Plângere contravenţională. Sentința nr. 4939/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4939/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 4939/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4939
Ședința publică din data de 03 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. C. U.
GREFIER: L. E. L.
Pe rol judecarea cauzei privind pe petentul C. G. în contradictoriu cu intimatul I. M., având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Dezbaterile asupra excepțiilor invocate au avut loc în ședința publică din data de 19.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 03.11.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată :
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.03.2015, sub nr._, petentul C. G., a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/12.02.2015 inclusiv a amenzii în cuantum de 877,5 lei si a celor 6 puncte penalizare, în subsidiar în cazul în care nu se va dispune anularea procesului verbal contestat a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivare petentul a arătat că, prin procesul verbal contestat s-a reținut că autoturismul proprietate personala, cu nr. de înmatriculare_, a „ efectuat o manevra de schimbare a direcției de mers prin viraj la stânga, incalcand..........., după care a intrat in parcarea de pe sensul opus...........".
Petentul a menționat faptul că, toate acestea se petrec pe . de mers inspre .. M., conform aceluiași proces verbal contestat.
Pentru acesasta incalcare a fost sancționat cu 9 puncte amenda reprezentând suma de 877,5 lei si 6 puncte penalizare. Conform aceluiași proces verbal sancțiunea a fost aplicata ca urmare a incalcarii dispozițiilor art. 77/2 din OUG 195/2002 si a art. 102/2 din același act normatic OUG 192/2002.
Solicită anularea procesului verbal având în vedere condițiile de fond si de forma la momentul intocmirii acestuia.
Petentul consideră ca, procesul verbal a fost intocmit cu rea credința iar sancțiunea aplicata a fost nu numai diferita de cele consemnate ca fiind incalcari ale legislației rutiere ci si disproporționat de mare in raport de cele intamplate. Totodată petentul a arătat că procesul verbal a fost încheiat cu încadrarea juridică greșită a faptei.
Petentul a solicitat ca intimatul să depună la dosar o copie lizibilă a procesului verbal contestat, după care își va preciza plângerea.
În drept și-a întemeiat prezenta plângere pe dispozițiile OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare. A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul I. M., a depus întâmpinare, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Pe fonul cauzei a arătat că procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16, alin. 7 și 17 - OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia din cele necesare a fi analizate din oficiu de instanța de judecată.
De asemenea a mai arătat că, cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri, iar procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal, stare de fapt contrară reținută drept argument în plângerea contravențională formulată.
În fapt acesta a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 77, alin 2 din RAOUG 195/2002, anume pentru faptul că a condus auto Skoda cu nr. de înmatriculare_ pe . de schimbare a direcției de mers prin viraj la stânga, încălcând prin această manevră marcajul longitudinal dublu continuu. Pentru fapta săvârșită petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 877,5 și 6 puncte penalizare.
In plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe petentul nu iși plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât Codul de procedură ci și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul vebal de constatare și sancționare a contravenției.
In ceea ce privește pericolul social concret al faptei, este de părere că încălcarea normelor de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la trafic sau cu decesul unor persoane nevinovate.
De asemenea consideră ca sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost corect individualizată de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles fapt săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incrimina nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea efect asupra conduitei viitoare a contravenientului(se poate observa din c contravențional faptul că petentul nu este la prima abatere, fiind sancționat în repetate rânduri pentru încălcarea normelor contravenționale).
Procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care privind circulația rutieră. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind plângere contravenționala sa facă dovada, ca într-un proces penal, că cele consemnate în procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilități de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Totodată a precizat că în conformitate cu prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku v.Franța, Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotărârea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție ( referitoare la circulația pe drumurile publice ), in lumina cauzei Angliei c. României sa intre in sfera "acuzațiilor in materie penala ", atâta timp cat la data săvârșirii faptei ( care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționată cu închisoare contravenționala. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. v. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În temeiul art.223 alin.3 și art.41 alin.2 C.pr. civ, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său.
A fost administrată proba cu înscrisuri în cadrul căreia au depus la dosar: copia și originalul procesului verbal contestat (f. 4,21), copie CI (f.5), plic (f.6), chitanțe (f.13), raport din 09.04.2015 (f.19), confirmare de primire (f.22), cazier auto (f.20), adrese (f.27).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 12.02.2015 de către agentul constatator al intimatului INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în suma de 877, 5 de lei.
S-a reținut că petentul a condus autoturismul marca SKODA cu numărul de înmatriculare_ pe . de mers înspre . manevră de schimbare a direcției de mers prin viraj la stânga, încălcând astfel marcajul longitudinal dublu continuu de culoare albă, după care a intrat în parcarea de pe sensul opus de circulație.
Procesul-verbal nu a fost semnat de către petent.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.02.2015, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, regăsindu-se în cuprinsul acestuia, mențiunile prevăzute de dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001 cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, precum și data comiterii acesteia, și semnătura agentului constatator, motiv pentru care instanța apreciază că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului nu poate fi invocată decât dacă i s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, astfel cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L nr. XXII/19.03.2007.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, dispozițiile O.G. nr.2 /2001 nu stabilesc care este valoarea probatorie recunoscută procesului verbal de sancționare și constatare a contravențiilor, însă art. 47 din O.G.2/2001 stabilește faptul că, în materie contravențională sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă, iar potrivit art.249 Cod de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Astfel, în dreptul român, s-a statuat faptul că, în favoarea procesului verbal operează prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, (cauza Salabiaku împotriva Franței), cu mențiunea că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că dispozițiile Convenției nu se opun în principiu acestui fapt, dar că aceastea obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile reținute în materia circulației rutiere intră sub incidența dispozițiilor art.6 Cedo, astfel procedura referitoare la contestarea unui proces verbal în această materie, trebuie să se realizeze cu respectarea garanțiilor pevăzute de art.6 CEDO în materie penală, și implicit cu respectarea prezumției de nevinovăție.( cauza H. c.României).
Respectarea prezumției de nevinovăție se concretizează în posibilitatea oferită petentuluii, de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, într-un cadru procesual în care să-i fie conferită posibilitatea de a administra probe în condiții de contradictorialitate în susținerea netemeinciei procesului verbal.( A. împotriva României, nr._/03, pct. 45, H. c.României pct.14).
În speță, fapta contravențională a fost constatată direct de către agentul constatator potrivit art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/ 2002, nefiind folosite mijloace tehnice certificate.
În aceste condiții, intanța reține că în favoarea procesului verbal operează prezumția de legalitate și temeinicie, întrucât aspectele consemnate în cuprinsul actului sancționator sunt rezultatul constatărilor făcute de către un organ învestit de către stat cu autoritate în acest sens.
Respectarea prezumției de nevinovăție recunoscute petentului rezidă, în schimb în oferirea cadrului procesual, pentru susținerea poziției sale procesuale, în condiții de legalitate și cu respectarea dreptului la apărare.
În fapt, instanța reține că din probele administrate în prezenta cauză, respectiv proba cu înscrisuri petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie care operează în favoarea actului sancționator.
În aceste condiții, în cauză nu au fost administrate probe, din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea reținută prin actul sancționator.
În aceste condiții, instanța, față de împrejurarea că faptele reținute în cuprinsul actului reflectă constatările personale ale agentului, va da efect prezumției de legalitate și temeinicie care operează în favoarea procesului verbal, și va aprecia că petentul nu a reușit să demonstreze o altă situație de fapt, probele administrate în cauză neînlăturând prezumția relativă care operează în favoarea actului sancționator.
Prin urmare, instanța reține că elementele faptice regăsite în cuprinsul actului sancționator îndeplinesc elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii care i-a fost aplicată petentului, instanța reține că, potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea cu respectarea limitelor legale, nedemonstrând, însă, existența vreunei circumstanțe de natură să conducă la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Luând în considerare aceste împrejurări, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. G. ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de către petentul C. G., CNP_, cu domiciliul în mun. D., .. 8, ., jud. V. în contradictoriu cu intimatul I. M., cu sediul în Târgu-M., .. 16, jud. M., CUI_.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. U. L. E. L.
Red. UGC/dact UGC
4 EX/17.11.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4992/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4972/2015.... → |
|---|
