Plângere contravenţională. Sentința nr. 501/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 501/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 501/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 501/2015
Ședința publică din data de 10 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. G. C.
GREFIER: I. M. I.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulată de către petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.10.2014.
În lipsa părților.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 20 ianuarie 2015, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 27 ianuarie 2015, iar apoi pentru data de astăzi, când după deliberare instanța a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 30.10.2015, sub nr._, formulată de către petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.10.2014, petenta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal,
— ANULAREA procesului-verbal de contravenție . nr._ din 13.10.2014 și în subsidiar modificarea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, Radierea punctelor de penalizare aplicate prin procesul verbal, mai sus amintit, în terțiar, modificarea cuantumului amenzii într-o sumă mai mică.
În motivarea cererii petenta arată că în fapt, la data de 13.10.2014 a fost emis un proces verbal de contravenție de către Inspectoratul de Poliție Județean M. prin care societatea petentă a primit o sancțiune contravențională în cuantum de 1890 de lei, pentru o faptă prevăzută la art. 39, coroborat cu art. 102 sau 105, pct. 104 din OUG 195/2002, (scris ilizibil), pentru fapta de a nu răspunde poliției rutiere la solicitarea acesteia de a comunica datele persoanei care a condus pe drumurile publice în data de 11.06.2014 autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_, care aparține societății ..R.L.
Fapta pretins a fii săvârșită constituie o contravenție prevăzută de OUG nr.195/2002 și a fost sancționată cu o amendă în cuantum de 1890 de lei și 21 de puncte de penalizare.
Petenta susține că nu a luat la cunoștință de o astfel desolicitare din partea poliției rutiere, necomunicându-i-se nici un act prin care să i se solicite aspectele prevăzute în art. 39 din OUG 195/2002..
Societatea petentă susține că presupusa faptă pentru care a fost sancționată s-a produs datorită necomunicării înștiințării poliției rutiere, privind oferirea unor informații cerute, pentru a se stabilii cine a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_, în data de 11.06.2014, considerând că întocmirea procesului-verbal este una nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În privința motivelor de nelegalitate ce atrag sancțiunea nulității procesului verbal, petenta solicită să ia în considerare următoarele argumente:
1.În cadrul procesului verbal de contravenție numele agentului constatator, calitatea agentului constatator, încadrarea faptei sunt ilizibile, arătând că în măsura în care procesul verbal este scris ilizibil, acesta este lovit de nulitate. Temeiul anulării acestor procese verbale ilizibile este lipsa descrierii faptei contravenționale, numele agentului constatator, numele și datele martorului, calitatea agentului constatator, nulitate expres prevăzută în art. 17 al Ordonanței Guvernului nr. 2/2001.
2. Modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție nu a fost respectată potrivit legii: Petenta arătă că procedura comunicării nu s-a desfășurat conform prevederilor art. 25-27 ale Ordonanței Guvernului nr 2/2001, în sensul că procesul verbal de contravenție nu i s-a comunicat nici prin procedura poștală și nici prin procedura afișării.
În procesul verbal de contravenție, în calitate de contravenient apare Societatea Comercială ., cu sediul principal în Piața Onești nr. 2 Târgu M., jud. M., însă imobilul unde se află acest sediu, este dat spre închiriere către ., având punctul de lucru la restaurantul ATLAS. Sediul Societății comerciale . se află la adresa .-17 jud. M., stabilit prin actul adițional din data de 28.08.2003, înregistrat la ORC. Menționează că procedura de comunicare a solicitării inițiale a poliției și a procesului verbal de contravenție nu a fost comunicată către nici o adresă menționată mai sus, fapt pe care vrea să-l arăte prin declarația pe propria răspundere din data de 29.10.2014, a ., societatea care folosește spațiul menționat la sediul principal al . din P-ța Onești nr. 2 Târgu M., jud. M. prin care se arată că la sediul lor nu s-a efectuat nici o comunicare din partea poliției rutiere pentru subscrisa ..
Societatea petentă arată faptul că sancțiunea nerespectării obligațiilor legale cu privire la comunicarea procesului verbal contravențional, potrivit art. 14 al OG 2/2001, necomunicarea procesului verbal contravențional în termen de 30 de zile de la aplicarea sancțiunii, conduce la prescripția executării amenzii contravenționale.
3. Nelegalitatea stabilirii sancțiunii principale.
Dacă mergem pe încadrarea art. 39 coroborat cu art. 102 alin(l) pct. 14] din OUG 195/2002, fapta de a nu răspunde este sancționată cu clasa IV-a de sancțiuni, cum se presupune ca este scris în procesul verbal de contravenție, atunci potrivit prevederilor art. 98 alin (4) lit. d), limitele contravențiilor pentru a căror sancționare se dispun sancțiuni prevăzute de clasa a IV-a de sancțiuni, este de la 9 la 20 de puncte.
Potrivit procesului verbal, agentul constatator a aplicat 21 de puncte (21X90 lei punctul amendă), adică 1890 lei, respectiv peste limita maximă admisă de lege, în cazul nostru, 20 de puncte.
De aici reiese caracterul nelegal al aplicării unei astfel de sancțiuni prea aspre pentru fapta care se presupune că a fost comisă.
4. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este, din punct de vedere al regimului juridic, un act administrativ. Astfel procesul-verbal trebuie să se bucure de principiul și totodată condiția/caracterul legalității« respectiv obligativitatea emiterii lor pe baza și în conformitate cu dispozițiile prevăzute de lege, acest lucru rezultând din faptul că actul administrativ este supus unui raport de subordonare atunci când este analizat din punct de vedere al forței juridice, fiind inferior legii.
Atâta timp cât actul nu este în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv de a stabili fapta, textul legal ce încadrează fapta ca fiind o contravenție, pentru ca în cele din urmă organul să poată stabili, individualiza și aplica în mod legal și temeinic o anumită sancțiune de natură a restrânge drepturi ale particularilor (ort. 15-16 din OG nr. 2/2001), acel act de unul nelegal și tinde la vătămarea drepturilor celui căreia i se adresează impunându-se anularea lui.
În ceea ce privește aspectele de temeinicie petenta arată că:
1. Intimata trebuie să facă dovada săvârșirii contravenției, fapt pentru care solicită să fie depuse dovezile privind săvârșirea faptei de către aceasta așa cum se susține în procesul-verbal, respectiv:
a) Unde s-a comunicat cererea poliției și când;
b) Unde s-a comunicat procesul verbal, când s-a comunicat și modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție;
c) Societatea nu funcționează la sediul principal, acesta fiind dat în locațiune unei terțe persoane;
d) Sancțiunea este mult prea aspră, neavând o justificare nici sub aspectul legalității nici al temeiniciei. Fiind suficientă măsura avertismentului;
2. Totodată, în condițiile în care după administrarea probelor vor exista dubii cu privire la gradul de vinovăție a petentei aceasta, solicită să facă aplicare principiului prezumției de nevinovăție.
în acest sens petenta consideră că este util să facă referire la Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului A. contra României, decizie prin intermediul căreia s-a constatat că unele dispoziții ale legislației contravenționale încurajează o jurisprudență contrară prezumției de nevinovăție. Pe fond, CEDO a considerat că sistemul procedural român în materie contravențională, având la bază principii de procedură civilă ce impun celui ce deschide o procedura judiciară - contravenientul în speță - să probeze veridicitatea spuselor, este contrar prezumției de nevinovăție. Curtea a considerat ca prezumția de legalitate și de adevăr a procesului-verbal de contravenție este o prezumție lipsită de rezonabilitate, punând astfel contravenientul într-o situație prea dezavantajoasă, ceea ce face ca art. 6 al Convenției, cu privire la prezumția de nevinovăție, să fie încălcat. Acuzația privind săvârșirea respectivei contravenții este una ce circumscrie unei acuzații în materie penală potrivit accepțiunii pe care Curtea europeană o oferă acestui concept pe baza unor criterii elaborate de aceasta prin jurisprudență sa. Fiind în fata unei acuzații în materie penală, suntem în drept să ne fie conferită si garantată prezumția de nevinovăție.
Petenta mai invocă sentința nr.480 din 03 mai 2011 a Judecătoria T. M., care fiind sesizată o plângere contravențională, a reținut că în jurisprudența CEDO, printre care și cau ^I A. contra României, s-a statuat că procesul-verbal de contravenție reprezintă acuzație în materie penală", concluzie ce atrage aplicabilitatea garanțiilor prevăzut de art. 6 din Convenție oricărui acuzat în materie penală și anume prezumția de nevinovăție. Curtea nu se opune însă stabilirii unei prezumții de temeinicie procesului verbal, cu condiția să nu se încalce dreptul la apărare a petentului, ¡ar acesta să nu fie pus în situația de a dovedi fapte negative (cauza Blum contro Austriei).
Petenta a anexat prezentei, copie după procesul-verbal de constatare a contravenției, certificată în conformitate cu originalul, Declarația ., prin care se atestă că nu a fost comunicat către sediul din P-ța Onești nr. 2 nici o comunicare din partea poliției rutiere, copie după contractul de închiriere, copie după certificatul de înregistrare a societății comerciale ., Act adițional, privind înființarea sediului secundar al societății comerciale ..
La data de 24.11.2014, intimatul IPJ M. a depus la dosarul cauzei materialul probator, care a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție atacat.
La data de 21.11.2014, petenta a depus la dosar note scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 13.10.2014 a fost întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 39 din OUG 195/2002r, constând în aceea ca nu a comunicat Poliției rutiere datele persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice la data de 11.06.2014.
Fapta a fost sancționată cu amenda contravenționala în cuantum de 1890 lei conform art. 105 alin. 1 pct. 10 din OUG 195/2002R.
Procesul-verbal nu a fost semnat de către petent, care nu a fost de față.
Analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanța retine ca, deși nepenala la nivelul legislației interne,materia contravenționala este subsumata noțiunii de acuzație în materie penala în sens convențional, așa cum a arătat Curtea de la Strasbourg în mai multe decizii de speță. Având în vedere cele menționate, se poate concluziona ca prezenta cauza constituie o acuzație în materie penala în sensul art.6 din CEDO si pe cale de consecință petentului trebuie sa i se respecte toate drepturile garantate de acest articol, inclusiv sa i se aplice prezumția de nevinovăție, întrucât paragraful 2 al articolului menționat dispune ca orice persoana acuzata de o infracțiune este prezumata nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilita. În acest sens, apreciază Curtea, prezumția de nevinovăție trebuie sa opereze si în materie contravențională, atribuirea sarcinii probei celui ce contesta săvârșirea contravenției fiind o încălcare a acestei garanții procesuale fundamentale.
În cauză, organul constatator a propus în probațiune procesul verbal de constatare a contravenției, raportul agentului constatator, adresă către petentă, dovada comunicării, proces verbal de afișare, probă video.
Referitor la contravenția săvârșită, instanța constată faptul că aceasta constă în atitudinea petentei de a nu comunica, la solicitarea organului constatator, datele solicitate ce se referă la identitatea persoanei căreia i s-a încredințat vehiculul proprietatea societății spre a fi condus pe drumurile publice. Instanța constată că, raportat la latura obiectivă a acestei contravenții, ce constă într-o inacțiune culpabilă, se impune a se analiza legala comunicare a solicitării, precum și ulterior, având în vedere și criticile formulate în plângere, și legala comunicare și întocmire a procesului verbal.
Referitor la transmiterea solicitării de a se comunica persoanele care au condus vehiculul, instanța constată faptul că, prin adresa depusă la fila 22, intimata a solicitat transmiterea datelor legale de către petentă. Conform procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, această solicitare a fost afișată la sediul social.
Având în vedere efectele asupra petentei a necomunicării datelor solicitate, ca și cuantumul ridicat al sancțiunii contravenționale ce urma a fi aplicată, instanța reține că, condițiile de comunicare ale acestei solicitări urmau a fi aceleași ca și cele pentru comunicarea procesului verbal de contravenție, prin similitudine. Ca urmare, urmează a se constata că modalitatea de comunicare a solicitării organului constatator prin afișare se impunea a fi subsidiară comunicării prin poștă cu confirmare de primire. Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea de a cunoaște efectiv actul comunicat, modalitatea de comunicare prin afișare nefiind aptă să conducă la prezumția că persoana în cauză a luat cunoștință efectiv despre cele solicitate. Aceste aspecte au fost evidențiate și în cuprinsul Deciziei nr. 10/2013 a ÎCCJ, care, deși se referă la procesele verbale de constatare a contravenției, urmează a fi aplicate prin analogie, având în vedere specificul adresei prin care se solicită comunicarea datelor.
Având în vedere cele prezentate, instanța constată că în cauză nu s-a probat că s-ar fi încercat comunicarea adresei în cauză prin poștă, cu confirmare de primire, pentru a exista siguranța că datele solicitate ajung la cunoștiința persoanei juridice. Acest lucru cu atât mai mult cu cât, potrivit probelor depuse la dosar, aceasta nu își mai desfășura activitatea la sediul la care s-a făcut afișarea.
Față de cele expuse, constatând faptul că prin neîndeplinirea legală a procedurii de comunicare au fost vătămate interesele petentei, iar vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului atacat, instanța, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va admite plângerea și va anula procesul verbal.
INSTANȚA
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de către petenta ., cu sediul în Tg. M., .-17 jud. M. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție al jud. M., cu sediul în Tg. M., . jud. M..
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.10.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Târgu M.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. G. CEUȘEAN I. M. I.
Red: GGC
Tehnored:IMI/4 ex.
10.03.2015.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 486/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 487/2015.... → |
|---|
