Plângere contravenţională. Sentința nr. 477/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 477/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 477/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 477
Ședința publică din data de 9 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. T.
Grefier: S. R.
Se află pe rolul instanței judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul . SRL în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - REGIUNEA 8.
S-a procedat la strigarea cauzei și la efectuarea apelului nominal al părților, prilej cu care se constată că este prezentă avocatul petentei, I. M., celelalte părți nefiind prezente la judecată.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care relevă că procedura de citare a părților este legal îndeplinită, după care
Instanța pune în discuție unde se află sediul petentei.
Avocatul petentei arată că sediul petentei este în Sighișoara.
Instanța pune în discuție din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței.
Avocatul petentului lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Instanța reține cauza în pronunțarea asupra excepției necompetenței teritoriale a instanței.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecatã înregistratã pe rolul Judecãtoriei Târgu-M., la data de 9.07.2014, sub nr._, petenta S.C. E. INTERNATIONAL IMPEX S.R.L., în contradictoriu cu ISCTR a solicitat anularea procesului verbal ., nr._ din 20.06.2014, prin care a fost sancționatã cu 8.000 lei amenda contravenționala, iar în subsidiar sã se dispunã înlocuirea sancțiunii cu avertisment scris.
În motivarea plângerii petenta a arãtat cã prin procesul verbal mai sus menționat a fost sancționatã cu 8.000 lei, retinandu-se în sarcina sa faptul ca in data de 20.06.2014, agentul constatator a constatat faptul ca societatea nu ar fi descarcat si stocat la sediu, cel mai târziu la fiecare 28 de zile, datele din cartelele tahografice ale conducãtorilor auto, astfel în cadrul controlului efectuat asupra legalitatii transportului si a respectãrii prevederilor legalitatii transportului si a respectãrii prevederilor legale in domeniul transporturilor rutiere de mãrfuri, s-au descarcat datele de pe cardul tahograf digital al conducãtorului auto. La analizarea acestor date cu ajutorul softului Tachoscan 1.9.Control, a reieșit ca de la data emiterii acestui card de cãtre ARR, adicã, 26.02.2014, pana la momentul controlului, 20.06.2014 au trecut un numãr de 114 zile, depasindu-se cu 86 de zile perioada legala de descarcare.
Petenta considerã ca sancțiunea care i-a fost aplicata este nelegala si netemeinica, arãtând cã societatea sa a incheiat contractul individual de munca nr. 155/18.03.2014, cu D. M. - L. prin care acesta a fost angajat in funcția de șofer.
Acesta isi desfasoara activitatea la depozitul de la Ungheni, transportând marfa de la depozit la clienți.
Ceea ce se retine in procesul verbal de constatare in sensul în care trebuiau descarcate incepand cu 26.02.2014 nu este real, fiind angajatul acesteia doar de la data de 8.03.2014.
Societatea petenta are un numãr de șapte angajați, pentru care au fost descarcate datele pe card sau de pe tahografele digitale, insa din eroare, acest angajat fiind nou si desfasurandu-si activitatea la Targu M. nu i-a fost descarcat datele pe card.
Conform art. 8 pct. 17 din OG nr. 17/2007, constituie contravenție nerespectarea obligației întreprinderii/operatorului de transport rutier de a descãrca și stoca la sediu, cel mai târziu la fiecare 28 de zile, datele din cartelele tahografice ale conducãtorilor auto și/sau nerespectarea obligației de a descãrca și stoca la sediu, cel mai târziu la fiecare 90 de zile, datele din tahografele digitale ale vehiculelor pe care le utilizeazã.
Eroarea s-a produs si datorita faptului ca pentru unele vehicule exista cartele tahografice, iar la alte vehicule tahografe digitale. In acest context, a arãtat petenta cã angajatul societatii care se ocupa de descãrcarea datelor a incurcat vehiculele si nu a afectuat descarcarea datelor la termen, menționând totodatã cã în toata perioada de la angajare si pana in prezent șoferul a respectat in totalitate orele de condus, astfel incat nu a existat vreo intentie de a ascunde o fapta contravenționala.
Tinand cont de faptul ca nu a fost savarsita o alta abatere de acest fel de cãtre societate, ca nu a fost savarsita vreo fapta contravenționala de cãtre conducãtorul auto supus controlului, petenta a solicitat ca in temeiul art. 7, din OG nr. 2/2001, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Petenta a invocat art. 7, pct.3 din OG nr.2/2001, conform cãreia instanta are posibilitatea sa aplice sancțiunea cu avertisment si in situatia in care acest lucru nu este prevãzut de actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede acest lucru.
Asa cum s-a remarcat ca, in practica, agenții constatatori abuzeaza prin aplicarea amenzii contravenționale, chiar si celor mai neinsemnate contravenții.
În concluzie, petenta a arãtat cã sãvârșirea faptei nu a produs nici un prejudiciu statului român, nu a fost sãvârșitã cu rea intenție, ci din neglijențã, motiv pentru care a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
Intimata I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. Regiunea nr.8-Sibiu a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii contravenționale formulatã, ca netemeinicã si nelegalã, menținerea în totalitate a procesului verbal ._/20.06.2014, in temeiul art. 411 N.C.P.C.
În motivarea întâmpinãrii, intimata a solicitat sã se constate cã fapta concret reținutã in sarcina petentei prin procesul verbal de contraventie nu este practic contestatã de cãtre aceasta, care nu afirmã nici un moment cã ar fi îndeplinit condiția impusa de lege.
Petenta invoca un apãrarea sa culpa propriului prepus, or potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nimeni nu poate invoca in apãrare culpa imputabilã sieși.
In fapt, agentul constatator a retinut in cadrul procesului verbal „In data de 20.06.2014 ora 11:58 pe DN15 km 68 pe raza loc.Cristesti jud. M., a fost depistat in trafic vehiculul cu nr.de inmatriculare_ utilizat de . SRL, conform copiei conforme_, condus de cãtre D. M.-L.-_ in timp ce efectua transport rutier contra cost de mãrfuri. In urma controlului efectuat asupra documentelor de transport cat si ale conducãtorului auto s-a constatat neprezentarea obligației operatorului de transport rutier de a descarca si stoca la sediu, la fiecare 28 de zile, datele din cartelele tahografice ale conducãtorilor auto. Astfel in cadrul controlului la analizarea cu ajutorul softului Tachoscan 1.9 Control, a reieșit ca de la data emiterii cardului conducãtorului auto din 26.02.2014 si pina la data controlului in trafic, de pe acest card nu au fost descarcate datele la cel târziu 28 de zile cum se prevede in normele legale in vigoare. De la data emiterii cardului 20.02.2014 si pina la data controlului au trecut 114 zile, depasindu-se cu 86 zile perioada legala de descarcare. S-a intocmit formularul de control in trafic . nr._, conducãtorul auto a refuzat sa il semneze. Un exemplar al acestui formular se va trimite contravenientului prin posta impreuna cu prezentul proces verbal.
OG nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãții stora la art. 8 alin. (1) pct. 17 din OG nr. 37/2007 stabileste ca “nerespectarea obligației întreprinderii /operatorului de transport rutier de a descãrca si stoca la sediu, cel mai târziu la fiecare 28 de zile, datele din cartelele tahografice ale conducãtorilor auto si/sau nerespectarea obligației de a descãrca si stoca la sediu, cel mai târziu la fiecare 90 de zile, datele din tahografele digitale ale vehiculelor pe care le utilizeazã:”- reprezintã încãlcare foarte grava a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, dupã caz, ale Acordului AETR, constituie contravenție si se sanctioneaza conform dispozițiilor stabilite de art. 9 alin. (1) lit. a) cu amendã de la 8.000 lei la 16.000 lei, aplicabila întreprinderii/operatorului de transport rutier.
În urma analizarii informațiilor descarcate de pe cardul tahografic detinut si utlizat de conducãtorul auto D. M.-L., cu softul TachoScan control rezulta indubitabil faptul ca operatorul de transport . SRL nu a respectat obligația legala ce îi incumba in calitatea de operator de transport, respectiv acesta nu a descarcat si stocta la sediu, cel mai târziu la fiecare 28 de zile, datele din cartela tahografica a conducãtorului auto.
Art. 10 alin.(5) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 Al Parlamentului European Si Al Consiliului stabilește ca:
(5) (a) Orice întreprindere de transport care folosește vehicule prevãzute cu un aparat de înregistrare conformitate cu anexa I B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 și care intrã în domeniul de aplicare a prezentului regulament:
(i) se asigurã ca toate informațiile sã fie periodic descãrcate prin unitatea de la bord și cardul conducãtorului astfel cum a solicitat statul membru și ca informațiile relevante sã fie descãrcate mai frecvent astfel încât toate activitãțile efectuate de sau pentru aceastã întreprindere sã fie descãrcate;
(ii) se asigurã ca toate informațiile descãrcate prin unitatea de la bord și cardul conducãtorului sã fie pãstrate cel puțin douãsprezece luni dupã înregistrare și ca în cazul în care un agent de control le-ar solicita, aceste informații sã poatã fi consultate, direct sau la distanțã, în localurile întreprinderii.
(b) In sensul prezentului alineat, termenul „descãrcate” se interpreteazã în conformitate cu definiția de la capitolul I litera (s) de la anexa I B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85.
Potrivit capitolului I litera (s) de la anexa I B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 “ marcarea” inseamna “copierea, împreunã cu semnãtura digitalã, a unei pãrți sau a unui set complet de intere de date stocate în memoria vehiculului sau în memoria unui card de tahograf, pentru care aceste date sunt necesare în vederea stabilirii conformitãții cu dispozițiile din Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
Producãtorii de tahografe digitale și producãtorii de aparate proiectate și concepute pentru a descãrca fișiere de date trebuie sã ia toate mãsurile rezonabile pentru a se asigura cã descãrcarea acestor date poate fi efectuatã cu o întârziere minimã pentru conducãtori sau pentru întreprinderile de transport.
Descãrcarea nu poate provoca în niciun caz modificarea sau ștergerea unor date. Descãrcarea fișierului care conține viteza detaliatã nu este necesarã pentru stabilirea conformitãții cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006, ci poate fi folositã, printre altele, în anchetarea unui accident.
Prin descarcarea de cãtre intreprinderile de transport rutier/operatori de transport rutier a informatiilor inregistrate pe cartelele tahografice ale conducatoruilor auto se urmãrește respectarea dispozițiilor legale in vigoare privind respectarea perioadelor de conducere, pauza si repaus.
Mai mult, aceasta citire reprezintã informații criptate pe cartela tahografica in urma transmiterii de impusuri de cãtre aparatul tahograf montat la bordul vehiculului.
Datele care urmeazã sã fie verificate de cãtre autoritãțile de control trebuie sã fie disponibile și sã reflecte integral și cu precizie activitãțile șoferilor și ale vehiculelor, controlate din punctul de vedere al conducerii, activitãții, disponibilitãții și perioadelor de odihnã, precum și din punctul de vedere al vitezei vehiculului.
Ceea ce trebuie retinut este ca prin intermediul controalelor efectuate în trafic, este verificatã repartizarea pauzelor astfel încât sã se previnã conducerea abuzivã. Întrucât presiunile economice și concurența din domeniul transporturilor rutiere au condus la nerespectarea de cãtre firmele de transport a unor norme, în special a celor legate de timpul de conducere și odihnã stabilite prin Regulamentul (CE) 561/2006 sau Acordul A.E.T.R., întrucât infracțiunile și fraudele caracteristice pun în pericol siguranța rutierã și sunt inacceptabile, din motive concurențiale, pentru firmele care respectã aceste norme.
De asemenea, faptul cã respectarea acestor prevederi legale, prezintã o importanțã deosebitã, întrucât au scopul de a îmbunãtãți condițiile sociale pentru salariații care intrã sub incidența lor, precum și acela de a îmbunãtãți siguranța rutierã în general. Acest lucru este posibil datoritã prevederilor referitoare la perioadele maxime de conducere pe zi, pe sãptãmânã și pe o perioadã de douã sãptãmâni consecutive, prevederii care obligã șoferii sã aibã o perioadã de odihnã sãptãmânalã cel puțin o datã la douã sãptãmâni consecutive și prevederii care stipuleaza cã, sub nici o formã, o perioadã de odihnã zilnicã nu trebuie sã fie mai scurtã de 9 ore consecutive. Datoritã faptului cã aceste prevederi garanteazã odihna adecvatã și, de asemenea, luând în considerare experiența ce decurge din cãile de implementare abordate pe parcursul ultimilor ani, plãțile acordate în funcție de reducerea perioadelor zilnice de odihnã nu mai sunt necesare.
In situatia in care instanța considerã cã se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, intimata a arãtat cã aceasta nu este întemeiata intrucat sancțiunea nu are caracter punitiv, ci preventiv, intrucat privește protectia interesului public fata de potential pe care il prezintã incalcarea normelor privind transportul rutier ce se poate efectua doar in condițiile respectãrii legislației stabilite de Uniunea Europeana si reglementarilor naționale din materia transporturilor, precum si ale acordurilor si convențiilor internaționale la care Romania este parte.
În continuare, intimata a arãtat cã agentul constatator a individualizat in mod corect si legal sancțiunea aplicata tinand cont de toate criteriile prevãzute de art. 21 alin 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificãrile si completãrile ulterioare, aplicand societatii contraveniente o amenda egala cu minimul prevãzut de lege pentru fapta savarsita.
Din dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, se desprinde regula diferita de ce aplicabila in materie penala ca sancțiunea nu poate fi aplicata sub minimul ori peste maximul prevãzut de norma speciala, neexistand circumstanțe atenuante ori agravante care sa aiba acest efect.
In acest sens, sub minimul prevãzut de lege nu se poate cobori prin invocarea altor considerente, ci numai daca gradul de pericol social al faptei ar impune sancțiunea avertismentului.
Or, in situatia de fata, sancțiunea avertismentului nu este proporțional cu gradul de pericol social al faptei concret savarsite, nefiind in masura sa disciplineze conduita petentului si sa previnã savarsirea de noi contravenții. Aceasta cu atat mai mult cu cat stabilirea unui minim special . duce la concluzia ca fapta este considerata de legiuitor ca prezentând o gravitate sporita.
De asemenea, a mai arãtat intimata, cã un agent abilitat poate controla respectarea Regulamentului (CE) 561/2006 prin analizarea fiselor de inregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost inregistrate de aparatura de inregistrare sau de cartea de conducãtor auto si in lipsa lor, prin analizarea oricãrui alt document doveditor care sa permitã justificarea nerespectarii unei dispoziții.
Astfel cã, nu se poate vorbi de prezumții de arbitrariu, subiectivism sau rea-intentie, din moment ce constatãrile abaterilor savarsite in trafic rutier, in ceea ce privește domeniul transportului rutier, au la baza neprezentarea anumitor documente.
Dispozițiile sociale comunitare impun un anumit numãr de restrictii in ceea ce privește timpul de conducere si de repaus cotidian si cel urmãrit pe o perioada de 28 de zile anterioare, astfel incat este dificil de verificat daca nu sunt respectate aceste dispoziții, iar consecința controalelor si sancționarea nerespectarii acestor norme, este aceea de a stopa abuzurile, permițând realizarea unui „bilanț” incontestabil al activitatii conducãtorului auto pe parcursul ultimelor zile in momentul verificãrii in trafic rutier.
Fapta concret reținutã in sarcina petentei prin procesul verbal de contravenție nu este practic contestatã de cãtre aceasta, care nu afirmã nici un moment cã ar fi îndeplinit condiția impusa de lege.
Așadar petenta invoca un apãrarea sa culpa propriului prepus, or potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nimeni nu poate invoca in apãrare culpa imputabilã sieși.
Concluzionând, intimata a solicitat sa se constate ca agentul constatator a individualizat in mod corect si legal sancțiunea aplicata, tinand cont de toate criteriile prevãzute in art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificãrile si completãrile ulterioare, aplicand societatii contraveniente o amenda egala cu minimal prevãzut de lege pentru fapta savarsita, adica 8000 lei.
De asemenea, avand in vedere pericolul social abstract, evaluat de legiuitor in momentul elaborarii normei legale ca fiind unul ridicat, intimata a precizat cã petenta nu poate beneficia de niciun fel de circumstanțe de natura atenuanta care sa justifice inlocuirea unei amenzi de 8000 lei cu sancțiunea avertismentului, motiv pentru care cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului este neiustificata.
In situatia in care petenta va fi exoneratã de la plata amezii, in conformitate cu prevederile legale in vigoare 30% din cuantumul amenzii, se vireaza cãtre ISCTR si 70% se vireaza cãtre Bugetul de S..
Prin urmare, in situatia in care va fi admisã plingerea formulata, intimata nu poate fi obligata decât la plata sumei de 30 %, cat a fost incasat si nu la plata întregii sume.
În subsidiar, in situatia in care se solicita cheltuieli de judecata, initmata a invocat faptul cã instituția sa este instituție publicã, gestioneazã fonduri publice, iar achitarea cheltuielilor de judecatã, ar fi de naturã a-i prejudicia interesele, atâta timp cat prezentul litigiu se datoreazã pei exclusive a intimatei petent.
Intimata a solicitat sã se constate ca intrucat procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție de legalitate, in sensul ca acesta face întotdeauna dovada pana la proba contrara( in acest sens Curtea Constituționala pronuntandu-se prin Deciziile nr.l97/2003, Decizia 259/2007 s.a.), iar petiționarul, prin susținerile sale, NU poate face dovada contrara stãrii de fapt reținuta prin actul de constatare si sancționare a contravenției, masura aplicata de agentul constatator este intemeiata si, pe cale de consecința, procesul verbal contestat este temeinic si legal incheiat.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihica a petentei fata de fapta si urmãrile acesteia îmbracã forma vinovãției in modalitatea intentiei indirecte deoarece a prevãzut rezultatul faptei sale si desi nu l-a urmãrit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Transportul rutier se poate efectua numai în condițiile respectãrii prevederilor prezentelor norme, ale reglementãrilor naționale si ale Uniunii Europene din domeniul transporturilor rutiere, precum si ale acordurilor si convențiilor internaționale la care România este parte
Având în vedere ca petenta nu a dovedit o alta stare de fapt decât cea reținutã de agentul constatator, rugãm cu respect Onorata Instanțã sã constate netemeinicia plângerii si pe cale de consecințã se impune menținerea procesului verbal de contravenție . nr._/20.06.2014.
În drept, intimata a invocat Regulamentul (CE)nr.3821/’85 mod.si completat cu Regulamentul (CE) nr.561/2006; Decizia CE 959/2009 ; HG 1088/2011; OG 26/2011; OG 37/2007; OMTI 980/2011; OG 27/2011;
În probațiune, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au depus la dosarul cauzei următoarele: procesul verbal atacat (f. 4, 24), contract individual de muncă (f 5-8), formular control (f 26), talon autoturism și copie CI (f 27), planșe foto (f 29).
La termenul din data de 09.02.2015 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale absolute și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Analizând cu prioritate, în baza art. 248 alin.(1) C.proc.civ, excepția necompetenței teritoriale, instanța reține următoarele:
Instanța amintește că regimul juridic al contravențiilor este reglementat prin O.G. 2/2001, care conține norme juridice cu caracter special, derogatoriu de la normele generale prevăzute de Codul procedură civilă (în baza principiului specialia generalibus derogant).
Potrivit art. 32 alin. 2 din OG 2/2001, competența de soluționare a plângerii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Această normă juridică are caracter imperativ, fiind edictată pentru protejarea unui interes public, constând în buna administrare a justiției în domeniul contravențional. Pentru aceste motive, dispozițiile art. 32 alin. 2 din OG 2/2001 reglementează o competență teritorială absolută, de la care părțile nu pot deroga.
De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin.1 din Codul de procedură civilă, părțile pot deroga de la normele de competență teritorială doar în pricinile privitoare la bunuri, în afară de cazul când această competență este exclusivă. Or, din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 126 alin.1 C.pr.civ., (care prevăd posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri) combinată cu dispozițiile art. 129 pct. 3 C.pr.civ. (potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică, dacă părțile nu o pot înlătura), se desprinde concluzia că în litigiile ce nu sunt referitoare la bunuri (cum este și cazul plângerilor contravenționale), competența teritorială este exclusivă.
Întrucât, potrivit art. 32 alin.(2) din OG 2/2001, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, instanța apreciază drept competentă să soluționeze plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, judecătoria în a cărei rază de competență teritorială are sediul petenta.
Examinând în acest context mențiunile procesului - verbal de contravenție . nr._ din 20.06.2014 (f.4) instanța reține că prezumtiva contravenție deși a fost constatată în localitatea Cristești, județul M., constă în nerespectarea obligației întreprinderii/ operatorului de transport rutier de a descărca și stoca la sediu, cel mai târziu la fiecare 28 de zile, datele din cartelele tahografice ale conducătorilor auto.
Instanța reține că această contravenție reprezintă o faptă omisivă.
Întrucât inacțiunea se săvârșește, ca element material al contravenției, la locul în care ar fi trebuit să se săvârșească acțiunea - conduita activă la care legea obligă - instanța constată că neîndeplinirea acestei obligații nu putea fi săvârșită decât la sediul petentei (operatorului de transport), astfel cum s-a constat în cuprinsul procesului-verbal atacat.
Întrucât, potrivit art. 32 alin.(2) din OG 2/2001, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, în contextul în care aceasta nu corespunde cu locul constatării contravenției, instanța apreciază drept competentă să soluționeze plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, judecătoria în a cărei rază de competență teritorială își are sediul petenta, iar nu judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată contravenția.
Din cuprinsul procesului-verbal anterior menționat rezultă faptul că sediul petentei se află în localitatea Sighișoara, județul M..
Potrivit HG 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, localitatea Sighișoara, jud. M. este arondată Judecătoriei Sighișoara.
Prin urmare, avându-se în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională, instanța apreciază ca întemeiată excepția de necompetență teritorială a Judecatoriei Tîrgu-M. în solutionarea prezentei plângeri, față de dispozițiile art.129 pct.3 C.pr.civ raportate la art.32 alin.(2) din O.G.nr.2/2001, urmând a o admite ca atare.
În consecință, în temeiul art.130 C.pr.civ., cu referire la art.32 alin.2 din O.G.nr.2/2001, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tîrgu-M. invocată de instanță din oficiu și va declina competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Sighișoara, aceasta fiind instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit prezumtiva contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tîrgu-M. invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul . SRL cu sediul în Sighișoara, ., nr. 59, jud. M., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, cu sediul ales în Selimbar, ., ., în favoarea Judecătoriei Sighișoara.
Prezenta nu este supusă niciunei căi de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2015.
PREȘEDINTE:GREFIER:
C. T. S. R.
Red. C.T.
Tehn. L.M.
4 ex./16.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 492/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 502/2015.... → |
|---|
