Plângere contravenţională. Sentința nr. 860/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 860/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 860/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 860
Ședința publică din data de 25.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M. G.
GREFIER: S. M. P.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulate de către petentul S. L. S., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M..
În lipsa părților.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2015, astfel cum a fost consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 25.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 28.10.2014, sub nr._, petentul S. L. S. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratului de Poliție al județului M., și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție atacat, ca fiind nelegal și netemeinic, exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei, aplicat pentru fapta prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, pentru o perioadă de 90 de zile, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal contestat se reține faptul că în data de 19.10.2014 petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Band, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice (0,11 mg/l în aerul pur expirat), faptă pentru care i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 810 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, pentru o perioadă de 90 de zile.
Petentul a menționat că a parcat mașina și a coborât cu prietenii, s-au îndepărtat circa 200 de m după care a fost oprit de către agentul constatator Bita D. și testat cu aparatul etilotest.
Petentul a precizat că înainte de suflarea în etilotest acesta era desigilat,a stfel încât rezultatul testării prin acesta nu este în conformitate cu realitatea. Petentul a solicitat să fie dus pentru prelevarea unor probe biologice dar a fost refuzat iar după ce a fost testat cu etilotestul, agentul constatator s-a deplasat la sediul poliției pentru întocmirea procesului verbal și a revenit după aproximativ 3 ore de așteptare.
În ceea ce privește aspectele de nelegalitate ale procesului verbal, petentul a învederat faptul că agentul nu a respectat dispozițiile legale incidente în materie cu privire la procedura constatării și sancționării contravențiilor atât cele cuprinse în OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cât și dispozițiile cuprinse în OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, astfel încât procesul verbal a fost întocmit cu încălcarea condițiilor de fond și de formă impuse de normele legale în vigoare.
Petentul a precizat că din cuprinsul procesului verbal atacat se poate constata că agentul constatator nu a realizat o descriere corespunzătoare a stării de fapt și nu a arătat locul în care fapta a fost săvârșită, rezumându-se a arătat „DC 143 M.”, fără a specifica exact locul comiterii faptei.
Având în vedere că aceste împrejurări au consecințe semnificative și în privința temeiniciei procesului verbal, petentul consideră că actul atacat este susceptibil de a fi sancționat cu sancțiunea nulității absolute.
Petentul a arătat că o altă neregularitate în ceea ce privește întocmirea actului de control constă în incorecta individualizare, respectiv incorecta aplicare a sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 810 lei.
În primul rând, incorecta aplicare a sancțiunii amenzii rezidă în aceea că organele de control nu au indicat în actul de control limitele de pedeapsă prevăzute de lege referitoare la minimul și maximul amenzii, respectiv a claselor de sancțiuni în urma cărora se stabilesc punctele de amendă, astfel cum acestea sunt prevăzute de textele de lege reținute de către organele de control.
Practic, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut cu încălcarea prev. art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privitoare la regimul juridic al contravențiilor.
În al doilea rând, incorecta aplicare a sancțiunii contravenționale principale a amenzii în cuantum de 810 lei rezidă în neindicarea in concreto a faptelor și împrejurărilor de fapt de natură circumstanțială, obligatorii a fi reținute în vederea aplicării amenzii contravenționale în acest cuantum.
Or în speță, agentul de control nu a specificat împrejurările de fapt care au determinat aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale, în cuantumul stabilit prin procesul verbal.
Pe cale de consecință, aceste nelegalități care viciază actul de control se impun a fi cenzurate de către instanță prin anularea actului de control atacat.
O altă neregularitate în ceea ce privește întocmirea procesului verbal atacat, constă în utilizarea unui alt tipar decât cel prevăzut de art. 181 alin. 1 din Hotărârea nr. 1391/2006, ceea ce este de natură sa tragă nulitatea procesului verbal.
O altă nelegalitate în ceea ce privește întocmirea actului de control atacat constă în nelegalitatea aplicării sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, agentul constatator reținând că fapta este prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, respectiv art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Astfel, potrivit art. 1]02 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002 „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune”.
Petentul a arătat că astfel cum se poate observa, textul indicat de agent ca temei de incriminare și sancționare contravențională prevede atât o sancțiune principală-amenda-cât și o sancțiune complementară-suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Potrivit art. 96 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 „Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului”.
Petentul a menționat că din această prevedere legală reiese că sancțiunea complementară nu se aplică ope legis în cazul comiterii unei fapte pentru care legea prevede o altă sancțiune, legiuitorul impunând expres condiția ca aceasta să fie aplicată prin procesul verbal de contravenție.
Prin urmare, având în vedere că prin procesul verbal atacat nu i s-a aplicat nicio sancțiune complementară, petentul a solicitat înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce.
De asemenea, petentul a arătat că agentul constatator nu a respectat nici dispozițiile art. 180 alin. 26 din HG 1391/2006, potrivit cărora „În cazul înc are pentru fapta săvârșită se dispune ca măsură administrativă reținerea permisului de conducere…..odată cu încheierea procesului verbal de constatare a contravenției agentul constatator eliberează și o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație, după caz, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 1B”.
Nelegalitatea actului de control reiese și din nerespectarea de către agentul constatator a dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora în măsura în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator are obligația de a face mențiune despre aceste împrejurări care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
Cu privire la acest aspect, petentul a învederat că procesul verbal nu a fost semnat de către petent, acesta a fost întocmit în lipsa acestuia și în cuprinsul acestuia nu s-a indicat un martor care să confirme despre aceste împrejurări.
În ceea ce privește aspectele de netemeinicie a procesului verbal atacat, petentul a precizat că agentul constatator nu a indicat în mod corect și concret toate împrejurările de fapt și nu a precizat toate aspectele necesare în vederea aprecierii corespunzătoare a faptei contravenționale ce a avut drept consecință greșită încadrarea faptei în sfera ilicitului contravențional.
În concret, petentul a arătat că a fost testat cu aparatul etilotest de către agentul constatator după ce a oprit mașina și a coborât din mașină. În aceste condiții nu se poate reține existența faptei contravenționale deorece în momentul în care a fost testat cu aparatul etilotest nu mai era în mașină, respectiv a fost testat cu aparatul etilotest nu mai era în mașină, respectiv a fost testat la un moment ulterior conducerii unui autovehicul pe drumurile publice.
Or, în aceste condiții agentul constatator nu a respectat prevederile art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002.
În ceea ce privește împrejurarea că nu s-a procedat la desigilarea piesei necesare pentru efectuarea testului, petentul a arătat că în aceste condiții i s-a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal de contravenție în condițiile în care dovada faptului că piesa necesară pentru efectuarea etilotestului nu a fost folosit anterior nu poate fi făcută, prin urmare nu se poate constata în mod indubitabil că datele furnizate de acesta sunt exacte și precise.
De asemenea, petentul arată că a solicitat agentului constatator efectuarea unor analize de sânge pentru constatarea alcoolemiei însă acesta a refuzat în mod nejustificat.
În drept, au fost invocate disp. OG nr. 2/2001, OG nr. 195/2002.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În probațiune au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: procesul verbal contestat (f. 9, 15, 25), raportul agentului constatator (f. 24), proces verbal (f. 26), buletin de calibrare nr. C-dă 2372-122 din 30.06.2014 (f. 27), dovada . nr._ (f. 28), raport de reținere (f. 29).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 25.02.2015 încheiat de către agentul constatator al intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 810 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit “a” din OUG nr. 195/2002 republicată.
În cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut faptul că petentul “a condus auto, cu nr. de înmatriclare_, fiind testat cu aparatul etilotest .-0136, protocol de testare nr 0869, rezultând o valoare de 0,11 mg /l alcool în aerul expirat”
Procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de către petent.
Instanța reține că în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu să examineze aspectele care țin de legalitatea procesului de contravenție și în subsidiar în măsura în care nu există un motiv de această natură care să atragă nulitatea actului atacat se va trece la examinarea, pe bază de probe, a temeiniciei situației de fapt astfel cum a fost reținută.
Examinând în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 legalitatea întocmirii procesului verbal de contravenție atacat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, conținând toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, nefiind incidente nici motivele de nulitate invocate de petent.
În ceea ce privește motivele de nulitate invocate de către petent, instanța reține faptul că lipsurile invocate atrag nulitatea relativă a actului întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale. Potrivit dispozițiilor art. 47 din O.G. nr. 2/2001, acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, ceea ce înseamnă că, deși procesul-verbal este un act administrativ, totuși îi sunt aplicabile dispozițiile art. 174 -179 Cod proc.civ, referitoare la sancțiunea ce intervine în caz de încălcare a normelor legale edictate pentru încheierea sa valabilă. Astfel, nulitățile care pot afecta procesul-verbal de contravenție sunt nulități exprese și nulități virtuale, ambele presupunând existenta unei vătămări, singura deosebire fiind că, în primul caz vătămarea se prezumă, în timp ce la nulitățile virtuale partea care o invoca trebuie sa o dovedească.
În acest context, lipsa mențiunilor prevăzute de art.16 din O.G. nr.2/2001, este sancționată cu nulitatea relativă care intervine în situația producerii unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.
În cauza de față, instanța reține că agentul constatator a descris fapta contravențională imputată petentului, atât sub aspectul acțiunii care constituie latura obiectivă cât și sub aspectul locului săvârșirii acesteia, astfel încât susținerile petentului în acest sens sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța reține că în cuprinsul procesului verbal este menționat faptul că petentul a condus auto, cu nr. de înmatriculare_, fiind testat cu aparatul etilotest .-0136, protocol de testare nr 0869, rezultând o valoare de 0,11 mg /l alcool în aerul expirat, fapta fiind calificată de agentul constatator drept contravenția prevăzută de dispozițiile art. 102 alin 3 lit. „a” din a OUG nr. 195/2002 republicată. Potrivit textului de lege indicat, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pentru o perioadă de 90 de zile “ (a) conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune” Or, în prezenta cauză, din punctul de vedere al constatărilor făcute de agentul constatator, cu privire la valoarea de 0,11 mg/l alcool în aerul expirat, realizate prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificate metrologic, s-a realizat o corectă încadrare juridică a faptei contravenționale.
Cu privire la celelalte critici aduse procesului verbal de contravenție, instanța reține faptul că petentul nu a indicat și a dovedit vătămarea suferită. Susținerile petentului potrivit cărora viciile invocate atrag nevalabilitatea procesului verbal de constatare a contravenției, nu pot fi reținute de către instanță, deoarece potrivit argumentelor juridice mai sus arătate, vătămarea trebuie dovedită în concret de către cel care invocă nulitatea actului, posibilitatea virtuală de producere a unei vătămări neîndeplinind această condiție.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal atacat se reține că in contextul în care petentul, în mod constant a negat săvârșirea faptei iar intimatul nu a fost în măsură să dovedească existența faptei contravenționale, devine pe deplin aplicabila prezumția de nevinovăție, garanție a unui proces echitabil. Pentru a decide în acest sens instanța are în vedere jurisprudența constanta a CEDO, care a statuat în sensul aplicării in materie contravenționala a tuturor garanțiilor prevăzute in materie penală de art. 6 din Convenție.
Trebuie menționat, având în vedere faptul că art 47 din OG 2/2001 prevede că dispozițiile textului de lege se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă – fapt ce presupune între altele că sarcina probei revine contestatorului - faptul că atât Convenția cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg se impun judecătorului român care are obligația de a face aplicarea directă și prioritară față de dreptul intern a acestora în cursul soluționării litigiilor deduse în fața sa. Pe această linie de idei trebuie avut în vedere faptul că noțiunea de „materie penală” este una autonomă în jurisprudența Curții de la Strasbourg care nu se confundă cu sensul atribuit de dreptul intern materiei penale.
Pentru calificarea unei materii ca fiind penală, Curtea de la Strasbourg utilizează trei criterii alternative și anume: a) calificarea din dreptul intern al statului în cauză, b) natura faptei incriminate și c) natura și gradul de severitate al sancțiunii.
Ori de câte ori norma din dreptul intern a cărei încălcare constituie contravenție, întrunește cel puțin unul dintre criteriile reținute în jurisprudența Curții de la Strasbourg, respectiv se adresează tuturor cetățenilor, iar nu numai unui grup de persoane în considerarea unui statut anume pe care îl au membrii săi, iar sancțiunea prevăzută are caracter preventiv și represiv, atunci norma respectivă intră în domeniul penal al Articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fără a avea importanță gravitatea pedepsei. Că este așa, o dovedește cu prisosință decizia dată la CEDO – cauza A. c. României - unde deși Curtea a reținut că închisoarea contravențională nu mai are aplicabilitate a statuat că depenalizarea materiei contravenționale nu poate avea ca efect crearea unei situații mai puțin favorabile pentru autorii faptelor decât dacă aceste fapte erau în continuare incriminate penal. Prin urmare se impune respectarea tuturor exigențelor art 6 din Convenție inclusiv a garanției fundamentale – prezumția de nevinovăție - care protejează individul în fața posibilelor abuzuri ale autorităților. Curtea subliniază odată în plus importanța acestei garanții într-o materie care poate fi calificată drept penală, garanție care are rolul de a restabili echilibrul între autorii prezumați ai unor acțiuni interzise și autoritățile care au sarcina de a urmări și sancționa aceste fapte.
Aceste criterii conturate în jurisprudența CEDO se regăsesc și în cazul contravențiilor privind circulația pe drumurile publice ele având o adresabilitate generală și un rol preventiv și punitiv. Deci și în cazul de față, acuzația adusă petentului este de natură penală și prin urmare atrage aplicarea prezumției de nevinovăție. Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că în cadrul plângerilor contravenționale, cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
În cauza de față, intimatul, legal citat nu a putut prezenta spre vedere instanței protocolul de testare nr. 0869 menționat în cuprinsul procesului verbal de contravenție, arătând că nu a fost posibilă imprimarea acestuia, întru-cât imprimanta aflată în trusa aparatului etilotest nu era funcțională.
Astfel, singura probă propusă de intimat este procesul verbal de contravenție atacat, care nu poate face dovada prin el însuși astfel încât să conducă la răsturnarea prezumției de nevinovăție care joacă în favoarea petentului, având in vedere faptul ca procesul verbal de contravenție reprezintă actul prin care petentul este acuzat de săvârșirea contravenției.
Față de cele ce preced, reținând că intimatul nu a reușit să facă dovada celor menționate în procesul-verbal atacat, instanța urmează să dispună anularea acestuia ca netemeinic întocmit.
În temeiul art. 453 Cod proc civ și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act că petentul nu a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul S. L. Szilvester având CNP_, cu domiciliul procesual ales în Tîrgu-M., ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/19.10.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului M., cu sediul în Târgu-M., ., jud. M..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 19.10.2014 de către intimat.
Ia act de faptul că petentul nu a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tîrgu-M..
Pronunțată potrivit dispozițiilor art. 396 alin 2 Cod proc civ, azi 25.02.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
M. M. G. | S. M. P. |
Red. M.M.G.
Tehnored. S.M.P.
4 ex/07.04.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1702/2015. Judecătoria... → |
|---|
