Pretenţii. Sentința nr. 1005/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ

Sentința nr. 1005/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 1005/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA TÂRGU M.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1005

Ședința publică din 06.03.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M. M. G.

GREFIER: S. M. P.

Pe rol se află judecarea cererii formulate de către reclamantele Ț. I. și B. E., cu domiciliul procesual ales în Tg. M., .. 1A, . în contradictoriu cu pârâții . sediul în B., ., jud. M., V. M., cu domiciliul în ., jud. M. și M. F. R., cu domiciliul în C. B., ., jud. M., având ca obiect pretenții.

În lipsa părților.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2015, astfel cum a fost consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 06.03.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.08.2014, sub nr._, reclamantele Ț. I., și B. E., au chemat în judecată pe pârâții . și M. F. R. și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 78.780,72 lei, cu dobânzile legale aferente de la data pronunțării hotărârii judecătorești, până la plata efectivă, reprezentând despăgubiri civile calculate pentru prejudiciile cauzate în ultimii trei ani datorită neefeetuării punerii în posesie, a înscrierii în registrul agricol al comunei și a îndeplinirii tuturor formalităților necesare emiterii Titlului de proprietate, ca act juridic apt de a fi înscris în cartea funciară pentru suprafața de 19,87 ha teren, la care sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991, potrivit dispozițiilor sentinței civile nr.7965 din 24 octombrie 2011, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.485 din 30 mai 2012 a Tribunalului M.,obligarea în solidar a pârâților la plata cu titlu de daune moratorii a dobânzii legale, calculată de la data introducerii acțiunii civile prin care pârâții sunt puși în întârziere, asupra echivalentului în bani al obligației de a face, estimat anual la suma de 26.260 lei (1/3 din pretențiile formulate), până la îndeplinirea efectivă a tuturor atribuțiilor privind punerea lor în posesie, întocmirea și depunerea dosarului la Comisia județeană M. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, obligarea în solidar a pârâților Ia plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial și taxa de timbru.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt fiicele defunctului lor tată, V. Gh. G., care a deținut în proprietate suprafața de 19,87 ha. teren pe raza . atestă evidența din registrul agricol.

Începând cu anul 1991, tatăl reclamantelor a formulat cererea de reconstituire a dreptului său de proprietate, în condițiile Legii nr.18/1991 dar din suprafața revendicată, până în prezent, august 2014, după 23 de ani, Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 a comunei B. le-a pus în posesie doar pentru 0,90 ha.(respectiv 4,74 % din suprafața revendicată) suprafața pentru care a fost eliberat Titlul de proprietate seria_/27 mai 2005.

Începând cu anul 2006, reclamantele au declanșat un proces civil în dosarul nr. 3._ a Judecătoriei Tg.M., în care au revendicat suprafața diferența de 19,87 ha.

Reclamantele au arătat că într-o primă etapă, pentru suprafața de 9,87 ha. s-a pronunțat sentința civilă nr.7965 din 1octombrie 2011, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.485 din 30 mai 2012 a Tribunalului M., prin care a fost admisa acțiunea civilă și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al petentelor, pentru 9,87 ha, iar pentru diferența de 9,10 ha, cauza s-a disjuns, și se află încă pe rolul Judecătoriei Tg.-M., cu termen de judecată la 10.09.2014.

Reclamantele au menționat că, prin Ordinul nr.236 din 25 mai 2001 al Prefectului județului M., suprafața de 68.94 ha teren de pe raza comunei Pogăceaua au fost predate în proprietate privată a Comunei B., pentru a fi retrocedată foștilor proprietari, acționari ai S.C, Agroindustriala Sâncraiu de M. S.A.(fostul 1AS), cărora nu li s-au restituit terenurile proprietate privată, fiind predate altor persoane.

Anterior promovării acțiunii civile, pe durata derulării procesului civil după finalizarea dezbaterilor, până în prezent, reclamantele au depus la Comisia Locală B. de aplicare a Legii nr. 18/1991 numeroase cereri, petiții, notificări, somații etc. prin care au solicitat expres punerea lor în posesie cu terenul primit de . . dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparținut foștilor proprietari deveniți acționari la fost-ul I.A.S. Sâncraiu de M., în condițiile în care terenurile care au aparținut familiei reclamantelor, au fost atribuite altor persoane din comună, fiind eliberate 26 de titluri de proprietate pe amplasamentele acestora, astfel cum rezultă din minuta încheiată la 21 octombrie 2004 de Comisia locală B..

Reclamantele au arătat că, pârâții prin diferite metode, inclusiv prin dezinformarea acestora, dar și a Comisiei județene M., au căutat mereu motive pentru a nu le pune în posesie și a nu întocmi dosarul necesar emiterii titlului de proprietate.

Astfel, cu toate că terenul primit de la . o destinație precisă, fiind inclus proprietatea privată a comunei B., pentru a fi retrocedat, totuși se încearcă a se acredita ideea potrivit căreia ar fi izlaz comunal destinat folosinței cetățenilor din comună, în realitate însă, terenul este anual închiriat diferitelor persoane, fiind o sursă de venit pentru comună, aspect care rezultă și din anunțurile în presă cu acest scop. Toate demersurile urmăresc realizarea unor activități profitabile in condițiile în care se amână la nesfârșit punerea reclamantelor In posesie și eliberarea titlului de proprietate.

Reclamantele au arătat că pârâții V. M. și M. F. R., de rea credință fiind, își încalcă cu intenție atribuțiile de serviciu cu scopul clar pentru a împiedeca spunerea în posesie a reclamantelor cu cei 9,87 ha cu privire la care au deja un titlu executor.

Reclamantele au precizat că în Dosarul nr._ * al Judecătoriei Tg.-M., prin sentința civilă nr.7965 din 24 octombrie 2011, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.485 din 30 mai 2012 a Tribunalului M., a fost admisă acțiunea acestora și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra suprafeței de 9,87 ha teren, situat pe teritoriul administrativ al comunei B. în .> Au solicitat lămurirea acestui dispozitiv, iar instanța a precizat faptul că reconstituirea dreptului de proprietate se va face asupra suprafeței de 9,87 ha teren proprietatea comunei B., în . administrativ pe raza comunei Pogăceaua, conform expertizei topografice al inginerului M. M., ca parte integrantă din hotărâre.

După finalizarea procesului, după 8 ani de dezbateri judiciare, pârâții, în mod expres s-au opus punerii în executare a dispozițiilor Sentinței civile nr. 7965/2011 declarând că nu sunt de acord să se restituie terenul indicat. În aceste împrejurări, reclamantele au fost nevoite să înregistreze o cerere de executare silită în dosarul execuțional nr. 71/E/2013 al B.E.J. Szekely Szabolcs pentru a obține punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate ca act juridic apt pentru a fi înscris în cartea funciară, dovada a dreptului nostru de proprietate.

În cursul executării silite, din nou, pârâții au făcut numeroase demersuri pentru a împiedeca executorul să finalizeze actele de executare silită, inclusiv au formulat la 26.04.2013, în numele Comunei B. - Comisia locală B. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor o contestație la executare prin care a solicitat anularea executării silite însăși și a tuturor actelor de executare silită din dosarul execuțional nr.71 /E/2013 al B.E.J. Szekely Szabolcs, reiterând aceleași argumente de faptinvocate în timpul dezbaterilor judiciare, inclusiv în calea de atac a recursului, argumente care în mod temeinic au fost respinse de către instanțele de judecată. Contestația a fost respinsă prin sentința civilă nr.8281/20.12.2013, din dosarul nr._ al Judecătoriei Tg.-M..

La data de 22 noiembrie 2013, executorul judecătoresc s-a deplasat Ia fața locului și a întocmit procesul, verbal în baza căruia reclamantele au fost puse în posesie. Pârâta V. M. prezentă la întocmirea acestui proces verbal a refuzat categoric să îl semneze arătând că nu este de acord cu restituirea terenului.

Conform art. 4 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991. Comisiile locale de aplica a Legii fondului funciar au ca atribuție exclusivă punerea în posesie a persoanelor îndreptățite a primii terenuri. În acest sens, prin mai multe adrese trimise Comunei B., Instituția Prefectului a cerut punerea reclamantelor în posesie, dar comisia locală nu s-a conformat, astfel că până în prezent au fost puse în posesie cu respectarea procedurii speciale instituite prin Regulamentul invocat. Mai mult decât atât, pârâta V. M. și, în ultima perioadă și pârâtul M. F. R. au dezinformat atât pe Prefectul județului, cât și pe reclamante, au formulat adrese cu date ireale referitoare la presupusa ,punere a noastră in posesie".

Astfel, cu adresa nr.115 din 25.01.2007. pârâta V. M. a comunicat Instituției Prefectului județului M. faptul că „înaintează" procesul verbal de punere în posesie nr.32 (în original copie-xerox) - act de altfel inexistent, despre care nu au fost informate și care nu a fost niciodată depus.

De asemenea, cu adresa nr.621 din 30.05,2014, semnată de cei doi pârâți, după numeroasele insistențe ale reclamantelor pentru a proceda la punerea lor în posesie, au comunicat căprocesul verbal de punere în posesie împreună cu Sentința civilă nr. 7965/2011 a Judecătoriei Tg.-M., rămasă definitivă prin decizia civilă nr.485/2012 a Tribunalului M. a fost înaintat Instituției Prefectului Județului M., în vederea întocmirii Titlului de proprietate așa cum a fost obligat prin sentința civilă sus amintită".

Reclamantele au precizat că în urma verificării la Instituția Prefectului Județului M. au constatat faptul că la registrul instituției nu s-au depus documentele menționate, constatând cu surprindere faptul că, în lipsa documentelor solicitate, la acest moment, nici măcar nu sunt programate a fi analizate într-o viitoare ședință de lucru.

În schimb, pârâții V. M. și M. F. R. au acționat pe sancționarea contravențională a reclamantelor, formulând adresa nr.413 din 21.03.2014, după finalizarea dezbaterilor judiciare și după ce au primit notificările pentru ca reclamantele să fie puse în posesie, adresă prin care au solicitat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale să fie sancționate contravențional în temeiul Ordonanței Guvernului nr.34/2013 pentru că reclamantele ar fischimbat destinația terenului, care ar fi izlaz comunal, în condițiile în care abia în 22 noiembrie 2013 executorul judecătoresc le-a retrocedat terenul pe baza unui proces verbal - act de executare silită - este mai mult decât evident faptul că până la data adresei, reclamantele nu aveau posibilitatea schimbării destinației acestui teren.

Reclamantele au mai menționat faptul că, datorită refuzului nejustificat al pârâților V. M. și M. F. R. de a le înscrie declarația în registrul agricol al comunei B. au pierdut dreptul faptic de a se înscrie în vederea obținerii de subvenții de la A.P.I.A. pentru anul 2014.

Reclamantele au arătat faptul că, în condițiile în care până la acest moment, deși au trecut 23 de ani de la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și doi ani si 10 luni de Ia pronunțarea hotărârii judecătorești prin care le-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeței de 9,87 ha., reclamantele nu sunt în posesia titlului de proprietate, nu își pot folosi terenul conform propriilor lor interese, intenția pârâților a fost evidentă, aceea de a le obstrucționa pe orice cale și cu orice preț de a fi puse in posesie.

În drept și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Noului cod civil privind Instituția răspunderii civile delictuale și daunele moratorii,art. 1349:( 1), art. 1357 (i), art. 1373:(1), art. 1381:(1), art. 1382, art. 1394 alin. (4), art. 1536.

La data de 09.12.2014, pârâții au formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare pârâții au arătat că prin sentința civilă nr. 7965/24.10.2011 pronunțată de către Judecătoria Târgu M. în soluționarea dosarului nr._ * s-a admis acțiunea formulată de către reclamantele Tigănescu I. și B. E., iar pe cale de consecință s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al acestora asupra suprafeței de 9,87 ha teren situat pe teritoriul administrativ al comunei B., în . calitate de moștenitoare a defunctului V. G.. Sentința a devenit irevocabilă prin respingerea recursului de către Tribunalul M. prin decizia nr. 485/30.05.2012.

Pârâții au precizat că, dispozitivul sentinței nr. 7965/24.10.2011 pronunțată în soluționarea dosarului nr._ * a dus la imposibilitatea obiectivă de a fi pusă în executare, având în vedere că terenul în suprafața de 9,87 ha nu se află situat pe teritoriul administrativ al comunei B., ci pe teritoriul administrativ al comunei Pogăceaua.

Sentința nr. 7965/24.10.2011 a fost pronunțată având la bază și expertiza întocmită de către expertul topo M. M. prin care s-a reținut că suprafața de 68,94 ha situată în . A 969 reprezintă o pășune situată pe teritoriul administrativ al comunei B. și că suprafața de 9.87 ha este inclusă în această parcelă.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei precum si din expertiza efectuată în dosarul nr._ rezultă fără urmă de îndoială că, terenul în supra de 9,87 ha se află pe teritoriul administrativ al comunei Pogăceaua și nu teritoriul administrativ al comunei B..

Având în vedere imposibilitatea obiectivă de a pune în executare sentinței nr. 7965/24.10.2011, așa cum rezultă și din cuprinsul procesului verbal întocmit către B. Szekely Szabolcs, reclamantele au solicitat instanței de judecată lămurirea înțelesului și aplicării dispozitivului sentinței mai sus indicate.

În motivarea acestei cereri, reclamantele au apreciat că ”sentința 7965/24.10.2011 este o hotărâre legală și temeinică, dar pentru a se putea aduce la îndeplinire pe calea executării silite, se impune lămurirea dispozitivului’’.

Or, în această situație, este evident că cererea de chemare în judecată dedusă judecății a fost formulată cu rea credință având în vedere recunoașterea de către reclamante a imposibilității obiective de a pune în executare sentința pronunțată în soluționarea dosarului nr._ *.

Pârâții apreciază că, pasivitatea reclamantelor nu poate reprezenta condiție pentru atragerea răspunderii lor, deoarece acestea aveau obligația să urmărească finalizarea procesului, conform solicitărilor formulate prin cererea de chemare în judecată.

Mai mult decât atât, . pentru stabilirea dreptului de proprietate private asupra terenurilor, a solicitat instanței de judecată îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului sentinței civile nr. 7965/24.10.2011, în sensul eliminării din aceasta a mențiunii ” în . aceasta este în suprafață de 0,15 ha și este un drum de exploatare pe raza administrativă a comunei B.. Reclamantele au fost informate în mai multe rânduri că vechile amplasamente ale terenurilor deținute de către antecesorii acestora sunt libere, pârâții manifestând neechivoc dorința de a le fi reconstituit dreptul de proprietate pe vechile amplasamente.

Mai mult decât atât, prin cererea dedusă judecății reclamantele solicită instanței de judecată ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 78.780, 72 lei reprezentând despăgubiri civile calculate în ultimii trei ani.

Or, încheierea prin care instanță de judecată a respins cererea de lămurire a înțelesului și aplicării dispozitivului, a fost pronunțată în data de 30.09.2013 devenind irevocabilă prin respingerea recursului de către Tribunalul M. în data de 04.02.2014.

Raportat la fapta ilicită ca și condiție a atragerii răspunderii civile, pârâții au arătat că, reclamantele au înțeles să definească fapta ilicită prin ” dezinformarea noastră”, ”ne mint”, “realizarea unor activități profitabile "sau ”cu rea credință”, „își încălca atribuțiile de serviciu cu scopul clar pentru a ne împiedica să fim puși în posesie cu cei 9,87 ha”.

Pârâții au menționat că reclamantele nu au înțeles să aducă probe care să le susțină poziția procesuală. De asemenea, nu au indicat care au fost atribuțiile de serviciu pe care le-au încălcat prin indicarea textelelor de lege incidente.

În ceea ce privește aprecierea reclamantelor că pârâții se fac vinovați pentru că au refuzat înscrierea acestora în registrul agricol al comunei B. cu suprafața de 9.87 ha, au arătat că prin adresa nr. 577/30.05.2014 le-au comunicat reclamantelor că terenul în suprafața de 9.87 ha se află pe teritoriul administrativ al comunei Pogăceaua și acestora le revine obligația înscrierii terenului în temeiul dispozițiilor art. 5 din OG 28/2008 privind registrul agricol.

Pentru a veni în sprijinul reclamantelor le-au convocat în data de 03.06.2014 la sediul biroului de mediator P. S. R. în vederea stabilirii posibilității legale de înscriere a acestora în registrul agricol al comunei B. cu suprafața de 9. 87 ha.

Având în vedere toate acestea, pârâții apreciază că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale respectiv, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

Aspecte privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, cât și condițiile generale în care se poate angaja această răspundere, se regăsesc în art. 1349 alin. 1 și 2 și art. 1357-1371 din noul cod civil.

Astfel, potrivit prevederilor art. 1357 din noul cod civil cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Din conținutul prevederilor legale, rezultă că pentru a exista o răspundere civilă delictuală, este necesară întrunirea cumulată a următoarelor condiții: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

Pârâții au învederată că în cauza dedusă judecății apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale raportat la suma solicitată cu titlu de despăgubiri civile.

Prin sentința civilă nr. 7965/24.10.2011 pronunțată de către Judecătoria Târgu M. în soluționarea dosarului nr._ * s-a admis acțiunea formulată de către reclamantele Tiganescu I. și B. E., iar pe cale de consecință s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al acestora asupra suprafeței de 9,87 ha teren, situat pe teritoriul administrativ al comunei B., în . această situație, despăgubirile nu pot fi calculate la suprafață de 18,97 ha ci eventual la suprafață de 9,87 ha.

Mai mult decât atât, suma de 1897 lei reprezentând sprijin financiar de minim 100 lei/ha, a fost acordată doar în anul 2012, anterior constituirii dosarului execuțional nr. 71/E/2013 al B. Szekely Szabolcs B..

Dispozițiile art. 7 din OUG nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură oferă doar vocația și nu dreptul la acordarea plăților în cadrul schemelor de plată unice pe suprafață.

Pentru toate aceste considerente, pârâții solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

La data de 04.03.2015 reclamantele au depus la dosar răspuns la întâmpinare solicitând instanței să înlăture toate argumentele invocate de pârâți în prezenta cauză civilă, pe fond admiterea acțiunii civile promovate.

Susținerile pârâților nu constituie argumente de natură a demonstra imposibilitatea obiectivă a punerii în posesie a reclamantelor și înaintarea documentelor Comisiei județene M. de fond funciar, cu atât mai mult cu cât cu privire la suprafața de 9,87 ha, au fost puse deja puse în posesie în etapa executării silite, prin procesul verbal al executorului judecătoresc, iar ceea ce lipsește este doar titlul de proprietate, iar cu privire la diferența de 9,10 ha, din aceeași parcelă A 969, s-a constatat prin expertiza judiciară efectuată că terenul este liber, deci poate să fie predat reclamantelor.

Reclamantele au arătat că, criticile și obiecțiunile formulate de pârâți, inclusiv în cuprinsul întâmpinării, nu reprezintă decât șicane de natură să tergiverseze la nesfârșit soluționarea cererilor noastre,chiar și acum, în 2015, cândnu pot să-și intabuleze dreptul nostru de proprietate în cartea funciară, să dispună de terenuri si să obțină subvențiile acordate de Statul Român doar pentru că nu dețin titluri de proprietate.

Cu privire la suprafața de 9,87 ha asupra căreia sunt îndreptățite la primirea titlului de proprietate, au arătat că în etapa executării silite, constatând opoziția pârâților la punerea în posesie a reclamantelor, motivată de aceleași argumente, au formulat în dosarul nr._ * al Judecătoriei Tg.-M., în temeiul dispozițiilor art.281 indice 1 din vechiul Cod de procedură civilă, o cerere de lămurire cu privire la înțelesul și aplicarea dispozitivului sentinței civile nr. 7965 din 24 octombrie 2011, privind dispoziția de „reconstituire a dreptului de proprietate al petentelor asupra suprafeței de 9,87 ha teren situat pe teritoriul administrativ al comunei B. în .”. Instanța a respins cererea arătând faptul că terenul a fost identificat corect prin expertiza tehnică topografică efectuată de către expert ing. M. M.,astfel că nu există nicio neclaritate privind amplasamentul acestui teren.

Au mai arătat că, convocarea la un mediator nu a avut ca scop soluționarea problemei litigioase, ci a fost o încercare de a le determina pe reclamante să accepte un alt amplasament, cu care în mod evident nu au putut fi de acord.

Cu privire la diferența de 9,10 ha. susținerile pârâților nu corespund adevărului în condițiile în care nici cu privire la acest teren pârâții nu au făcut până la acest moment punerea lor în posesie prin îndeplinirea legală a formalităților necesare eliberării titlului de proprietate.

La data de 04.03.2015 reclamantele au depus la dosar precizare a acțiunii civile prin care au arătat că înțeleg să elimine o formulare neclară a petitului 2, arătând că solicită obligarea în solidar a pârâților la plata cu titlu de daune moratorii a dobânzii legale, calculată de la data introducerii acțiunii prin care pârâții sunt puși în întârziere, precum și la plata echivalentului în bani a obligației de a face estimat anual la suma de 26.260 lei (1/3 din pretențiile formulate) până la îndeplinirea efectivă a tuturor atribuțiilor privind punerea în posesie, întocmirea și depunerea dosarului la Comisia județeană M. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Prin notele de ședință depuse de pârâți la data de 02.03.2014, aceștia au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pusă în discuția pățrilor la termenul din data de 04.03.2015.

În probațiune, s-a depus la dosar următoarele înscrisuri: copie CI (f. 8), minuta din data de 21 octombrie 2004 emisă de Primăria .), Anexa nr. 872 din data de 14.09.2005 adresată Primăriei B. (f. 10), adresa nr. 1077/02.05.(f. 11), adresa nr._/CIII/25.05.2006 emisă de Prefectura M. (f. 12), Notificare din data de 05.10.2006 (f. 13), adresa nr. 117/25.01.2007 (f. 14), adresa nr. 7408/11.01.2008 (f. 15), raportul de expertiză efectuat de expert M. M. (f. 16-19), adresa nr._/DV/Dos 11 din 21.09.2010 a Prefecturii M. (f. 20), adresă/08.10.2010 (f. 21), Sentința civilă nr. 7965/24.10.2011 pronunțată de Judecătoria Țg M. (f. 22-26), decizia nr. 485/30,05.2012 pronunțată de Tribunalul M. (f.27-31), notificare nr. 120/2012 (f. 32), adresa nr._/SIV/A/27.09.2012 (f. 33), adresă nr. 4439/26.06.2013 (f. 34), încheierea din camera de consiliu din data de 30.09.2013 a Judecătoriei Tg M. (f. 35-37), proces verbal de punere în posesie emis de B.E.J Szekely Szabolcs la data de 22.11.2013 în dosarul execuțional nr. 71/E/2013 (f. 38), adresa nr._ emisă de Prefectura jud. M. (f. 39), adresa nr. 419/21.03.2014 (f. 40), adresa din data de 24. 05. 2014 (f. 41), adresa nr. 5593/SIV/28.05.2014 (f. 42), adresa nr. 621/30.05.2014 (f. 43), cerere de îndreptare eroare (f. 66-68), adresa nr. 659/03.06.2014 (f. 69), acte emise în dos. execuțional nr. 71/E/2013 (f. 70-71), încheiere de îndreptare a erorii materiale în dosar nr._ * a Judecătoriei Tg. M. (f. 72-73), adresa nr. 641/2014 (f. 74), adresa nr. 577/2014 (f. 75), conformare de primire (f. 76-79), Ordinul nr. 236/25.05.2001 a Prefecturii Jud. M. (f. 80), raportul de expertiză efectuat de expert Durigu R. (f. 81-88).

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe ori după caz cercetarea în fond a pricinii, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților . și M. F. R..

Deliberând cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța arată faptul că una dintre condițiile de exercitare a dreptului la acțiune o constituie calitatea procesuală a părților.

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârât și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății și care trebuie să subziste pe toată durata judecării cauzei.

În prezenta cauză, întemeindu-și pretențiile formulate pe dispozițiile art. 1357 alin 1 Cod civil, reclamantele au solicitat obligarea pârâților la repararea prejudiciului cauzat ca urmare a neefectuării demersurilor necesare punerii în posesie, înscrierii în registrul agricol și emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 19,87 ha, potrivit dispozițiilor sentinței civile nr. 7965/24.10.2011 pronunțată în dosarul_ * al Judecătoriei Tg M., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 485/30.05.2012 pronunțată de Tribunalul M..

Se reține că prin sentința civilă mai sus menționată, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantelor din prezenta cauză, asupra suprafeței de 9,87 ha teren, situată pe teritoriul administrativ al comunei B., în . calitate de moștenitoare a defunctului V. G., fiind obligate . pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la punerea în posesie a reclamantelor asupra acestui teren și Prefectura județului M. - Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la eliberarea titlului de proprietate al reclamantelor asupra acestui teren.

Potrivit dispozițiilor art. 1349 din noul Cod civil orice persoana are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar potrivit dispozițiilor art. 1357 alin 1 Cod civil “cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”.

Rezultă așadar că temei al răspunderii civile delictuale îl constituie fapta ilicită, prejudiciabilă, ce dă naștere unui raport juridic obligațional care are în conținutul său obligația civilă a făptuitorului de reparație a prejudiciului cauzat și dreptul corelativ al victimei de a pretinde repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat.

Analizând cererea reclamantelor prin prisma dispozițiilor legale mai sus arătate, instanța reține faptul că autorii faptei ilicite și care în esența sa constă în neaducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească, sunt Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a comunei B. și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. și nu pârâții indicați de către reclamante în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

De altfel, așa cum însăși reclamantele au arătat, punerea în executare silită a dispozițiilor cuprinse titlul executoriu constând în Sentința civilă nr. 7965/24.10.2011 pronunțată în dosarul_ * al Judecătoriei Tg M., s-a făcut împotriva celor obligați la punerea în posesie și la emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamantelor, respectiv împotriva Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a comunei B. și Comisiei Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M..

Pentru a putea aprecia asupra comportamentului prejudiciabil este necesar ca regula de conduită încălcată să fie impusă de lege sau de obiceiul locului, deci să existe reglementată o astfel de obligație, pe care autorul faptei ilicite să o încalce. Ori, punerea în posesie efectivă a persoanelor îndreptățite, prin delimitarea în teren și completarea fișelor de punere în posesie, este o obligație stabilită potrivit dispozițiilor art. 5 lit. „i” din HGR 890/2005, în sarcina comisiilor locale de fond funciar, iar cea privind emiterea titlurilor de proprietate în sarcina comisiilor județene de fond funciar.

Comisiile de fond funciar sunt organe colegiale, înființate în temeiul legii și care au în conformitate cu dispozițiile art. 52 alin 2 din Legea nr. 18/1991 rep., în limitele competențelor ce le revin și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă, sau uneori chiar și activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv prin primar iar în conformitate cu dispozițiile art. 219 Cod civil, faptele licite sau ilicite săvârșite de organele persoanei juridice, obligă însăși persoana juridică, dacă ele au legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcției încredințate.

Pentru considerentele mai sus arătate, reținând că faptele ilicite imputate de reclamante pârâților din prezenta cauză, ar fi putut fi săvârșite, în ceea ce-i privește pe pârâții V. M. și M. F. R., doar în calitate de membrii ai comisiei locale de fond funciar, deoarece aceștia nu au acționat în nume și în interes propriu, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora și va respinge cererea formulată de reclamantele Ț. I. și B. E., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod proc civ, coroborate cu dispozițiile dispozițiile art. 394 Cod proc civ, potrivit cărora orice înscris trebuie depus de către părți, sub sancțiunea neluării în seamă, până la închiderea dezbaterilor, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea pârâților privind obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților . și M. F. R..

Respinge cererea formulată de reclamantele Ț. I. având CNP_ și B. E., având CNP_, ambele cu domiciliul procesual ales în Tg M., .. 1A, . în contradictoriu cu pârâții . în B., ., județul M., V. M., având CNP_, cu domiciliul în ., județul M. și M. F. R., cu domiciliul în comuna B., ., jud. M., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge ca neîntemeiată cererea pârâților privind obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Tg M..

Pronunțată potrivit dispozițiilor art. 396 alin 2 Cod proc civ, azi 06.03.2015.

PREȘEDINTE

GREFIER

M. M. G.

S. M. P.

Red. M.M.G.

Tehnored. S.M.P.

21.05.2015.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 1005/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ