Pretenţii. Sentința nr. 1005/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ

În lipsa părților.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2015, astfel cum a fost consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 06.03.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.08.2014, sub nr._, reclamantele Ț. I., și B. E., au chemat în judecată pe pârâții . și M. F. R. și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 78.780,72 lei, cu dobânzile legale aferente de la data pronunțării hotărârii judecătorești, până la plata efectivă, reprezentând despăgubiri civile calculate pentru prejudiciile cauzate în ultimii trei ani datorită neefeetuării punerii în posesie, a înscrierii în registrul agricol al comunei și a îndeplinirii tuturor formalităților necesare emiterii Titlului de proprietate, ca act juridic apt de a fi înscris în cartea funciară pentru suprafața de 19,87 ha teren, la care sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991, potrivit dispozițiilor sentinței civile nr.7965 din 24 octombrie 2011, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.485 din 30 mai 2012 a Tribunalului M.,obligarea în solidar a pârâților la plata cu titlu de daune moratorii a dobânzii legale, calculată de la data introducerii acțiunii civile prin care pârâții sunt puși în întârziere, asupra echivalentului în bani al obligației de a face, estimat anual la suma de 26.260 lei (1/3 din pretențiile formulate), până la îndeplinirea efectivă a tuturor atribuțiilor privind punerea lor în posesie, întocmirea și depunerea dosarului la Comisia județeană M. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, obligarea în solidar a pârâților Ia plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial și taxa de timbru.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt fiicele defunctului lor tată, V. Gh. G., care a deținut în proprietate suprafața de 19,87 ha. teren pe raza . atestă evidența din registrul agricol.

Începând cu anul 1991, tatăl reclamantelor a formulat cererea de reconstituire a dreptului său de proprietate, în condițiile Legii nr.18/1991 dar din suprafața revendicată, până în prezent, august 2014, după 23 de ani, Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 a comunei B. le-a pus în posesie doar pentru 0,90 ha.(respectiv 4,74 % din suprafața revendicată) suprafața pentru care a fost eliberat Titlul de proprietate seria_/27 mai 2005.

Începând cu anul 2006, reclamantele au declanșat un proces civil în dosarul nr. 3._ a Judecătoriei Tg.M., în care au revendicat suprafața diferența de 19,87 ha.

Reclamantele au arătat că într-o primă etapă, pentru suprafața de 9,87 ha. s-a pronunțat sentința civilă nr.7965 din 1octombrie 2011, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.485 din 30 mai 2012 a Tribunalului M., prin care a fost admisa acțiunea civilă și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al petentelor, pentru 9,87 ha, iar pentru diferența de 9,10 ha, cauza s-a disjuns, și se află încă pe rolul Judecătoriei Tg.-M., cu termen de judecată la 10.09.2014.

Reclamantele au menționat că, prin Ordinul nr.236 din 25 mai 2001 al Prefectului județului M., suprafața de 68.94 ha teren de pe raza comunei Pogăceaua au fost predate în proprietate privată a Comunei B., pentru a fi retrocedată foștilor proprietari, acționari ai S.C, Agroindustriala Sâncraiu de M. S.A.(fostul 1AS), cărora nu li s-au restituit terenurile proprietate privată, fiind predate altor persoane.

Anterior promovării acțiunii civile, pe durata derulării procesului civil după finalizarea dezbaterilor, până în prezent, reclamantele au depus la Comisia Locală B. de aplicare a Legii nr. 18/1991 numeroase cereri, petiții, notificări, somații etc. prin care au solicitat expres punerea lor în posesie cu terenul primit de . . dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparținut foștilor proprietari deveniți acționari la fost-ul I.A.S. Sâncraiu de M., în condițiile în care terenurile care au aparținut familiei reclamantelor, au fost atribuite altor persoane din comună, fiind eliberate 26 de titluri de proprietate pe amplasamentele acestora, astfel cum rezultă din minuta încheiată la 21 octombrie 2004 de Comisia locală B..

Reclamantele au arătat că, pârâții prin diferite metode, inclusiv prin dezinformarea acestora, dar și a Comisiei județene M., au căutat mereu motive pentru a nu le pune în posesie și a nu întocmi dosarul necesar emiterii titlului de proprietate.

Astfel, cu toate că terenul primit de la . o destinație precisă, fiind inclus proprietatea privată a comunei B., pentru a fi retrocedat, totuși se încearcă a se acredita ideea potrivit căreia ar fi izlaz comunal destinat folosinței cetățenilor din comună, în realitate însă, terenul este anual închiriat diferitelor persoane, fiind o sursă de venit pentru comună, aspect care rezultă și din anunțurile în presă cu acest scop. Toate demersurile urmăresc realizarea unor activități profitabile in condițiile în care se amână la nesfârșit punerea reclamantelor In posesie și eliberarea titlului de proprietate.

Reclamantele au arătat că pârâții V. M. și M. F. R., de rea credință fiind, își încalcă cu intenție atribuțiile de serviciu cu scopul clar pentru a împiedeca spunerea în posesie a reclamantelor cu cei 9,87 ha cu privire la care au deja un titlu executor.

Reclamantele au precizat că în Dosarul nr._ * al Judecătoriei Tg.-M., prin sentința civilă nr.7965 din 24 octombrie 2011, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.485 din 30 mai 2012 a Tribunalului M., a fost admisă acțiunea acestora și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra suprafeței de 9,87 ha teren, situat pe teritoriul administrativ al comunei B. în .> Au solicitat lămurirea acestui dispozitiv, iar instanța a precizat faptul că reconstituirea dreptului de proprietate se va face asupra suprafeței de 9,87 ha teren proprietatea comunei B., în . administrativ pe raza comunei Pogăceaua, conform expertizei topografice al inginerului M. M., ca parte integrantă din hotărâre.

După finalizarea procesului, după 8 ani de dezbateri judiciare, pârâții, în mod expres s-au opus punerii în executare a dispozițiilor Sentinței civile nr. 7965/2011 declarând că nu sunt de acord să se restituie terenul indicat. În aceste împrejurări, reclamantele au fost nevoite să înregistreze o cerere de executare silită în dosarul execuțional nr. 71/E/2013 al B.E.J. Szekely Szabolcs pentru a obține punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate ca act juridic apt pentru a fi înscris în cartea funciară, dovada a dreptului nostru de proprietate.

În cursul executării silite, din nou, pârâții au făcut numeroase demersuri pentru a împiedeca executorul să finalizeze actele de executare silită, inclusiv au formulat la 26.04.2013, în numele Comunei B. - Comisia locală B. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor o contestație la executare prin care a solicitat anularea executării silite însăși și a tuturor actelor de executare silită din dosarul execuțional nr.71 /E/2013 al B.E.J. Szekely Szabolcs, reiterând aceleași argumente de faptinvocate în timpul dezbaterilor judiciare, inclusiv în calea de atac a recursului, argumente care în mod temeinic au fost respinse de către instanțele de judecată. Contestația a fost respinsă prin sentința civilă nr.8281/20.12.2013, din dosarul nr._ al Judecătoriei Tg.-M..

La data de 22 noiembrie 2013, executorul judecătoresc s-a deplasat Ia fața locului și a întocmit procesul, verbal în baza căruia reclamantele au fost puse în posesie. Pârâta V. M. prezentă la întocmirea acestui proces verbal a refuzat categoric să îl semneze arătând că nu este de acord cu restituirea terenului.

Conform art. 4 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991. Comisiile locale de aplica a Legii fondului funciar au ca atribuție exclusivă punerea în posesie a persoanelor îndreptățite a primii terenuri. În acest sens, prin mai multe adrese trimise Comunei B., Instituția Prefectului a cerut punerea reclamantelor în posesie, dar comisia locală nu s-a conformat, astfel că până în prezent au fost puse în posesie cu respectarea procedurii speciale instituite prin Regulamentul invocat. Mai mult decât atât, pârâta V. M. și, în ultima perioadă și pârâtul M. F. R. au dezinformat atât pe Prefectul județului, cât și pe reclamante, au formulat adrese cu date ireale referitoare la presupusa ,punere a noastră in posesie".

Astfel, cu adresa nr.115 din 25.01.2007. pârâta V. M. a comunicat Instituției Prefectului județului M. faptul că „înaintează" procesul verbal de punere în posesie nr.32 (în original copie-xerox) - act de altfel inexistent, despre care nu au fost informate și care nu a fost niciodată depus.

De asemenea, cu adresa nr.621 din 30.05,2014, semnată de cei doi pârâți, după numeroasele insistențe ale reclamantelor pentru a proceda la punerea lor în posesie, au comunicat căprocesul verbal de punere în posesie împreună cu Sentința civilă nr. 7965/2011 a Judecătoriei Tg.-M., rămasă definitivă prin decizia civilă nr.485/2012 a Tribunalului M. a fost înaintat Instituției Prefectului Județului M., în vederea întocmirii Titlului de proprietate așa cum a fost obligat prin sentința civilă sus amintită".

Reclamantele au precizat că în urma verificării la Instituția Prefectului Județului M. au constatat faptul că la registrul instituției nu s-au depus documentele menționate, constatând cu surprindere faptul că, în lipsa documentelor solicitate, la acest moment, nici măcar nu sunt programate a fi analizate într-o viitoare ședință de lucru.

În schimb, pârâții V. M. și M. F. R. au acționat pe sancționarea contravențională a reclamantelor, formulând adresa nr.413 din 21.03.2014, după finalizarea dezbaterilor judiciare și după ce au primit notificările pentru ca reclamantele să fie puse în posesie, adresă prin care au solicitat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale să fie sancționate contravențional în temeiul Ordonanței Guvernului nr.34/2013 pentru că reclamantele ar fischimbat destinația terenului, care ar fi izlaz comunal, în condițiile în care abia în 22 noiembrie 2013 executorul judecătoresc le-a retrocedat terenul pe baza unui proces verbal - act de executare silită - este mai mult decât evident faptul că până la data adresei, reclamantele nu aveau posibilitatea schimbării destinației acestui teren.

Reclamantele au mai menționat faptul că, datorită refuzului nejustificat al pârâților V. M. și M. F. R. de a le înscrie declarația în registrul agricol al comunei B. au pierdut dreptul faptic de a se înscrie în vederea obținerii de subvenții de la A.P.I.A. pentru anul 2014.

Reclamantele au arătat faptul că, în condițiile în care până la acest moment, deși au trecut 23 de ani de la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și doi ani si 10 luni de Ia pronunțarea hotărârii judecătorești prin care le-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeței de 9,87 ha., reclamantele nu sunt în posesia titlului de proprietate, nu își pot folosi terenul conform propriilor lor interese, intenția pârâților a fost evidentă, aceea de a le obstrucționa pe orice cale și cu orice preț de a fi puse in posesie.

În drept și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Noului cod civil privind Instituția răspunderii civile delictuale și daunele moratorii,art. 1349:( 1), art. 1357 (i), art. 1373:(1), art. 1381:(1), art. 1382, art. 1394 alin. (4), art. 1536.

La data de 09.12.2014, pârâții au formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare pârâții au arătat că prin sentința civilă nr. 7965/24.10.2011 pronunțată de către Judecătoria Târgu M. în soluționarea dosarului nr._ * s-a admis acțiunea formulată de către reclamantele Tigănescu I. și B. E., iar pe cale de consecință s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al acestora asupra suprafeței de 9,87 ha teren situat pe teritoriul administrativ al comunei B., în . calitate de moștenitoare a defunctului V. G.. Sentința a devenit irevocabilă prin respingerea recursului de către Tribunalul M. prin decizia nr. 485/30.05.2012.

Pârâții au precizat că, dispozitivul sentinței nr. 7965/24.10.2011 pronunțată în soluționarea dosarului nr._ * a dus la imposibilitatea obiectivă de a fi pusă în executare, având în vedere că terenul în suprafața de 9,87 ha nu se află situat pe teritoriul administrativ al comunei B., ci pe teritoriul administrativ al comunei Pogăceaua.

Sentința nr. 7965/24.10.2011 a fost pronunțată având la bază și expertiza întocmită de către expertul topo M. M. prin care s-a reținut că suprafața de 68,94 ha situată în . A 969 reprezintă o pășune situată pe teritoriul administrativ al comunei B. și că suprafața de 9.87 ha este inclusă în această parcelă.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei precum si din expertiza efectuată în dosarul nr._ rezultă fără urmă de îndoială că, terenul în supra de 9,87 ha se află pe teritoriul administrativ al comunei Pogăceaua și nu teritoriul administrativ al comunei B..

Având în vedere imposibilitatea obiectivă de a pune în executare sentinței nr. 7965/24.10.2011, așa cum rezultă și din cuprinsul procesului verbal întocmit către B. Szekely Szabolcs, reclamantele au solicitat instanței de judecată lămurirea înțelesului și aplicării dispozitivului sentinței mai sus indicate.

În motivarea acestei cereri, reclamantele au apreciat că ”sentința 7965/24.10.2011 este o hotărâre legală și temeinică, dar pentru a se putea aduce la îndeplinire pe calea executării silite, se impune lămurirea dispozitivului’’.

Or, în această situație, este evident că cererea de chemare în judecată dedusă judecății a fost formulată cu rea credință având în vedere recunoașterea de către reclamante a imposibilității obiective de a pune în executare sentința pronunțată în soluționarea dosarului nr._ *.

Pârâții apreciază că, pasivitatea reclamantelor nu poate reprezenta condiție pentru atragerea răspunderii lor, deoarece acestea aveau obligația să urmărească finalizarea procesului, conform solicitărilor formulate prin cererea de chemare în judecată.

Mai mult decât atât, . pentru stabilirea dreptului de proprietate private asupra terenurilor, a solicitat instanței de judecată îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului sentinței civile nr. 7965/24.10.2011, în sensul eliminării din aceasta a mențiunii ” în . aceasta este în suprafață de 0,15 ha și este un drum de exploatare pe raza administrativă a comunei B.. Reclamantele au fost informate în mai multe rânduri că vechile amplasamente ale terenurilor deținute de către antecesorii acestora sunt libere, pârâții manifestând neechivoc dorința de a le fi reconstituit dreptul de proprietate pe vechile amplasamente.

Mai mult decât atât, prin cererea dedusă judecății reclamantele solicită instanței de judecată ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 78.780, 72 lei reprezentând despăgubiri civile calculate în ultimii trei ani.

Or, încheierea prin care instanță de judecată a respins cererea de lămurire a înțelesului și aplicării dispozitivului, a fost pronunțată în data de 30.09.2013 devenind irevocabilă prin respingerea recursului de către Tribunalul M. în data de 04.02.2014.

Raportat la fapta ilicită ca și condiție a atragerii răspunderii civile, pârâții au arătat că, reclamantele au înțeles să definească fapta ilicită prin ” dezinformarea noastră”, ”ne mint”, “realizarea unor activități profitabile "sau ”cu rea credință”, „își încălca atribuțiile de serviciu cu scopul clar pentru a ne împiedica să fim puși în posesie cu cei 9,87 ha”.

Pârâții au menționat că reclamantele nu au înțeles să aducă probe care să le susțină poziția procesuală. De asemenea, nu au indicat care au fost atribuțiile de serviciu pe care le-au încălcat prin indicarea textelelor de lege incidente.

În ceea ce privește aprecierea reclamantelor că pârâții se fac vinovați pentru că au refuzat înscrierea acestora în registrul agricol al comunei B. cu suprafața de 9.87 ha, au arătat că prin adresa nr. 577/30.05.2014 le-au comunicat reclamantelor că terenul în suprafața de 9.87 ha se află pe teritoriul administrativ al comunei Pogăceaua și acestora le revine obligația înscrierii terenului în temeiul dispozițiilor art. 5 din OG 28/2008 privind registrul agricol.

Pentru a veni în sprijinul reclamantelor le-au convocat în data de 03.06.2014 la sediul biroului de mediator P. S. R. în vederea stabilirii posibilității legale de înscriere a acestora în registrul agricol al comunei B. cu suprafața de 9. 87 ha.

Având în vedere toate acestea, pârâții apreciază că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale respectiv, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

Aspecte privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, cât și condițiile generale în care se poate angaja această răspundere, se regăsesc în art. 1349 alin. 1 și 2 și art. 1357-1371 din noul cod civil.

Astfel, potrivit prevederilor art. 1357 din noul cod civil cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Din conținutul prevederilor legale, rezultă că pentru a exista o răspundere civilă delictuală, este necesară întrunirea cumulată a următoarelor condiții: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

Pârâții au învederată că în cauza dedusă judecății apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale raportat la suma solicitată cu titlu de despăgubiri civile.

Prin sentința civilă nr. 7965/24.10.2011 pronunțată de către Judecătoria Târgu M. în soluționarea dosarului nr._ * s-a admis acțiunea formulată de către reclamantele Tiganescu I. și B. E., iar pe cale de consecință s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al acestora asupra suprafeței de 9,87 ha teren, situat pe teritoriul administrativ al comunei B., în . această situație, despăgubirile nu pot fi calculate la suprafață de 18,97 ha ci eventual la suprafață de 9,87 ha.

Mai mult decât atât, suma de 1897 lei reprezentând sprijin financiar de minim 100 lei/ha, a fost acordată doar în anul 2012, anterior constituirii dosarului execuțional nr. 71/E/2013 al B. Szekely Szabolcs B..

Dispozițiile art. 7 din OUG nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură oferă doar vocația și nu dreptul la acordarea plăților în cadrul schemelor de plată unice pe suprafață.

Pentru toate aceste considerente, pârâții solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

La data de 04.03.2015 reclamantele au depus la dosar răspuns la întâmpinare solicitând instanței să înlăture toate argumentele invocate de pârâți în prezenta cauză civilă, pe fond admiterea acțiunii civile promovate.

Susținerile pârâților nu constituie argumente de natură a demonstra imposibilitatea obiectivă a punerii în posesie a reclamantelor și înaintarea documentelor Comisiei județene M. de fond funciar, cu atât mai mult cu cât cu privire la suprafața de 9,87 ha, au fost puse deja puse în posesie în etapa executării silite, prin procesul verbal al executorului judecătoresc, iar ceea ce lipsește este doar titlul de proprietate, iar cu privire la diferența de 9,10 ha, din aceeași parcelă A 969, s-a constatat prin expertiza judiciară efectuată că terenul este liber, deci poate să fie predat reclamantelor.

Reclamantele au arătat că, criticile și obiecțiunile formulate de pârâți, inclusiv în cuprinsul întâmpinării, nu reprezintă decât șicane de natură să tergiverseze la nesfârșit soluționarea cererilor noastre,chiar și acum, în 2015, cândnu pot să-și intabuleze dreptul nostru de proprietate în cartea funciară, să dispună de terenuri si să obțină subvențiile acordate de Statul Român doar pentru că nu dețin titluri de proprietate.

Cu privire la suprafața de 9,87 ha asupra căreia sunt îndreptățite la primirea titlului de proprietate, au arătat că în etapa executării silite, constatând opoziția pârâților la punerea în posesie a reclamantelor, motivată de aceleași argumente, au formulat în dosarul nr._ * al Judecătoriei Tg.-M., în temeiul dispozițiilor art.281 indice 1 din vechiul Cod de procedură civilă, o cerere de lămurire cu privire la înțelesul și aplicarea dispozitivului sentinței civile nr. 7965 din 24 octombrie 2011, privind dispoziția de „reconstituire a dreptului de proprietate al petentelor asupra suprafeței de 9,87 ha teren situat pe teritoriul administrativ al comunei B. în .”. Instanța a respins cererea arătând faptul că terenul a fost identificat corect prin expertiza tehnică topografică efectuată de către expert ing. M. M.,astfel că nu există nicio neclaritate privind amplasamentul acestui teren.