Pretenţii. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2015 pronunțată de Judecătoria TIMIŞOARA la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 11985/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TIMIȘOARA
SECȚIA A II -A CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 2881
SENTINTA CIVILA NR._
Ședința publică din 20.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. G.
GREFIER: A. A.
Pe rol se afla solutionarea actiunii formulata de reclamanta A. D. STATULUI in contradictoriu cu pârâtul G. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsa partile.
Procedura este legal îndeplinită. Data fara citarea partilor.
Dezbaterile în fond și luările de cuvânt au avut loc în ședința publică din 20.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința din acea dată, parte integrantă din prezenta când instanță, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar nr._, reclamanta A. D. Statului a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G. V. ca, prin hotărâre judecatorească, să fie obligat acesta din urmă la plata sumei de 109.001,4 lei reprezentând contravaloarea folosinței suprafeței de 76,55 ha, teren agricol exploatat de pârât fără titlu valabil în perioada 24.06._12, sumă care să fie actualizată la data plății efective.
În motivare, reclamanta a arătat că a preluat în patrimoniu terenul agricol susmenționat, ce s-a aflat în exploatarea S.C. Agroindustriala Timas S.A., jud. T., în conformitate cu prevederile Legii nr. 268/2001 și că pârâtul a exploatat suprafața de teren în lipsa unui contract care să-i confere acest drept.
Reclamanta menționează că prin procesul-verbal nr. 603/18.08.2009, s-a constatat că pârâtul exploatează abuziv terenul în suprafața de 76,55ha, iar prin procesul-verbal nr. 589/03.11.2011, încheiat de o comisie special constituită, s-a deplasat pe teritoriul aflat în raza administrativă teritorială a localității Mașloc, unde a constatat că pârâtul exploatează abuziv terenul în suprafața de 76,55ha.
Pentru perioada 24.06._12, s-a calculat prețul exploatării abuzive a suprafeței de 76,55 ha teren arabil, la suma de 109.001,4 lei.
Totodată, reclamanta precizează că pârâtul, prin declarația dată pe propria răspundere autentificată la cabinetul notarial M. D. D., sub nr. 1168/26.06.2014, recunoaște că nu mai exploatează terenul avand urmatoarele numere cadastrale: LL 710 - 2,8 ha, LL 713 - 7,62 ha, LL 720/2 - 4,16 ha, LL 737 - 7,0 ha, LL 795 - 12,7 ha, LL 797 -- 7,87 ha, LL 8031.1 - 14 ha, LL 807 - 1,58 ha, LL 809/1 - 2,0 ha, LL 819/1 --- 5,0 ha, LL 823 - 4,56 ha, LL 826 - 1,73 ha, LL 837 - 2,97 ha, LL 849 -2,56 ha.
În fine, arată că în cauză sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 1349 Cod civil: există un prejudiciu, există o faptă ilicită, există un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și există vinovăție.
În drept au fost invocate prevederile art. 192 din Codul de procedură civilă, art. 1349 Cod civil, precum și toate dispozițiile legale invocate.
În susținerea actiunii reclamanta a anexat dosarului înscrisuri.
Pârâtul G. V. a formulat note de sedinta la data de 01.09.2015, prin care a invocat exceptia de litispendenta a prezentei cauze la dosar nr._ al Judecatoriei Timisoara.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
In ceea ce privește exceptia de litispendență, invocată de pârât, vazand starea dosarului nr._ la data de 20.10.2015, instanta apreciaza ca aceasta exceptie a ramas fara obiect, urmand a o respinge.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului G. V. la plata sumei de 109.001,4 lei reprezentând contravaloarea folosinței suprafeței de 76,55 ha teren agricol exploatat de pârât fără titlu valabil în perioada 24.06._12, sumă care să fie actualizată la data plății efective, întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art. 1349 cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Instanța reține că cererea reclamantei este supusă termenului general de prescripție de 3 ani reglementat de Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctiva, act normativ care la art. 8 alin. 1 prevede că, „Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea”.
În speță, așa cum rezultă din conținutul procesului-verbal întocmit în temeiul Ordinului din 04.03._, privind identificarea terenurilor cu destinație agricolă ocupate abuziv și aflate în administrarea ADS, reclamanta a cunoscut atât paguba cât și pe cel ce răspunde de ea, cel mai târziu la data de 18.08.2009 (f. 51).
În aceste condiții, se constată că termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit la data de 18.08.2012. Totodată, instanța reține că în speță nu este incidentă nici o cauză de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției extinctive.
Declarația notarială nr. 1168 dată de pârâtul G. V., la care face referire reclamanta, a fost dată după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani, respectiv la data de 26.06.2014 (f. 19).
Având în vedere faptul că acțiunea pendinte a fost introdusă la data de 26.02.2015, nu se poate conchide decât în sensul că acțiunea este prescrisă.
Instanța va constata caracterul neîntemeiat al susținerilor reclamantei în sensul că termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 121 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003. Aceasta, în primul rând, pentru că dreptul de creanță ce se tinde a fi valorificat are o natură civilă, întemeiat fiind pe răspunderea civilă delictuală. În al doilea rând, textul legal privește dreptul de a cere executare silită, ceea ce presupune existența unui titlu executoriu, pe când, prin acțiunea de față se urmărește tocmai obținerea unui asemenea titlu. În alți termeni, textul vizează prescripția dreptului de a cere executarea silită, pe când în cauză interesează prescripția dreptului de a obține o hotărâre judecătorească prin care să fie obligat pârâtul la plata unei sume de bani către reclamantă.
Pentru considerentele de fapt si de drept mentionate, instanța va respinge cererea formulată de reclamanta Agenția D. Statului în contradictoriu cu pârâtul G. V., ca fiind prescrisă.
In temeiul art.453 C.pr.civ., instanța va obliga reclamanta sa plateasca paratului suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia de litispendență, invocata de paratul Ghit V..
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta Agenția D. Statului, cu sediul în București, .. 43, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul G. V., cu domiciliul în com. Mașloc, .. 107, jud. T..
Obliga reclamanta sa plateasca paratului suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Timișoara.
Pronunțată în ședința publică din 03.11.2015.
P., GREFIER,
C. GODEANADRIANA A.
Red. C.G./Dact. A.A./ 4 ex. /.
04.02.2016
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 04/2015. Judecătoria TIMIŞOARA | Pretenţii. Sentința nr. 25/2015. Judecătoria TIMIŞOARA → |
|---|
