Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3722/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3722/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 11-12-2015 în dosarul nr. 3722/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Sentința civilă nr. 3722/2015
Ședința publică din data de 11 Decembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: L. M. G.
Grefier: G. I. P.
Pe rol se judecarea cauzei civile privind pe reclamant U. A. TERITORIALĂ TULCEA-DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat „G. T.” în municipiul Tulcea, .. 54, județul Tulcea în contradictoriu cu pârâta M. M. domiciliată în municipiul Tulcea, ., ., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
Dezbaterile asupra excepției lipsei de interes, invocate din oficiu, precum și asupra fondului pricinii au avut loc în ședința publică din data de 17 noiembrie 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 03.12.2015, respectiv pentru data de astăzi, 11 decembrie 2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea la data de 16.07.2015, sub nr._, reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, prin PRIMAR a chemat-o in judecata pe parata M. M., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea pârâtei la plata sumei totale de 398 lei reprezentand prejudiciul produs prin neexecutarea contractului de contractului de închiriere nr. 579/21.01.2008, precum și la plata majorărilor de 2%/lună de întârziere calculate pentru acest debit de la data introducerii cererii și până la data plății efective. A solicitat, totodată, rezilierea contractului și evacuarea chiriașilor, fără cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 579/21.01.2008 prin care paratul M. M. s-a obligat să plătească prețul chiriei.
Se învederează că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale, reclamanta somând-o însă fără niciun efect.
Față de cele arătate anterior, reclamanta solicită admiterea cererii.
In drept s-au invocat disp art 1350 si urm., art.1817, art.1831 N.C..civ, Legea nr. 114/ 1996.
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la dezbateri.
In dovedirea cererii, instanta a încuviințat proba cu inscrisuri, precum și proba cu interogatoriul pârâtei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
În ceea ce priveste legea aplicabilă contractului de închiriere nr. 579/21.01.2008, se reține ca a fost încheiat în anul 2008, iar în materie contractuală, art. 102 alin. 1 LPA a Codului civil dispune că „Contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.”
Cum contractului de închiriere nr. 579/21.01.2008 este anterior intrării în vigoare a noului cod civil, atunci codul civil 1864 este legea aplicabila inclusiv în materia executării si încetării contractului.
Prin contractul de închiriere nr. 579/21.01.2008, parata M. M. a închiriat locuința situată în Tulcea, .-14, județul Tulcea, compusă din 1 cameră în suprafață de 8,10 mp, pentru o chirie lunară de 3 lei, până în mai 2009 (filele 10-11).
În ceea ce priveste excepția lipsei de interes pentru suma de 202 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, instanța urmeaza a o admite pentru următoarele considerente:
Exceptia lipsei de interes a cererii are natura unei exceptii de fond, peremptorii, deoarece priveste exercitiul dreptului la actiune, iar admiterea ei atrage respingerea cererii. Deci, instanta are obligatia de a se pronunta mai întâi asupra acestei exceptii.
Interesul reprezinta folosul practic urmarit prin introducerea unei actiuni în justitie si este o conditie de exercitiu a acesteia.
Conform art. 112, alin. 2 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul fiscal, republicata, colectarea creantelor fiscale se face în baza unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, după caz.
Reclamanta a apreciat ca până la data de 30.09.2011, sumele datorate de către pârâta sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a constituit dosarul de executare silita nr. 2008-_/15.10.2008, emitând titluri executorii si somații conform OG nr. 92/ 2003 (filele 18-49).
În cauza, reclamanta detine deja titluri executorii împotriva pârâtei pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei actiuni în justitie pentru obtinerea unui alt titlu executoriu (hotarâre judecatoreasca), cu privire la aceeasi suma de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silita a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei. Prin urmare, prezenta actiune este lipsita de interes pentru suma de 202 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011.
O acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate acceptat.
Instanța nu poate trece peste interpretarea data de către reclamanta creanțelor sale anterior datei de 01.10.2011, deoarece pârâta are deschisă calea contestației la executare în care poate critica inclusiv daca pretențiile au sau nu natura fiscala, critici care ar putea duce la anularea actelor de executare.
Atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acestea își produc efectele, inclusiv în ceea ce priveste posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare.
Instanța nu poate reține decât că, la acest moment, reclamanta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silită, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor OG nr. 92/2003.
Va admite cererea formulată de reclamanta pentru suma de 45 lei reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 10.06.2015, creanța rezultând din contract, respectiv din neplata prețului chiriei timp de mai mult de 3 luni consecutive, potrivit art.IV din contract, așa cum rezultă din fisa de rol depusa si din prezumția dedusă din nerăspunderea la interogatoriu a pârâtei, aceasta din urmă nefăcând dovada plății.
Va admite si capătul de cerere privind rezilierea contractului de nr. închiriere nr. 579/21.01.2008, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. IV alin.2 lit. a) pct.2 din contract, respectiv neplata prețului chiriei timp de mai mult de 3 luni.
Instanța va respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta pentru suma de 151 lei debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 10.06.2015, debit reprezentând penalități de întârziere pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din adresa din 10.06.2015 ( fila 6), debitul de 151 lei reprezintă majorări de întârziere pentru perioada 01.10._15.
Din cuprinsul contractului de închiriere nr. 614/21.10.2008 nu rezultă cuantumul penalitatilor, art. II alin.5 din contract aratând că se datoreaza majorări de întârziere potrivit normelor legale in vigoare.
În ceea ce priveste existența vreunei hotărâri de consiliu local prin care să se stabilească cuantumul penalităților, reclamanta nu a depus decât HCL nr. 36 din 27.02.2014 prin care se arată că se menține nivelul majorării de întârziere de 2% /lună, însă aceasta dispoziție are efecte pentru viitor, nefăcându-se dovada, a unui act normativ care să prevadă cuantumul penalităților pentru sumele restante anterior anului 2014.
Între părți au luat naștere raporturi juridice civile, în baza cărora pârâta, în schimbul folosinței spațiului închiriat, și-a asumat obligația de a plăti chiria prevăzută în contract.
Chiria astfel stabilită are natura juridică a veniturilor proprii la bugetul local al Consiliului Local al Municipiului Tulcea, iar din momentul în care se datorează, aceeași chirie reprezintă o creanță bugetară de încasat la bugetul local.
Prin consecință, astfel de venituri nu pot fi calificate ca fiind creanțe fiscale, în sensul prevederilor OG 92/24.12.2003, întrucât: 1) între părți nu s-a încheiat un raport juridic fiscal; 2) nici una dintre părți nu are calitatea de organ fiscal; 3) chiria convenită contractual este doar o categorie, lato sensu, a creanțelor bugetare, ca și creanța fiscală, dar nu are regimul juridic similar al acesteia din urmă.
A pune semnul egalității între sumele datorate cu titlu de chirie și cele datorate sub titlu de creanță fiscală (impozitul, taxa, acciza, etc), ar conduce la calificarea juridică greșită a izvorului obligației juridice. Astfel, în timp ce redevența își află sediul material în convenția părților, reglementată în cauză de norme de drept privat, creanța fiscală își are sediul de reglementare în acte normative de drept public.
Prin urmare, prestațiile la care s-au obligat părțile prin contract, inclusiv prestația ce vizează cuantumul chiriei și termenul de exigibilitate al acesteia sunt supuse regimului juridic de drept comun.
În consecință, va admite în parte cererea formulată de reclamantă și va obliga pârâta la plata sumei de 45 lei reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 10.06.2015, precum și la plata majorărilor de 2%/lună de întârziere calculate pentru acest debit de la data de 27.02.2014 și până la data plății efective, potrivit prevederilor HCL nr. 36 din 27.02.2014, atașată la dosarul cauzei.
Va respinge cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 151 lei majorări de întârziere pentru perioada 01.10.2011 – 10.06.2015, ca neîntemeiată.
Va admite si capatul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 579/21.01.2008 și evacuarea pârâtei din imobilul situat în municipiul Tulcea, .-14, județul Tulcea, care face obiectul contractului, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. IV alin.2 lit.a) pct.2 din contract, respectiv neplata prețului concesiunii timp de peste 3 luni consecutive.
Va lua act de faptul că reclamanta nu solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei de interes pentru suma de 202 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011.
Respinge cererea formulată de reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA – DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat „G. T.” în municipiul Tulcea, .. 54, județul Tulcea în contradictoriu cu pârâta M. M. domiciliată în municipiul Tulcea, ., ., . pentru suma de 202 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011, ca fiind lipsită de interes.
Admite în parte cererea și obligă pârâta la plata sumei de 45 lei reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 10.06.2015, precum și la plata majorărilor de 2%/lună de întârziere calculate pentru acest debit de la data de 27.02.2014 și până la data plății efective.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 151 lei majorări de întârziere pentru perioada 01.10.2011 – 10.06.2015, ca neîntemeiată.
Admite capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 579/21.01.2008, și evacuarea pârâtei.
Dispune rezilierea contractului de închiriere nr. 579/21.01.2008 și evacuarea pârâtei din imobilul situat în municipiul Tulcea, .-14, județul Tulcea.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care va fi depus la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. G. G. I. P.
Pentru grefier transferat la altă instanță,
semnează grefierul-șef al instanței
Red./tehnored. Jud. L.M.G./4ex./11.01.2016
..recl.1ex.pârât/
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 3594/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 3733/2015. Judecătoria TULCEA → |
|---|
