Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1214/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1214/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 1214/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR.1214
Ședința publică de la 21 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. H.
GREFIER: N. C.
S-a luat în examinare acțiunea civilă având ca obiect acțiunea in răspundere contractuala formulata de reclamanta U. A. TERITORIALĂ-DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul ales in Tulcea, .-la Cabinet Avocat T. G. in contradictoriu cu pârâtul C. F. B., cu domiciliul în Tulcea, .-14, jud.Tulcea.
Dezbaterile in fond au avut loc in ședința publica din data de 30 martie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat succesiv pronunțarea la datele de 16 aprilie 2015 și 21 aprilie 2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 14.07.2014, reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR a chemat în judecată pe pârâtul C. F. B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 689 lei reprezentând prejudiciu prin neexecutarea contractului de închiriere nr.505/15.09.2006, rezilierea contractului și evacuarea chiriașului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul de închiriere pârâtul s-a obligat să plătească prețul chiriei. Se învederează că pârâtul nu și-a respectat obligațiile contractuale, reclamanta făcând mai multe somații, însă fără niciun efect.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1321, 1322, 1350 și urm. C. civ.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
În dovedirea cererii, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește legea aplicabilă contractului de închiriere dintre părți, se reține ca a fost încheiat în anul 1999, iar în materie contractuală art. 102 alin. 1 din legea de punere în aplicare a Codului civil dispune că „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.”
Cum contractului de închiriere este anterior intrării în vigoare a noului cod civil, Codul civil de la 1864 este legea aplicabilă inclusiv în materia executării si încetării contractului.
Prin contractul de închiriere nr. nr.505/15.09.2006 pârâtul a închiriat locuința situată în mun. Tulcea, .-14, jud. Tulcea.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes pentru suma de 379 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, instanța urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei de interes a cererii are natura unei excepții de fond, peremptorii, deoarece privește exercițiul dreptului la acțiune, iar admiterea ei atrage respingerea cererii. Deci, instanța are obligația de a se pronunța mai întâi asupra acestei excepții.
Interesul reprezintă folosul practic urmărit prin promovarea unei acțiuni în justiție și este o condiție de exercițiu a acesteia.
Conform art. 110, alin. 2 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.
Reclamanta a apreciat că până la data de 30.09.2011 sumele datorate de către pârâtă sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a constituit dosar de executare silită, emițând titluri executorii și somații conform OG nr. 92/ 2003.
În cauză, reclamanta deține deja titluri executorii împotriva pârâtei pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu (hotărâre judecătorească), cu privire la aceeași sumă de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silită se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei. Prin urmare, prezenta acțiune este lipsită de interes pentru suma de 379 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011.
O acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite.
Nu se poate trece peste interpretarea dată de către reclamantă creanțelor sale anterior datei de 01.10.2010, deoarece pârâta are deschisă calea contestației la executare în care poate critica inclusiv dacă pretențiile au sau nu natură fiscală, critici care ar putea duce la anularea actelor de executare.
Însă, atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acestea își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare.
Instanța nu poate reține decât că, la acest moment, reclamanta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silită, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor OG nr. 92/2003.
Instanța va admite cererea formulată de reclamanta pentru suma de 312 lei reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 21.01.2015, pârâta având obligatia de a achita chiria conform contractului contractului de închiriere nr.505/15.09.2006.
În cauza, între parți s-a încheiat un contract civil, prin care primul, în calitate de proprietar închiriază, iar al doilea în calitate de chiriaș ia cu chirie stabilindu-se drepturi si obligații reciproce, cadrul general aplicabil contractului fiind Legea nr. 114/1996. Pentru a putea obține chiria care i se cuvine în temeiul contractului, proprietarul, indiferent daca este persoana fizica sau juridica sau o unitate administrativ teritoriala trebuie sa apeleze la justiție, numai în cadrul unei astfel de acțiuni se pot valorifica pretențiile locatorului, instanța fiind singura în măsura sa verifice legalitatea contractului încheiat, a actelor adiționale ulterioare si a tuturor celorlalte incidente apărute în legătura cu executarea contractului asumat. Prin încheierea unui contract de închiriere, chiriașul nu intra într-un raport de drept financiar public cu autoritatea locala sau județeana si aceasta cu atat mai mult cu cat prețul închirierii a fost de fiecare data negociat prin act separat. Actul încheiat nu este deci unul unilateral, ci bilateral, sinalagmatic, de vreme ce sunt stabilite drepturi si obligații reciproce, chiria precum si celelalte obligații neputând fi considerate impozite sau taxe.
Instanța va respinge cererea de obligarea pârâtei la plata sumei de 2585 lei reprezentând majorari de întârziere ca nefondat, din cuprinsul contractului nerezultând cuantumul penalitatilor, art. II aratând că se datoreaza majorări de întârziere potrivit dispozițiilor legale, dispoziții care nu sunt indicate nici măcar generic.
Chiria astfel stabilită are natura juridică a veniturilor proprii la bugetul local al Consiliului Local al Municipiului Tulcea, iar din momentul în care se datorează, aceeași redevență reprezintă o creanță bugetară de încasat la bugetul local.
Prin consecință, astfel de venituri nu pot fi calificate ca fiind creanțe fiscale, în sensul prevederilor OG 92/24.12.2003, întrucât: 1) între părți nu s-a încheiat un raport juridic fiscal; 2) nici una dintre părți nu are calitatea de organ fiscal; 3) chiria convenită contractual este doar o categorie, lato sensu, a creanțelor bugetare, ca și creanța fiscală, dar nu are regimul juridic similar al acesteia din urmă.
A pune semnul egalității între sumele datorate cu titlu de chirii și cele datorate sub titlu de creanță fiscală (impozitul, taxa, acciza, etc), ar conduce la calificarea juridică greșită a izvorului obligației juridice. Astfel, în timp ce chiria își află sediul material în convenția părților, reglementată în cauză de norme de drept privat, creanța fiscală își are sediul de reglementare în acte normative de drept public.
Prin urmare, prestațiile la care s-au obligat părțile prin contract, inclusiv prestația ce vizează cuantumul chiriei și termenul de exigibilitate al acesteia sunt supuse regimului juridic de drept comun.
Va admite si capatul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr.505/15.09.2006 si evacuarea pârâtului din imobilul care face obiectul acestuia, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. IV din contract, respectiv neaplata chiriei mai mult de 3 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei de interes pentru suma de 379 lei reprezentând debit și penalități restante la data de 30.09.2011.
Respinge cererea formulata de reclamanta U. A. TERITORIALĂ-DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul ales in Tulcea, .-la Cabinet Avocat T. G. in contradictoriu cu pârâtul C. F. B., cu domiciliul în Tulcea, .-14, jud.Tulcea pentru suma de 379 lei reprezentând debit și penalități restante până la data de 30.09.2011, ca lipsită de interes.
Admite cererea pentru suma de 312 lei reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 21.01.2015.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 312 lei.
Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata majorărilor de întârziere de 266 lei, aferente perioadei 01.10.2011 – 21.01.2015, ca nefondată.
Admite capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 505 din 15.09.2006 și evacuarea pârâtului din imobilul care face obiectul acestui contract.
Dispune rezilierea contractului de închiriere nr. 505 din 15.09.2006 încheiat între reclamantă și pârât, precum și evacuarea pârâtului din imobilul situat în mun. Tulcea, . - 14, județul Tulcea.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică azi 21.04.2015.
Președinte, Grefier,
I. H. N. C.
red.tehnored. judec. IH/05.10.2015
ex.4/../1 ex.parat
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1217/2015.... | Încetare executare silită. Sentința nr. 1216/2015.... → |
|---|
