Plângere contravenţională. Sentința nr. 199/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 199/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 199/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENALĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 199
Ședința publică din 30.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. – N. P.
GREFIER: C. – I. M.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul G. M., cu domiciliul în Tulcea ., ., . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.07.2014 de către intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA – SERVICIUL RUTIER.
Dezbaterile ce au avut loc în ședința din data de 21.01.2015, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.01.2015, dată la care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 22.07.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tulcea având ca obiect plângere contravențională, petentul G. M. în contradictoriu cu intimata I. Județean de Poliție Tulcea – Serviciul Rutier, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună în principal anularea procesului – verbal de contravenție . nr._/14.07.2014.
În motivare s-a arătat că petentul a fost sancționat contravențional pentru că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în în traversare pe trecerea de pietoni din zona Poștei, pe . Tulcea.
Petentul a precizat că cele consemnate de agentul constatator nu corespund realității întrucât acesta se afla în deplasare pe banda a doua a străzii iar în momentul în care se afla deja cu autoturismul pe trecerea de pietoni, o persoană a pășit de pe trotuar pe prima bandă de circulație, angajându-se în traversare. S-a învederat că oprirea autoturismului în acel moment ar fi blocat transversal trecerea de pietoni, motiv pentru care petentul a optat pentru continuarea deplasării.
În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001 și ale OUG nr. 195/2002.
Pentru dovedirea susținerilor, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și martorul G. V., anexând plângerii în copii xerox certificate pentru conformitate cu originalul: procesul – verbal contestat, carte de identitate.
Intimata a depus în termen întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, cu menținerea procesului – verbal contestat ca legal și temeinic întocmit.
În motivare s-a arătat că procesul – verbal de constatare a contravenției a fost încheiat cu respectarea mențiunilor prevăzute de lege iar contravenția săvârșită de către petent rezultă din materialul probator anexat.
În drept au fost invocate art. 205-208 C. pr. civ.
Intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând în acest sens: raport agent constatator.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba cu martorul G. V..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul – verbal de contravenție . nr._/14.07.2014 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile în temeiul art. 135 lit. h) din Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002 coroborat cu art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, pentru că în data de 14.07.2014, în jurul orei în jurul orei 16:28, a condus autoturismul marca BMW X5 înmatriculat sub nr._ pe . Tulcea, din direcția Hotel Rex către . trecerea de pietoni din zona Oficiului Poștal nr. 1, semnalizată corespunzător, cu indicator rutier și marcaj pietonal, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversarea străzii pe sensul său de mers.
În temeiul art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile stabilit prin art. 31 alin. (1) al aceluiași act normativ și va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului – verbal de contravenție.
Având în vedere că procesul – verbal contestat conține mențiunile a căror lipsă este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța stabilește că acesta a fost legal întocmit. De altfel, petentul nu a formulat critici care să vizeze legalitatea actului sancționator.
Petentul a susținut, în esență, că procesul – verbal de contravenție este netemeinic întrucât pietonul s-a angajat în traversare când acesta rula deja cu autoturismul pe trecerea de pietoni.
În drept, art. 135 lit. h) din Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002 instituie în sarcina conducătorilor de vehicule obligația de a acorda prioritate de trecere și în următoarele situații: … pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.
Procesul-verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. În ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși OG nr. 2/2001 nu prevede expres, puterea doveditoare este lăsată la aprecierea judecătorului, deci în principiu va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară.
Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul- verbal de contravenție.
Principiile care rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului impun instanței învestite cu analiza unei acuzații în materie penală - noțiune autonomă, ce include de regulă contravențiile, al cărui conținut se determină analizând clasificarea faptei potrivit dreptului intern, a naturii faptei și a gravității sancțiunii - obligația de a asigura într-un astfel de proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.
Instanța constată că petentul a făcut mențiuni în cuprinsul procesului – verbal – “Nu sunt de accord.”, pe care ulterior l-a semnat. Declarația martorului audiat vine în sprijinul poziției procesuale a petentului, G. V. arătând că se afla în mașină cu petentul la momentul săvârșirii presupusei contravenții, ocazie cu care a observat că în momentul trecerii cu atuovehiculul peste marcajul pietonal nicio persoană nu era angajată în traversare. Intimata nu a indicat, în afară de raportul agentului constator, niciun alt mijloc de probă care să ateste cu certitudine săvârșirea faptei imputate petentului. Analizând probatoriul, instanța apreciază că nu se poate stabili cu certitudine dacă petentul a acordat sau nu prioritate de trecere pietonului.
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, care reflecta modul în care principiul aflării adevărului își face aplicarea în materia probațiunii, și i se dă eficiență atunci când dovezile administrate conduc către o concluzie îndoielnică cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, iar instanța nu își poate forma o convingere certă, prin stabilirea unei soluții care să ateste nevinovăția.
Având în vedere că la pronuntarea unei hotărâri care să statueze asupra unei acuzații în materie penală, instanța trebuie să își întemeieze convingerea asupra vinovăției acuzatului pe bază de probe certe iar probele administrate în cauză nu au un astfel de caracter și conduc la concluzii contradictorii, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției contravenientului, se impune a se da eficiență regulii in dubio pro reo - orice îndoiala se interpretează în favoarea acuzatului -, prin a stabili că petentul nu a săvârșit contravenția prevăzută de art. 135 lit. h) din Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002 coroborat cu art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, de a nu acorda prioritate de trecere unui pieton care traversa drumul public pe sensul său de mers prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător. Ca atare, procesul-verbal de contravenție contestat nu întrunește condiția temeiniciei.
În temeiul art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanța va anula procesul-verbal de contravenție . nr._/14.07.2014 și pe cale de consecință va exonera petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei și de la executarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, aplicate prin procesul-verbal contestat.
În considerarea argumentelor expuse anterior, plângerea va fi admisă astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul G. M., cu domiciliul în Tulcea ., ., ., jud. Tulcea împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.07.2014 de către intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA – SERVICIUL RUTIER.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/14.07.2014.
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei și de la executarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, aplicate prin procesul-verbal contestat.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.01.2015.
Președinte Grefier,
D.-N. P. C.-I. M.
Red. tehnored jud DNP /09.03.2015
gref CIM/4 ex/09.03.2015
. ex petent/ 1 ex intimat/
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2383/2015. Judecătoria TULCEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 186/2015.... → |
|---|
