Contestaţie la executare. Sentința nr. 1494/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1494/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 1494/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Dosar nr._
Sentința civilă nr.1494
Ședința publică de la 15 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. H.
GREFIER: M. P.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul P. M., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu intimata A. – DGFP GALATI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA.
Dezbaterile au avut loc la data de 17 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 30 aprilie 2015, la 06 mai 2015, la 08 mai 2015, la 12 mai 2015 și ulterior la 15 mai 2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra prezentei cauze civile constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 14.11.2014, sub nr._, contestatorul P. M. a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea Titlului executoriu nr._ din 30.10.2014 emis de intimata in cadrul dosarul de executare nr._/36/_ /_; anularea Somației nr._ din 30.10.2014 emisa de intimata in cadrul dosarului de executare nr._/36/_ /_; și in masura in care va fi fost executat silit pana la momentul soluționării contestatiei, solicită sa să dispună si intoarcea executării silite prin repunerea pârtilor in situatia anterioara, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că este de profesie arhitect, iar activitatea profesionala o desfasor atat in cadrul Biroului Individual de Arhitectura - P. D. M., cat si in cadrul societatii ., conform contractului individual de munca nr.207.162 din 18.11.2009. De asemenea, la solicitarea Ordinului Arhitecților din Romania, are calitatea de arhitect examinator la examenele arhitecților stagiari/conductorilor arhitecti care solicita drept de semnătură, examene programate de forma de organizare a acestei profesii.
Prin somația nr._ emisa in data de 30.10.2014 si comunicata in data de 03.11.2014 in cadrul dosarului de executare nr. nr._/36/_ /_, a fost somat să achite suma de 37.695,00 lei cu titlu de contributie de asigurari sociale de sanatate datorate de persoane care realizeaza venituri din activitati independente, conform titlului executoriu nr._ din 30.10.2014, comunicat odata cu somația.
Titlul executor nr._ din 30.10.2014 cuprinde doua titluri de creanța, respectiv doc._ din 09.01.2014, si doc._ din 01.04.2014, titluri de creanța care nu i-au fost niciodata comunicate.
A mai arătat contestatorul că potrivit art.45 - Opozabilitatea actului administrativ fiscal - din Codul de procedura fiscala, prevede urmatoarele:
(1) “Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara mentionata in actul administrativ comunicat, potrivit legii.
(2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art.44 nu este opozabil contribuabilului si nu produce niciun efect juridic.”
Având in vedere dispozițiile art.45 Cod procedura fiscal, nefiindu-i comunicate titlurile de creanța, sumele presupuse a fi datorate in temeiul acestora nu sunt scadente si nici generatoare de dobanzi/penalitati/majorari.
De asemenea, contestatorul a invocat si incalcarea dispozițiilor art.662 Cod procedura civila, conform carora ”Executarea silita nu se poate face decât daca creanța este certa, lichida si exigibila. Lipsa caracterului cert, lichid si exigibil al sumelor indicate in cuprinsul actelor contestate deriva din necomunicarea titlurilor de creanța indicate in cuprinsul titlului executor nr._.
Tot ca o consecința a necomunicarii titlurilor de creanța mentionate in cuprinsul titlului executor nr._, contestatorul nu pot face si alte aparari, intrucat nu cunoaște ce reprezintă sumele indicate in cuprinsul respectivelor titluri de creanța.
Contestatorul a precizat că singurul titlu de creanța care i-a fost comunicat, insa nu de către intimata, ci de către Casa de Asigurari de Sanatate Tulcea, a fost decizia de impunere din oficiu nr._/15.05.2013, comunicata in data de 10.06.2013, prin care s-a stabilit in sarcina acestuia, obligația de plata a sumei de 37.731 lei reprezentând contributie stabilita din oficiu, aferenta anului 2011 ( 32.781 lei) si anului 2012 ( 4.950 lei), pentru venituri din activitati independente, venituri din dividente si venituri din activitati independente desfasurate cu conventie/contract civil.
Împotriva acestui act administrativ fiscal contestatorul a formulat contestatie in termen legal, in temeiul dispozițiilor art.205 - art.208 din OG nr.92/2003, republicata, însă pana la data formulării contestației, nu i-a fost comunicata nici o decizie emisa in soluționarea contestatiei formulata de acesta împotriva deciziei de impunere din oficiu nr._/15.05.2013 emisa de Casa de Asigurari de Sanatate Tulcea. Obligația reprezentând contributia la Fondul N. Unic al Asigurărilor de Sanatate, a fost stabilita in mod nelegal, fata de calitatea contestatorului de salariat la ., cat si fata de inexistenta unui alt contract de asigurare incheiat intre contestator in calitate de titular al Biroului de Arhitectura - P. M. si CASS Tulcea.
A mai arătat contestatorul că are calitatea de salariat la ., incepand cu anul 2009, conform contractului individual de munca nr.207.162/18.11.2009, in aceasta calitate fiind plătită la zi atat de către angajator, cat si de acesta, contributia către Fondul național de asigurari sociale de sanatate, avand astfel calitatea de asigurat.
Legiuitorul a inteles sa prevada expres situatiile in care o categorie de contribuabili au calitatea de asigurat “prin efectul legii”, fara a efectua o alta formalitate prealabila.
In acest sens, contestatorul face trimitere la dispozițiile art.III alin.3 din OUG nr.58/2010, pentru modificarea si completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal si alte masuri financiar-fiscale, care prevede expres ca:
(3) Persoanele fizice care realizează venituri de natură profesională, pentru care, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, se datorează și se plătește contribuția individuală de asigurări sociale și contribuția individuală de asigurări pentru șomaj, sunt considerate asigurate obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, precum și în sistemul asigurărilor pentru șomaj și beneficiază de prestațiile prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și de indemnizație de șomaj în condițiile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare.
In acest context, contestatorul arată că aceste contribuții sociale de sănătate nu reprezintă impozite, desi în privința liber profesioniștilor statul urmărește funcționarea lor ca un impozit, din moment ce se calculează asupra tuturor veniturilor realizate. Scopul unei contributii și asigurarea serviciului nu trebuie să depindă de veniturile persoanei, din moment ce si prestația statului este identică pentru toți cetățenii și are legătură cu sănătatea acestora, iar nu cu statutul acestora. De pachetul de servicii de bază la care face referire Legea nr. 95/2006 beneficiază toți asigurații, indiferent de nivelul contribuției virate. A admite că ope legis că toate persoanele au obligația de plată a acestei contribuții, ținând cont de baza de calcul, înseamnă a admite că aceasta este un impozit, iar nu o contribuție și trebuie făcută diferența între contribuție și impozit. În sensul art. 7 pct. 10 din Codul fiscal “impozitul reprezintă plata bănească obligatorie, generală, definitivă și nereciprocă efectuată de persoanele fizice și juridice în favoarea bugetului public național, în cuantumul și termenele precise stabilite de lege, fără obligația statului de a presta plătitorului un echivalent direct și imediat”. Obligația reprezentând contributia la Fondul N. Unic al Asigurărilor de Sanatate, a fost stabilita in mod nelegal, fata de inexistenta unui contract de asigurare incheiat intre contestator in calitate de titular al Biroului de Arhitectura - P. M. si CASS Tulcea.
In conformitate cu art. 211 alin.1 din Legea nr.95/2006 “ Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi, în această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație. ”
Astfel, art. 211 alin. 1 din Legea nr.95/2006 stabilește condițiile pentru ca o persoană, cetățean român cu domiciliul în România, să devină asigurat trebuie să facă „dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi”, iar în continuare se menționează că „persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator‘.
Așadar, textul Legii nr. 95/2006 este foarte clar, stabilind că dobândirea calității de asigurat pentru un cetățean român cu domiciliul în România este plata care urmează a se face în baza unui contract de asigurare. La baza raportului juridic de asigurare se află contractul, calitatea de asigurat nerezultand ope legis.
Acestei concluzii nu i se poate opune decât art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 care prevede că „asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar. Acest text de lege este ambiguu în contextul condițiilor stabilite de art. 211, odată ce acesta din urmă reglementează expres condițiile de dobândire a calității de asigurat.
Legiuitorul a înțeles să lege nașterea acestui raport juridic de încheierea unui contract de asigurare, căci altfel art. 211 nu ar avea nici un rost. Existența obligației de plată a acestei contribuții ope legis nu ar putea fi reținută decât în lipsa reglementării necesității încheierii unui contract de asigurare. Așadar, dacă Legea nr. 95/2006 ar fi conținut doar art. 208, fără a fi avut în conținutul său și art. 211 se putea susține caracterul ope legis. Evident că pentru cei ce au încheiat contract de asigurare plata este obligatorie și în acest sens trebuie interpretat art. 208 alin. 3.
Arată contestatorul că alte argumente ce susțin lipsa obligației de plată a contribuției sociale de sănătate, in lipsa contractului de asigurare incheiat cu CNASS sunt:
• Art. 4 alin. 3 din H.G. nr. 972/2006 privind aprobarea Statutului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, precum și art. 222 din Legea nr. 95/2006 reglementează dreptul asiguratului de a fi informat cel puțin o dată pe an prin casele de asigurări asupra serviciilor de care beneficiază, nivelul de contribuție personală și modalitățile de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
Așadar, aceste drepturi sunt stabilite doar pentru cei ce au calitate de asigurați, iar aceștia nu sunt potrivit art. 211 decât cei ce au încheiat un contract de asigurare. De altfel, chiar și în art. 4 alin. 4 din H.G. 972/2006 se prevede obligativitatea încheierii contractului de asigurare cu casele de asigurări direct sau prin angajator. Legiuitorul a stabilit anumite drepturi pentru persoanele asigurate, astfel că a admite că există și persoane neasigurare (adică fără respectarea art. 211) care ar datorate aceste contribuții înseamnă a recunoaște implicit și că aceste persoane nu au dreptul la informare. Cum legiuitorul a stabilit expres ce drepturi au persoanele asigurare, adică cele ce au încheiat un contract, implicit a stabilit că celelalte persoane nu sunt asigurați și nu au acest drept.
• Dacă Legea nr. 95/2006 ar fi stabilit un sistem obligatoriu de plată al acestor contribuții nu ar fi trebuit să condiționeze plata acestora de prestarea serviciilor medicale. Dacă ar fi fost obligatorii implicit mecanismul de funcționare ar fi trebuit să fie independent de faptul plății, adică persoana care nu a încheiat contract de asigurare să fi putut beneficia de serviciile medicale chiar dacă nu au contract (odată ce ar fi fost ope legis), iar aceasta să fie un simplu debitor ce urma să achite de bunăvoie sau să fie executat silit. Or, dimpotrivă art. 211 alin. 11 stabilește categoric că „asigurații au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la data începerii plății contribuției la fond1. Din altă perspectivă această modalitate de reglementare este corectă, suprapunându-se noțiunii de contribuție, căci numai impozitul este o plată bănească obligatorie, generală și fără obligația statului de a presta plătitorului un echivalent direct și imediat (art. 7 pct. 10 din Codul fiscal).
• Art. 220 din Legea nr. 95/2006 reglementează tipul de servicii de care beneficiază persoanele care nu fac dovada calității de asigurat. Deci, legiuitorul prin această dispoziție recunoaște că există categorii de persoane care nu fac dovada calității de asigurat și care totuși beneficiază de anumite servicii. S-ar putea susține că în această categorie ar intră persoanele ce nu realizează venituri, însă acest argument nu este susținut de modul de redactarea a acestui text și nici de condițiile din art. 211 ce stabilește modul de dobândire a calității de asigurat. Art. 220 privește generic persoanele ce nu fac dovada calității de asigurat. Dacă s-ar fi vizat strict categoria persoanelor ce nu realizează venituri trebuia să menționeze expres că „persoanele ce nu realizează venituri beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgențelor...”. Concluzia ce se desprinde este că pot fi și persoane care nu sunt asigurate, unele beneficiind de servicii medicale în virtutea legii, dar și altele care neîncadrându-se în enumerarea legală nu beneficiază de servicii medicale pentru că nu au calitatea de asigurat nici legal, nici convențional.
Art. 259 alin. 4 din Legea nr. 95/2006 stabilește că persoanele care nu sunt salariate au obligația să comunice direct casei de asigurări alese veniturile pe baza contractului de asigurare. Fără îndoială textul stabilește că raportul juridic are o natură contractuală ce are la bază voința persoanei, odată ce face trimitere la casa de asigurări aleasă și obligația este pe baza contractului de asigurări
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 44 - 45, art. 172, art. 169 din Codul de procedura fiscala, art.712 alin 2, art.453 C.proc.civ
În susținerea cererii contestatorul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare la contestatia la executare formulata de P. M. împotriva actelor de executare silita reprezentate de Titlul executoriu nr._/30.10.2014 si Somația nr._/30.10.2014 emise de Administrația Judeteana a Finanțelor Publice Tulcea,prin care a solicitat respingerea acesteia si menținerea formelor de executare ca fiind legale si temeinice. A arătat intimata prin acțiunea promovata contestatorul intelege sa se îndrepte împotriva Titlului executoriu nr._/30.10.2014 si Somației nr._/30.10.2014 comunicate in data de 03.11.2014, acte de executare silita care au la baza
- Decizia de impunere din oficiu nr._/09.01.2014 emisa de Casa de Asigurări de Sanate Tulcea, cu privire la suma de 37.731 lei, confirmata de primire poștala cu data de 12.06.2013, si
- Decizia de impunere pentru plați anticipate nr._/01.04.2014 emisa de Administrația Judeteana a Finanțelor Publice Tulcea, confirmata de primire poștala cu data de 04.04.2014.
Referitor la soluționarea contestatiei indreptata impotriva Deciziei de impunere din oficiu nr._/09.01.2014 emisa de CASS Tulcea, pe cale de excepție intimata invocă excepția inadmisibilitatii acțiunii motivat de faptul ca, cererea de anulare a actului administrativ a fost formulata impotriva Deciziei de impunere din oficiu nr._/09.01.2014 emisa de Casa de Asigurări de Sanatate Tulcea, or in speța, potrivit procedurii pevazuta de Titlul IX “Soluționarea contestațiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale” din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, respectiv art. 205 si urm. decizia de impunere poate fi contestata in termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, la organul emitent respectiv CASS Tulcea.
Art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ prevede ca “(1) înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.
De asemenea, potrivit art. 218, alin.3 Cod procedura civila ..Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212. la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă. în condițiile legii.”.
Intimata arată că se precizzează de către contestator in acțiunea promovata ca, că pentru anularea deciziei de impunere a uzat de procedura administrativ fiscala mentionata, formulând contestatie la organul de soluționare competent CASS Tulcea insa, nu face referire cu privire la modalitatea de soluționare a acesteia.
Cum, in speța, dosarul contestatiei nu a fost finalizat in procedura administrativa prin emiterea unei decizii care sa analizeze fondul raportului juridic si implicit aparenta de nelegalitate a actului administrativ fiscal contestat, intimata apreciază ca, in lipsa unei decizii de soluționare definitive in sistemul cailor administrative de atac, contestatorul nu poate sa prezinte argumente care sa evidențieze caracterul nelegal al actului emis de către CASS Tulcea, justificând in acest sens admisibilitatea cererii de anulare astfel formulata.
De asemenea, referitor la soluționarea contestatiei indreptata impotriva Deciziei de impunere pentru plați anticipate nr._/01.04.2014 emisa de AJFP Tulcea, confirmata de primire poștala cu data de 04.04.2014, act administrativ fiscal ce a stat la baza emiterii actelor de executare silita, intimata a arătat urmatoarele:
Potrivit procedurii speciale pevazuta de Titlul IX “Soluționarea contestațiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale” din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, respectiv art. 205 si urm. Decizia de impunere pentru plați anticipate poate fi contestata in termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, la organul emitent.
Prin urmare, asa cum s-a mentionat si in Decizia de impunere pentru plați anticipate mentionata, impotriva acestui act se poate formula contestatie, in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala mentionate, in termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia, care se depune la sediul organului fiscal emitent, procedura administrativ fiscala de care contestatorul nu a uzat.
Pe fondul cauzei intimata a solicitat respingerea contestatiei la executare avand in vedere urmatoarele argumente:
Prin actele de executare reprezentate de Titlul executoriu nr._/30.10.2014 si Somația nr._/30.10.2014 - confirmate de primire in data de 03.11.2014 - AJFP Tulcea instiinteaza contestatorul de faptul ca figureaza in evidenta fiscala cu suma de 37.695 lei reprezentând contributii de asigurari sociale de sanatate datorate de persoane care realizeaza venituri din activitati independente.
Astfel, conform Situatiei analitice debite plați solduri din 03.12.2014, suma datorata este constituita din 37.731 lei, obligație fiscala scadenta la data de 21.12.2012, si stabilita conform Deciziei de impunere din oficiu nr._/09.01.2014 emisa de CASS Tulcea.
Intimata a precizat ca diferența dintre suma înscrisa in Decizia de impunere din oficiu nr._/09.01.2014 (37.731 lei) si suma inscrisa in titlul executoriu (37.695 lei) se datoreaza faptului ca in cursul anului fiscal 2014 contribuabilul a efectuat plați reprezentând contributii de asigurari sociale de sanatate, aceste plați stingând parțial debitul mai vechi, conform art. 115, alin.1, lit.b Cod procedura fiscala.
Prin înștiințarea nr. 8386/04.04.2014 emisa de CASS Tulcea, confirmata de primire la data de 04.04.2013, contestatorul a fost incunostiintat sa depună declarațiile / deciziile anticipate, insotite de deciziile de impunere anuale emise de organele fiscale dupa caz, anuale 2011 - anticipate 2012 si sa justifice plata / neplata contribuției de asigurari sociale de sanatate pentru aceasta perioada.
De asemenea i-a fost adus la cunostinta si faptul ca nedepunerea declarațiilor in cauza conduce la stabilirea din oficiu a contribuțiilor.
Astfel, titlurile de creanța care au stat la baza emiterii titlului executoriu in cauza sunt:
• Titlul de creanța emis de CASS Tulcea pentru suma mentionata si transmis informatic, respectiv Decizia de impunere din oficiu nr._/09.01.2014 emisa de CASS Tulcea, cu privire la suma de 37.731 lei, confirmata de primire poștala cu data de 12.06.2013 si
• Decizia de impunere pentru plați anticipate nr._/01.04.2014 emisa de AJFP Tulcea, confirmata de primire poștala cu data de 04.04.2014.
Intimata a mai arătat ca, potrivit Circularei nr._/16.10.2012, modificarea obligațiilor fiscale principale se efectueaza si se comunica de către Casele Județene de Asigurari, urmând a fi transmise lunar in sistem informatic conform actului adițional la protocolul cu privire la schimbul de informații referitoare la declararea si plata contribuțiilor sociale. Ulterior respectivele modificări sunt predate pe suport de hârtie organului fiscal competent. Potrivit protocolului-cadru al ordinului comun incheiat intre MFP, Ministerul Sanatatii si Ministerul Muncii Familiei si Protectiei Sociale, Casa Naționala de Asigurari de Sanatate, prin organele sale competente, răspunde de valabilitatea, realitatea, actualitatea datelor, documetelor si informațiilor care fac obiectul predării.
Prin urmare, formele de executare luate in cauza s-au efectuat prin aplicație informatica, in baza titlurilor de creanța transmise informatic de către CASS si a Decizia de impunere pentru plați anticipate nr._/01.04.2014 emisa de AJFP Tulcea.
Arată intimata ca organul de executare este emitentul deciziei de impunere pentru plați anticipate si al actelor de executare, si nu al debitului principal transferat informatic in evidenta fiscala a AJFP Tulcea de către Casa de Asigurari de Sanatate.
A mai arătat intimata că anularea Somației, precum si a executării insasi nu poate fi ceruta decât pentru motive ce tin de legalitatea procedurii de executare silita, insa reclamantul nu dovedește faptul ca formele de executare ar fi emise cu încalcarea legii, procedura de executare silita fiind declansata in conformitate si cu respectarea prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Intimata a solicitat admiterea excepția inadmisibilitatii si respingerea acțiunea ca atare, iar in subsidiar, a solicitat respingerea ca neintemeiata, a contestației la executare formulata de P. M. si, pe cale de consecința, menținerea ca temeinice si legale a actelor de executare, respectiv Titlul executoriu nr._/30.10.2014 si Somația nr._/30.10.2014 emise de Administrația Judeteana a Finanțelor Publice Tulcea.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 si urmatoarele din Noul Cod de procedura civila coroborat cu dispozițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
1, Contestatorul P. M. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimată prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilitatii acțiunii avand in vedere urmatoarele considerente:
In cauza executarea silita a fost inceputa de către parata A. - D. G. - Administrația Judeteana a Finanțelor Publice Tulcea impotriva reclamantului in baza deciziei de impunere nr._/09.01.2014 emisa de CASS Tulcea, precum si in baza deciziei de impunere nr._/01.04.2014 emisa de AJPT Tulcea, si nu in baza deciziei de impunere din oficiu nr._ din 15.05.2013 emisa de CASS Tulcea.
Prin urmare, faptul ca impotriva deciziei de impunere din oficiu nr._/15.05.2013 emisa de CASS Tulcea, contestatorul a formulat contestatie in temeiul dispozițiilor art.205 - art.208 din OG nr.92/2003, republicata, contestatie care nu a fost solutionata, nu determina inadmisibilitatea contestatiei la executare, avand in vedere ca executarea silita a fost pornita in baza unor alte decizii de impunere necomunicate, respectiv in baza deciziei de impunere nr._ din 09.01.2014 emisa CASS, si respectiv in baza deciziei de impunere nr._/01.04.2014 emisa de către o alta instituție, in speța de AJFP Tulcea.
De asemenea, parata a invocat excepția inadmisibilitatii acțiunii si raportat la împrejurarea ca impotriva deciziei de impunere nr._/01.04.2014 emisa de AJPT Tulcea, contestatorul nu a uzat de procedura speciala prevăzută de Titlul IX “Soluționarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale” din OG nr.92/2003, republicata, respectiv art.205 si urm .
Arată contestatorul prin răspunsul la intâmpinare că aceasta aparare formulata de către intimată nu poate fi primita, intrucat reclamantului nu i s-a comunicat niciodata decizia de impunere nr._/01.04.2014.
Parata mentioneaza ca aceasta decizie ar fi fost confirmata de primire de către reclamant in data de 04.04.2014, aspect nereal in condițiile in care aceasta confirmare privește o alta decizie de impunere aferenta anului 2014, respectiv decizia de impunere nr._ din 01.04.2014.
Pe fondul cauzei, arată contestatorul că intimata a învederat faptul că formele de executare silita luate in cauza s-au efectuat prin aplicație informatica, in baza titlurilor de creanța transmise informatic de către CASS si a decizia de impunere pentru plați anticipate nr._ din 01.04.2014 emisa de AJFP Tulcea (in suma de 36 lei) .
De asemenea, parata invedereaza ca nu ea este emitentul deciziei de impunere nr._ din 09.01.2014, pentru debitul principal in suma de 37.587,00 lei, debit transferat informatic in evidenta fiscala a AJFP Tulcea de către Casa de Asigurari de Sanatate, în aceste condiții, parata recunoscând in mod implicit, ca decizia de impunere nr._ din 09.01.2014 in baza careia a pornit formele de executare silita, nu a fost comunicata reclamantului, nefiindu-i astfel opozabila, conform dispozițiilor art.45 din OG nr.92/2003, republicata.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce priveste excepția inadmisibilității, instanța o va respinge, din cuprinsul contestației rezulta ca acesta solicita anularea Titlului executoriu nr._ din 30.10.2014 emis de intimata in cadrul dosarul de executare nr._/36/_ /_; anularea Somației nr._ din 30.10.2014 emisa de intimata in cadrul dosarului de executare nr._/36/_ /_, iar printre motive se număra necomunicarea titlului de creanța, aparare care poate face obiectul unei contestații la executare.
În ceea ce priveste fondul, se observa ca Titlul executoriu nr._ din 30.10.2014 emis de intimata, act de execuatre care sta la baza somației nr._ din 30.10.2014 emisa de intimata in cadrul dosarului de executare nr._/36/_ /_, cuprinde ca titlu de creanță decizia de impunere nr._/01.04.2014 emisa de AJPT Tulcea.
Intimata arată că Decizia de impunere pentru plați anticipate nr._/01.04.2014 emisa de AJFP Tulcea a fost comunicata cu confirmare de primire poștala cu data de 04.04.2014.
Din actele dosarului se observă că ceea ce a fost comunicat nu a fost Decizia de impunere pentru plați anticipate nr._/01.04.2014 emisa de AJFP Tulcea, ci alte doua înscrisuri ața cum rezulta din dovada de comunicare de la fila 64.
Astfel se constata că, tilul de creanta nu a fost comunicat potrivit art. 44 alin.2-5 OG nr. 92/ 2003:
„Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(3) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare.
(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(5) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii a autorității publice locale, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean sau a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului”.
În aceste condiții devin aplicabiile dispozițiile artr. 45 alin. 2din OG nr. 92/ 2003, „actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic”.
Astfel, sancțiunea juridica este anularea actelor de executare emise în baza unui act necomunicat si neopozabil debitorului.
Față de cele arătate anterior, se va admite contestația si se vor anula Titlului executoriu nr._ din 30.10.2014 emis de intimata in cadrul dosarul de executare nr._/36/_ /_ și Somația nr._ din 30.10.2014 emisa de intimata in cadrul dosarului de executare nr._/36/_ /_.
În ceea ce priveste cererea de cheltuieli de judecata, aceasta se va respinge legiuitorul prevăzând o alta modalitate de recuperare a sumelor plătite cu titlu de taxa judiciară de timbru.
Potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din OG nr. 80/ 2013, „ sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului când […]contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă”.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, ca nefondată.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul P. M., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu intimata A. – DGFP GALATI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA.
Anulează titlul executoriu nr._ din 30.10.2014 și somația nr._ din 30.10.2014, emise de intimată în dosarul de executare silită nr._/36/_ /_.
Respinge cererea contestatorului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Cu apel, care se depune la Judecătoria Tulcea, în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.05.2015.
Președinte, Grefier,
I. H. M. P.
Red.tehnored.jud.H.I./02.10.2015
../2 ex./
- 1 ex. intimat
- 1 ex. contestator
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1500/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1503/2015. Judecătoria... → |
|---|
