Plângere contravenţională. Sentința nr. 1032/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1032/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 1032/2015
Dosar nr._ /2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1032
Ședința publică din 08.04.2015
Completul constituit din:
Președinte - A. M. R.
Grefier - U. V.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție nr._/02.07.2014, de către petentul M. M. cu domiciliul în Târgoviște, ., nr.13, județ Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII cu sediul în Tulcea. ., județ Tulcea.
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 28.07.2014 sub nr._, petentul M. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII TULCEA, anularea procesului-verbal nr._ din data de 02.07.2014, ca netemeinic și nelegal.
În motivare, petentul a arătat – în esență – că aspectele consemnate în procesul-verbal nu corespund realității.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 31 din O.G. nr. 2/2001, art. 192 și urm. C.proc.civ., art. 12 pct. 5, art. 31, art. 42 din Legea nr. 82/1993.
În dovedire, au fost anexate procesul-verbal contestat (fila 5).
Plângerea contravențională este legal timbrată cu suma de 20 lei (fila 15).
La data de 12.12.2014, intimata a formulat întâmpinare, solicitând instanței de judecată respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată și menținerea procesului-verbal contestat, ca legal și temeinic.
În motivare, intimata a arătat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate și temeinicie impuse de legiuitor, petentul săvârșind fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul-verbal contestat (filele 14-17).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
La data de 20.01.2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare, solicitând instanței de judecată admiterea plângerii contravenționale, astfel cum a fost formulată.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, “Instanta competentă să solutioneze plangerea contraventională, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a facut-o și pe celelalte persoane, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Astfel, în raport de dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora “Împotriva procesului verbal de constatare a contraventiei se poate face plangere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”, instanța constată că plângerea contraventională aflată pe rol a fost introdusă cu respectarea termenului de 15 zile impus de textul legal anterior enunțat.
În fapt, prin procesul-verbal nr._ din data de 02.07.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 12 pct. 5 din Legea nr. 82/1993 și cu avertisment, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 12 pct. 42 și art 12 pct. 31 din același act normativ.
În cuprinsul actului sancționator s-a reținut că în data de 02.07.2014, în jurul orei 12:45, petentul se afla cu autovehiculul marca Volkswagen, număr de înmatriculare_ pe malul stâng al brațului S. G., în dreptul kilometrului 76, fără a deține acte de acces pe teritoriul RBDD și acte de reglementare pentru autovehicul și persoane. S-a reținut, de asemenea, că avea deșeuri împrăștiate în jurul cortului.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal contestat din punct de vedere al legalității, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită si data comiterii acesteia.
Instanța va respinge susținerile petentului sub aspectul legalității procesului-verbal, apreciind că motivele invocate nu constituie aspecte de natură să atragă nulitatea necondiționată a actului contestat. Prin urmare, fiind incidente regulile aplicabile nulității relative, petentului îi revenea obligația de a proba existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Întrucât petentul nu a făcut, prin probe, dovada existenței unei astfel de vătămări, instanța apreciază că descrierea corespunzătoare a faptelor săvârșite este de natură să îi asigure acestuia toate garanțiile procesuale prevăzute de lege sub aspectul pregătirii unei apărări efective în cauză.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, instanța are în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 183/2003, potrivit căreia procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, temeinicie si veridicitate, fiind un act administrativ întocmit de către un agent al statului pe baza propriilor constatări. Prin urmare, până la proba contrară, actul de sancționare face dovada situației de fapt reținute, sarcina probei contrare revenind petentului.
Instanța apreciază că reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții, deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin aceea că inversează sarcina probei, nu este contrară acesteia. În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut – din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție – cu condiția ca statul să asigure respectarea limitelor rezonabile în raport de importanța scopului urmărit dar și a dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Raportat la prevederile O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, prezumția de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal se încadrează, prin prisma caracterului relativ al acesteia, în limite rezonabile de natură să asigure respectarea garanțiilor instituite de art. 16 și art. 17 din actul normativ indicat.
În cauză, instanța constată că petentul nu a făcut – prin probe – dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator. Prin urmare, simplele afirmații, în absența unui suport probatoriu concret, nu pot fi suficiente sub aspectul înlăturării prezumției relative de veridicitate a procesului-verbal de contravenție întocmit de către un agent al statului ex propriis sensibus.
Pe cale de consecință, instanța reține că procesul-verbal contestat întrunește în cauză și condiția temeiniciei.
Însă, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora ”Sanctiunea trebuie să fie proportională cu gradul de pericol social al faptei săvârsite, tinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârsită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal” și pentru asigurarea unei proporționalități efective între fapta săvârșită și gravitatea sancțiunii aplicate, instanța apreciază că aplicarea unui avertisment este suficientă sub aspectul responsabilizării petentului pe viitor cu privire la respectarea strictă a regulilor de acces pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va admite în parte plângerea contravențională aflată pe rol, va menține procesul-verbal contestat, ca legal și temeinic, urmând să dispună – sub aspectul individualizării sancțiunii – înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată sub aspectul săvârșirii faptei prevăzute de art. 12 pct. 5 din Legea nr. 82/1993, cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul M. M. cu domiciliul în Târgoviște, ., nr.13, județ Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII cu sediul în Tulcea. ., județ Tulcea.
Menține procesul-verbal nr._ din data de 02.07.2014, emis de Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării Tulcea, ca fiind legal și temeinic.
Dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei, aplicată sub aspectul săvârșirii faptei prevăzute de art. 12 pct. 5 din Legea nr. 82/1993, cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.04.2015.
Președinte, Grefier,
A. M. R. U. V.
Red. Jud. AMR/2ex/30.04.2015
Tehnored.gref.UV/4ex/07.05.2015
./.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1010/2015. Judecătoria TULCEA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2311/2015. Judecătoria... → |
|---|
