Pretenţii. Sentința nr. 962/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 962/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 962/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 962
Ședința publică de la 03 Aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: I. S.
Grefier: R. C.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de către reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâta R. DOINIȚA, cu domiciliul în ., având ca obiect pretenții.
Încheierea de ședință din data de 19.03.2015, face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 18.09.2014 sub nr._, reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA a chemat în judecată pe pârâta R. DOINIȚA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 634,10 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionată cu acordarea serviciilor medicale, actualizată până la data plății efective a debitului.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 24.10._11, pârâta a fost internată în secția chirurgie ca urmare a unei agresiuni, iar contravaloarea zilelor de spitalizare este în cuantum de 634,10 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de Codul civil, precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. A mai arătat reclamantul că potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, spitalul are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâta a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acesteia nu sunt gratuite. Pârâta, din neglijență, nu a solicitat tragerea la răspundere a agresorului care trebuia să suporte cheltuielile de spitalizare. Astfel, s-a ajuns la situația anormală ca statul să suporte cheltuielile cu spitalizarea pentru un pacient agresat care refuză să solicite tragerea la răspundere a agresorului său, nefăcându-i cunoscut numele sau folosind sumele recuperate în interes propriu.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 998-999 cod civil coroborate cu art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (fila 5-15).
Potrivit dispozițiilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A arătat pârâta că situația descrisă de reclamant nu corespunde în totalitate realității. A susținut pârâta că locuiește în casa părintească în care stă și nepotul său, R. Ș., din partea unei surori care a decedat. Acesta este cunoscut în evidențele medicale cu afecțiuni psihice, fiind în îngrijirea sa. Sub influența băuturilor alcoolice și pe fondul unor discuții, acest nepot a lovit-o în zona coastelor cu un fier din curte. A recunoscut pârâta că i s-au acordat îngrijiri medicale, însă nu crede că nepotul său a conștientizat fapta și, oricum, nu are venituri pentru a achita cheltuielile de spitalizare. A mai arătat pârâta că a adus la cunoștința personalului medical numele agresorului, subliniind că acesta este bolnav psihic, fapt ce contravine celor susținute prin acțiune precum că nu a făcut acest lucru din comoditate sau din alte interese.
Din oficiu, instanța a solicitat C.A.S. Tulcea să comunice dacă în perioada spitalizării, pârâta era asigurată, răspunsul regăsindu-se la dosar (fila 30).
De asemenea, la solicitarea instanței, prin adresa nr._/03.03.2015, I.P.J. Tulcea a comunicat faptul că pârâta nu a formulat plângere penală împotriva agresorului (fila 31).
Pe parcursul judecății, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța constată și reține următoarele:
În perioada 24.10._11 pârâta R. DOINIȚA a fost internată în S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, contravaloarea îngrijirilor medicale ce i-au fost asigurate fiind de 634,10 lei, după cum rezultă din decontul de cheltuieli depus de reclamant (fila 7).
Conform susținerilor reclamantului, pârâta a fost victima unei agresiuni, fiind internată la secția chirurgie unde i s-au acordat îngrijiri medicale, iar sumele ocazionate de unitatea sanitară cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale agresiunilor sau accidentelor trebuie recuperate.
În calitate de furnizor de servicii medicale, spitalul are dreptul legal de a se subroga în drepturile casei de asigurări de sănătate, dobândind calitatea procesuală a acesteia pentru recuperarea cheltuielilor efectuate cu îngrijirile medicale, astfel cum prevede art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Se observă că o condiție esențială pentru a putea fi declanșată recuperarea sumelor cheltuite este ca acțiunea să fie îndreptată împotriva persoanei vinovate de vătămarea sănătății iar o altă condiție este ca persoana împotriva căreia este îndreptată acțiunea să fi vătămat sănătatea altei persoane.
Reclamantul a invocat prevederile referitoare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, motivat de faptul că pârâta, din neglijență sau din imprudență, nu a solicitat tragerea la răspunderea penală a agresorului.
Noțiunea de faptă ilicită desemnează conduita umană – comisivă sau omisivă – păgubitoare prin care se aduce atingere drepturilor subiective ori intereselor ocrotite de lege. Literatura de specialitate a evidențiat câteva trăsături caracteristice ale faptei ilicite: caracterul obiectiv, în sensul că este o manifestare umană exteriorizată, comisivă sau omisivă; este mijlocul de obiectivare a unui element psihic – voința omului de a alege o anumită conduită; este un act reprobabil din punct de vedere subiectiv și social, constituind o încălcare a normelor juridice sau a celor de conviețuire socială.
Pârâta cunoscând identitatea persoanei care a provocat . a comunicat-o reclamantului, în timp ce acesta nu a făcut niciun demers pentru identificarea persoanei vinovate de agresiune.
Conform art. 313 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. 1 realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.
Reclamantul are posibilitatea să interogheze bolnavul la internarea în spital și să solicite să i se comunice numele agresorului, răspunderea civilă delictuală a acestuia nedepinzând de tragerea la răspunderea penală. Nu poate fi primită prin urmare susținerea reclamantului că prin neanunțarea autorităților competente pârâta ar fi săvârșit o faptă ilicită.
Cheltuielile efectuate pentru tratarea pârâtei sunt urmarea vătămărilor produse de o terță persoană, cauza prejudiciului suferit de reclamant fiind fapta acestei terțe persoane și nu cea a pârâtei agresate.
Așa cum mai sus s-a arătat, în cazul cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimelor, legiuitorul a înțeles să sancționeze pe autorii acestora. În acest sens, prin dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată și completată, s-a prevăzut că, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale. În niciun caz aceste dispoziții nu ar putea fi interpretate în sensul că victimele unor astfel de fapte ar trebui să suporte cheltuielile efectuate de spital în vederea recuperării lor, atât timp cât aceste fapte sunt imputabile unor terțe persoane.
Nu are relevanță eventuala pasivitate a pârâtei în ceea ce privește atragerea răspunderii penale a autorului agresiunii câtă vreme obligația acestuia din urmă de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale este reglementată în mod expres de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 170 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, orice spital are obligația de a acorda primul ajutor și asistență medicală de urgență oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critică.
Prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 sunt clare și neechivoce în sensul că legiuitorul a înțeles să sancționeze persoanele care, cu intenție sau din culpă, au adus atingere integrității corporale și sănătății altor persoane, stabilind în sarcina acestora obligația de a achita contravaloarea serviciilor medicale efectuate în astfel de situații și de a repara în felul acesta prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale și numai pentru aceste litigii (având ca obiect recuperarea acestor sume), furnizorii de servicii medicale se subrogă în drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora.
Din considerentele mai sus arătate, instanța urmează să respingă acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamant, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de către reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâta R. DOINIȚA, cu domiciliul în ., având ca obiect pretenții, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședința publică din 03.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. C. R.
Red. jud. I.S./17.04.2015
Gref. C.R./4 ex./.., pârât/
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 03/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1010/2015. Judecătoria TULCEA → |
|---|
