Pretenţii. Sentința nr. 2541/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2541/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 2541/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2541
Ședința publică din 11.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. N.
GREFIER: M. N.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanta ., cu sediul în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții ., cu sediul în localitatea Chitila, . B, județul Ilfov, și D. B. – V., cu domiciliul în localitatea Chitila, ., județul Ilfov.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 27.08.2015, susținerile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 04.09.2015, la data de 11.09.2015, dată la care,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 17.02.2015 sub nr._ reclamanta . a formulat acțiune în pretenții în contradictoriu cu pârâții . și D. B. V., solicitând obligarea acestora în solidar la plata sumei de 12.000 lei reprezentând restituire împrumut, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că la data de 02.07.2013 a plătit cu ordin de plată către ., prin Banca Comercială Română SA Agenția Tulcea, suma de 12.000 lei cu titlu de împrumut, iar prin convenția din data de 20.10.2013 încheiată cu administratorul ., D. B. V., s-a convenit ca acesta, în calitate de asociat și administrator se obligă în nume propriu și în numele societății ca în termen de 60 zile calendaristice să restituie împrumutul.
A mai arătat reclamanta că la art. 4 din convenție s-a menționat că administratorul D. B. V. are obligația de a duce la îndeplinire restituirea împrumutului, obligație nerespectată, scadența acestuia fiind la data de 20.12.2013.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1382, art. 1446, art. 2164, art. 2158 din Codul civil și art. 113 pct. 3 și 7, art. 453, art. 73 alin.1 lit. e din Codul de procedură civilă, art. 144 2 din Legea nr. 31/1990, iar în susținerea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri (filele nr. 5 - 10).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 705 lei.
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat la termenele de judecată fixate pentru a-și exprima poziția procesuală față de cererea reclamantei.
În probațiune, instanța a încuviințat în temeiul art. 258 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu interogatoriul ambilor pârâți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin ordinul de plată emis la data de 2.07.2013 reclamanta . a virat prin intermediul Băncii Comerciale Române SA Agenția Tulcea suma de 12.000 lei în contul pârâtei ., cu titlul „împrumut firmă”.
Reclamanta a depus la dosar convenția încheiată la data de 20.10.2013 între V. M. și pârâtul D. B. V., prin care primul se retrăgea din cadrul . iar pârâtul, în calitate de asociat și administrator, se obliga în nume propriu ca în termen de 60 zile calendaristice să restituie către . împrumutul în sumă de 12.000 lei.
Prin adresa nr. 317/18.05.2105 eliberată la solicitarea reclamantei, Banca Comercială Română SA Agenția Tulcea a confirmat faptul că la data de 2.07.2013 s-a efectuat plata sumei de 12.000 lei din contul curent al . către beneficiar ., fiind depus și un extras de cont în acest sens (filele nr. 26 - 27).
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta susține că niciunul dintre pârâți nu și-a îndeplinit obligațiile de restituire a împrumutului, afirmații ce nu au fost contestate prin poziția procesuală adoptată în cauză de aceștia.
A fost depusă la dosar și o somație emisă de reclamantă în vederea restituirii împrumutului, comunicată către ..
În drept, potrivit art. 2158 alin. 1 din Codul civil „Împrumutul de consumație este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeași sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate.”
Contractul de împrumut de consumație este un contract real și unilateral, ceea ce presupune atât dovedirea acordului de voință, cât și a faptului material al predării bunului împrumutat.
Instanța constată că prin probatoriul administrat în cauză reclamanta a făcut dovada faptului că a achitat cu titlul de împrumut suma de 12.000 lei către ., relevante fiind în acest sens ordinul de plată emis la data de 2.07.2013 și precizările Băncii Comerciale Române SA Agenția Tulcea care conformă virarea sumei împrumutate, cât și convenția încheiată la data de 20.10.2013 prin care pârâtul D. B. V. recunoaște existența împrumutului și se obligă în nume propriu la restituirea acestuia.
În condițiile în care s-a împlinit termenul scadent de plată a împrumutului și nu s-a făcut dovada restituirii sumei, reclamanta este îndreptățită la recuperarea debitului, acțiunea acesteia fiind admisibilă.
Pe de altă parte, instanța are în vedere și poziția procesuala a pârâtului D. B. V., care deși legal citat nu s-a prezentat la chemarea la interogatoriu, urmând a se da eficiență prevederilor art. 358 din Codul de procedură civilă, conform cărora dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă.
Aceleași prevederi legale sunt incidente și referitor la pârâta ., căreia prin citația emisă pentru termenul de judecată din data de 27.08.2015 i s-a comunicat interogatoriul depus de reclamantă, dar nu a înaintat răspuns în condițiile art. 355 din Codul de procedură civilă.
Ținând cont și de faptul că cei doi pârâți nu au depus nici întâmpinare și nu s-au prezentat la termenele de judecată fixate, poziția acestora poate fi interpretată ca o recunoaștere implicită a pretențiilor reclamantei.
Pe cale de consecință, va fi admisă acțiunea, urmând a fi obligați pârâții în solidar la plata sumei de 12.000 lei către reclamantă, reprezentând restituire împrumut.
În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pârâții vor fi obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 705 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta ., cu sediul în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții ., cu sediul în localitatea Chitila, . B, județul Ilfov, și D. B. – V., cu domiciliul în localitatea Chitila, ., județul Ilfov.
Obligă pârâții în solidar la plata sumei de 12.000 către reclamantă, reprezentând restituire împrumut.
Obligă pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 705 lei.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată astăzi 11.09.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
G. N. M. N.
Red.tehnored.jud. G.N./ 12.10.2015
Grefier M.N./5ex
.. reclamant + 2 ex pârât
12.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1296/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2581/2015.... → |
|---|
