Plângere contravenţională. Sentința nr. 1296/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1296/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 1296/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1296
Ședința publică de la 27 Aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte – I. S.
Grefier – C. R.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul M. D., cu domiciliul în T., .. 27, județul G., în contradictoriu cu intimatul ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 16.04.2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei plângeri contravenționale, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.10.2014, sub nr._, petentul M. D., a formulat plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, împotriva procesului-verbal de contravenție nr._ din data de 29.09.2014, solicitând anularea acestuia. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că este administratorul unei societăți comerciale care se ocupă de creșterea albinelor pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării, în punctul situat la M. 54, pe canalul Dunăvăț intersecție cu brațul Sf. G., încă din anul 2008. În opinia sa sancțiunea contravențională ar fi trebuit aplicată persoanei juridice care este titulara permisului, și nu persoanei fizice. A susținut petentul că nu a fost sancționat vreodată pentru vreo neregulă, îngrijindu-se în permanență de păstrarea curățeniei în perimetru. Peturile și cutiile la care se face referire prin procesul-verbal de contravenție contestat se aflau lângă rulotă și erau pline cu sirop pentru hrănirea familiilor de albine. Acestea sunt absolut necesare în activitatea de aplicultură și nu constituiau deșeuri menajere. Ar fi fost lipsit de rațiune să se strângă parte din gunoi în saci menjareri iar peturile și cutiile să fie aruncate în jurul rulotei. Gunoiul colectat în sacii menajeri este transportat zilnic la punctele de colectare chiar dacă se află la circa opt kilometri depărtare. Conform contractului de salubrizare a stabilit cu autoritățile comunei Murighiol ca precolectarea să fie făcută în saci menajeri, în zona neexistând pubele.
În drept au fost invocate prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În susținere petentul a depus la dosar înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate.
A fost achitată o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimatul a formulat în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal.
A arătat intimatul că în urma controlului efectuat în data de 26.07.2014 pe malul canalului Dunăvăț, la circa 500 m de D. – braț Sf. G., a fost identificată o rulotă campată ce aparținea petentului care practica activitatea de albinărit. În zonă petentul avea și o ambarcațiune cu motor și un autoturism. La solicitarea agentului constatator de a prezenta actele de reglementare pentru desfășurarea activității de albinărit, dar și permisele de acces auto și naval, acesta nu a putut prezenta decât o chitanță pentru eliberarea unui permis de desfășurare activități. Astfel, la data de 26.07.2014, petentul nu deținea acte de reglementare privind activitatea de albinărit, nici pentru ambarcațiunea cu motor și nici pentru autoturismul pe care îl deține. Permisul invocat de petent în apărare a fost eliberat abia la data de 22.08.2014, la aproximativ o lună de la data constatării faptei prin actul de constatare nr._/26.07.2014. Totodată, agentul constatator a găsit deșeuri menajere împrăștiate, constând în peturi și cutii.
La dosar s-a depus și documentația care a stat la baza încheierii procesului-verbal contestat.
În baza art. 255 și art. art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 33, 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că aceste dovezi sunt pertinente, concludente și utile pentru stabilirea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr._ din data de 29.09.2014, petentul a fost sancționat cu avertisment, avertisment și amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 26.07.2014, ora 09:30, pe malul drept al canalului Dunăvăț, la circa 500 metri de D. – braț Sf. G. km 54, petentul campat cu o rulotă, se ocupa cu albinăritul în zonă fără a deține acte de reglementare din partea A.R.B.D.D.; de asemenea, nu deținea acte de reglementare din partea A.R.B.D.D. nici pentru ambarcațiunea cu motor, nici pentru autoturismul ce deservea în zonă și nici pentru rulota în care se adăpostea pe timpul șederii, iar la momentul controlului au fost găsite în zonă deșeuri menajere împrăștiate pe sol și pe lângă rulotă, fără a exista pubele cu toate că a fost avertizat verbal de mai multe ori.
Faptele de natură contravențională au fost încadrate în prevederile art. 12 pct. 29, 5 și 31 din Legea nr. 82/1993 cu modificările și completările ulterioare (fila 25).
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Permisul pentru practicarea albinăritului nr. 12 a fost eliberat de A.R.B.D.D. la data de 22.08.2014, ulterior încheierii actului de constatare nr._/26.07.2014.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku vs. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic vs. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, se reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
În actul de constatare nr._/26.07.2014 s-a consemnat că petentul se afla în zonă cu un număr de 100 stupi albine, cu o rulotă de dormit, un autoturism cu care se deplasa personal; de asemenea, la mal deținea o ambarcațiune cu motor. La solicitarea documentelor permis de acces auto, permis de acces naval, permis de desfășurare a activității de apicultură, eliberate de A.R.B.D.D., petentul a prezentat doar o chitanță cu privire la taxa permis de desfășurare activitate.
S-au trasat ca măsuri imediate igienizarea zonei, în sensul că va fi transportat gunoiul către localitatea Murighiol, sens în care se va încheia contract de habitat cu colectarea gunoiului în pubele, se vor obține documente și acte de reglementare din partea A.R.B.D.D. cu termen 28.07.2014. S-a mai consemnat faptul că în jurul rulotei au fost găsite deșeuri menajere constând în peturi și cutii, iar lângă rulotă gunoiul era strâns în doi saci menajeri.
Nu este lipsit de importanță faptul că nota de constatare a fost semnată de către petent, fără obiecțiuni, deși în finalul acesteia s-au arătat măsurile stabilite.
Potrivit art. 12 pct. 29 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei "Delta Dunării", cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție organizarea și desfășurarea de activități economice, de turism și agrement în zone aparținând patrimoniului natural al rezervației, fără actele de reglementare emise de Administrația Rezervației sau cu încălcarea prevederilor acestora;
În conformitate cu prevederile art. 10 alin. 13 și 16 din același act normativ, valorificarea resurselor naturale din domeniul public de interes național prin activități economice tradiționale – pășunat, cultivarea terenurilor ieșite temporar de sub ape, albinărit, recoltarea florei și a faunei naturale terestre și acvatice, practicarea serviciilor de turism și agrement, a pescuitului recreativ-sportiv, realizarea de servicii de transport pe canalele navigabile, cu excepția Dunării și a brațelor sale, desfășurate pe teritoriul rezervației, precum și desfășurarea unor lucrări pentru întreținerea digurilor și a canalelor existente se efectuează pe baza actelor de reglementare a activităților respective, eliberate de Administrația Rezervației, stabilite prin regulamentul rezervației; procedura de emitere a permiselor privind accesul în rezervație și activitățile desfășurate pe teritoriul rezervației se stabilește prin regulamentul rezervației.
Potrivit art. 12 pct. 5 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei "Delta Dunării", cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție accesul și circulația cu mijloace navale sau rutiere pe teritoriul rezervației fără actele de reglementare emise de Administrația Rezervației ori cu încălcarea prevederilor acestora, cu excepția ambarcațiunilor ușoare aparținând populației locale și rudelor de gradul I ale acesteia și folosite în scopuri personale.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din Ordinul nr. 111/2007 pentru aprobarea regulilor privind accesul și circulația pe canalele și lacurile interioare ale Rezervației Biosferei Delta Dunării (în vigoare la momentul constatării faptei), permisul de acces în deltă este necesar pentru toate ambarcațiunile care navighează pe canalele și lacurile interioare din perimetrul rezervației, cu excepția Dunării de la C. Pisicii până la S. și respectiv Sf. G..
Potrivit art. 3 din același act normativ, indiferent de scop, perioadă calendaristică și de durată, accesul și circulația navelor și ambarcațiunilor de agrement pe canalele și lacurile interioare din perimetrul Rezervației Biosferei "Delta Dunării" se fac numai pe baza permisului de acces eliberat de Administrația Rezervației Biosferei "Delta Dunării". Permisul de acces se eliberează pentru fiecare navă sau ambarcațiune de agrement și are o valabilitate de până la un an, în funcție de trasee și activități. Permisul de acces se păstrează la bord pe toată perioada în care nava sau ambarcațiunea de agrement se află în perimetrul Rezervației Biosferei "Delta Dunării".
Faptul că petentul nu a avut cunoștință de aceste dispoziții legale, nu constituie un argument pentru înlăturarea răspunderii contravenționale.
Potrivit art. 12 pct. 31 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei "Delta Dunării", cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție aruncarea în ape, împrăștierea pe teren sau depozitarea în locuri neautorizate a deșeurilor.
Nu prezintă relevanță faptul că zilnic deșeurile sunt colectate în saci menajeri întrucât nu există pubele în zonă.
Agentul constatator a perceput în mod direct fapta iar din descrierea făcută în nota de constatare rezultă că nu este vorba doar despre acele ambalaje absolut necesare activității desfășurate.
Prin urmare, instanța concluzionează că faptele reținute în procesul-verbal de contravenție contestat există și au fost comise de petent, nefiind răsturnată prezumția de temeinicie de care se bucură actul de constatare și sancționare.
Cu privire la individualizarea sancțiunilor aplicate, instanța reține că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru acesta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice o amendă. În cazul faptelor cu un grad redus de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului.
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Instanța constată că s-au aplicat două sancțiuni cu avertisment, iar pentru depozitarea deșeurilor în locuri neautorizate petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2.000 lei.
Se apreciază că atingerea adusă valorii sociale protejate de lege este redusă, întrucât, pe de o parte, petentul nu a negat comiterea faptei, se află la prima abatere de acest gen, neexistând la dosar vreo probă depusă de intimată din care să rezulte caracterul agravant al faptei comise de natură a justifica aplicarea amenzii.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru a contribui la îndreptarea conduitei petentului, exercitând un rol educativ și punitiv asupra acestuia, pentru a nu se repeta comiterea contravenției.
Față de aplicarea sancțiunii avertismentului în materia contravențiilor de natura celei în cauză sunt necesare următoarele precizări: actul cadru în materia contravențiilor, O.G. nr. 2/2001, prevede în mod principal în cuprinsul art. 2, că stabilirea și sancționarea contravențiilor se face prin legi, ordonanțe, hotărâri ale Guvernului și hotărâri ale autorităților administrațiilor publice locale sau județene, enumerarea fiind limitativă.
Legea nr. 82/1993 face trimitere în art. 15 la legislația în vigoare în materie contravențională, respectiv O.G. nr. 2/2001, care este legea generală în domeniu.
Textul mai sus precizat deschide astfel, calea aplicării dispozițiilor generale, în măsura în care nu intră în contradicție cu reglementările din actul normativ special și oferă posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu prevede această sancțiune.
Față de motivele în fapt și în drept mai sus menționate urmează a se admite în parte plângerea contravențională și a se dispune înlocuirea amenzii aplicate petentului cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. D., cu domiciliul în T., .. 27, județul G., în contradictoriu cu intimatul ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea.
Dispune înlocuirea amenzii în cuantum de 2.000 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție nr._ din data de 29.09.2014 încheiat de intimat, cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. C. R.
Red. jud. I.S./28.07.2015
Tehnored. gref. C.R./4 ex./.>
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 579/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2541/2015. Judecătoria TULCEA → |
|---|
