Plângere contravenţională. Sentința nr. 3200/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3200/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 06-11-2015 în dosarul nr. 3200/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3200
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: C. R.
S-a luat în examinare cauza civilă privind pe petenta S.C. C. P. IMPEX S.A., cu sediul social în București, . bis, sector 3 și cu sediul procesual ales în Tulcea, ., județul Tulcea – la Cabinet de Avocat F. A., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, . județul Tulcea, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/04.06.2015.
Dezbaterile asupra excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Tulcea, invocate din oficiu, au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.07.2015 sub nr._, petenta S.C. C. P. IMPEX S.A., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ TULCEA, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/04.06.2015, cu consecința exonerării de la plata amenzii în cuantum de 10.000 lei.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 10.000 lei întrucât, potrivit afirmației agentului constatator, nu și-ar fi îndeplinit măsura nr. 1 stabilită prin procesul-verbal de control . nr._ din 08.06.2015 în termenul stabilit prin acesta (trei zile lucrătoare de la data primirii actului de control menționat). A susținut petenta că prin procesul-verbal de control ._/08.06.2015 s-a stabilit obligația sa de a completa și înainta spre avizare la I.T.M. Tulcea formularul FIAM pentru fiecare persoană accidentată menționată în procesul-verbal de cercetare nr. 533/20.01.2014. A invocat petenta că dreptul de a face obiecțiuni împotriva constatării nu i-a fost respectat. Atât timp cât actul atacat nu consemnează toate apărările sale la data întocmirii, este evident că gestul agentului constatator de a o sancționa pentru o faptă nereală și, în plus, cu încălcarea dispozițiilor legale pe care intimata era obligată să le cunoască, este un caz tipic de abuz în serviciu. A mai susținut petenta că la data de 11.12.2013, pe bucla Dunării, din dreptul Complexului C., a avut loc un accident naval în care au fost implicate două ambarcațiuni mici, vinovat de producerea accidentului făcându-se numitul M. C., fostul său angajat. La data de 20.01.2014 s-a întocmit procesul-verbal de cercetare prin care s-a stabilit culpa sa pentru faptul neraportării accidentului de muncă și, ulterior, prin procesul- verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 13.02.2014, a fost amendată cu suma de 10.000 lei. Împotriva acestui ultim act a înțeles să formuleze plângere contravențională, cauza fiind înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr._, soluționată prin Sentința civilă 2668/09.10.2014 prin care instanța a admis plângerea sa și a anulat procesul-verbal de contravenție contestat. Soluția primei instanțe a fost menținută prin respingerea apelului declarat de intimată, potrivit Deciziei civile nr. 122/18.02.2015 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul_ . Ambele instanțe au stabilit faptul că, la data producerii accidentului naval, M. C. nu a avut calitatea de angajat al societății iar concluziile reținute de I.T.M. Tulcea prin procesul-verbal din 20.01.2014 sunt eronate, acest act nefiind producător de consecințe juridice. Prin urmare, obligația raportării accidentului de muncă din data de 11.12.2013, inclusiv prin completarea și înaintarea spre avizare a formularului FIAM pentru fiecare persoană accidentată nu subzistă în persoana sa. A invocat petenta că raportat la speța dedusă judecății, este de prisos să mai fie analizată chestiunea existenței sau inexistenței vreunui raport juridic de muncă între societate și M. C., în condițiile în care două instanțe de judecată, cu autoritate de lucru judecat, au stabilit că acesta, la data de 11.12.2013, nu era angajatul societății, iar fapta sa de a crea premisele unui eveniment naval soldat cu victime, nu a reprezentat un accident de muncă. În acest context, este evident că nici obligația de a îndeplini sarcinile impuse abuziv de inspectorii I.T.M. Tulcea prin procesul-verbal de control . nr._ din 08.06.2015, nu-i incumbă. A invocat petenta că această conduită a angajaților I.T.M. Tulcea care au întocmit și comunicat toate înscrisurile menționate este abuzivă, în afara normelor legale edictate în materie și vădit tendențioase, scopul evident fiind acela de a o sancționa contravențional cu orice risc. Obligația de a comunica evenimentul inspectoratului teritorial de muncă incumbă angajatorului. Din argumentarea făcută (împărtășită de instanțele de judecată legal învestite) reiese fără putință de tăgadă că, la data de 11.12.2013, nu avea calitatea de angajator față de M. C. și că acesta din urmă a acceptat să aducă cu titlu gratuit un membru al familiei administratorului. Prin urmare, în condițiile în care între societate și M. C. nu a fost încheiat un nou contract de muncă, rezultă că nici textul de lege invocat de intimat nu-i este opozabil. Obligația legală de raportare a evenimentului a fost exclusiv în sarcina pescarilor implicați în accident, aceștia fiind persoane fizice autorizate în conformitate cu dispozițiile legale în materie și care se aflau în exercitarea unei activități profesionale de pescuit cu unelte omologate în acest sens. Faptul că agentul constatator, la data emiterii procesului-verbal 702/13.02.2014 nu a procedat la sancționarea acestora nu este decât confirmarea susținerilor sale în sensul abuzului reclamat pe fondul aplicării incorecte a unor texte legale unei situații de fapt greșit reținute. Cât privește formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă (model FIAM) acesta este un document tipizat, cu utilizare națională, destinat îndeplinirii obligațiilor referitoare la accidentele de muncă și bolile profesionale, iar completarea acestui formular revine angajatorului la care se înregistrează accidentul de muncă. Completarea FIAM și expedierea sa la inspectoratul teritorial de muncă se face în numărul de exemplare, în termenele și modul de distribuire prevăzute în capitolul VII din Normelor metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul general al contravențiilor raportat la art. 24 alin. 2 din Legea 108/ 1999.
În dovedirea plângerii sale, petenta a depus la dosar o . înscrisuri.
Intimatul, a formulat în termen procedural întâmpinare, prin care a arătat sub aspectul temeiniciei că, din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 si art. 34 din O.G.nr.2/2001 și în conformitate cu art. 6 C.E.D.O., rezultă că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă a situației de fapt reținute și a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A susținut intimatul că legiuitorul face vorbire despre dreptul de a face obiecțiuni în cazul în care contravenientul este de față la momentul încheierii procesului-verbal și nu în lipsa acestuia. A arătat intimatul că în urma evenimentului produs în data de 11.12.2013 care a antrenat decesul numitului Ș. O. C. și rănirea numitului A. C., s-a dispus cercetarea acestuia. Cercetarea evenimentului a avut drept scop stabilirea împrejurărilor și a cauzelor care au condus la producerea acestuia, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor și a măsurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor evenimente și pentru determinarea caracterului accidentului. În urma acestor cercetări s-a stabilit că evenimentul poate fi încadrat ca accident de muncă. Cercetarea s-a finalizat cu încheierea procesului-verbal de cercetare nr. 533/20.01.2014 și întocmirea dosarului de cercetare care a fost înaintat spre avizare Inspecției Muncii București. Inspecția Muncii a confirmat că sunt îndeplinite condițiile legale ca evenimentul să fie înregistrat și evidențiat ca accident de muncă. De asemenea, cauza producerii accidentului a fost stabilită ca fiind impactul dintre ambarcațiunea de agrement Crescent (aparținând contravenientei și condusă de către M. C.) și ambarcațiunea de pescuit Temerar în care se aflau Ș. O. C. și A. C.. În urma cercetării evenimentului s-a constatat că M. C. desfășura activitate în folosul petentei fără a avea întocmit contract individual de muncă. De asemenea, nu a fost comunicat Inspectoratului T. de Muncă Tulcea evenimentul în care a fost implicată ambarcațiunea de agrement. Procesul-verbal de cercetare nr. 533/20.01.2014 a fost comunicat și contravenientei, iar în baza acestuia s-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 10 000 lei, întrucât nu a întocmit contract individual de muncă pentru numitul M. C.. Totodată, s-a aplicat sancțiunea avertismentului, întrucât nu a fost comunicat evenimentul în care a fost implicată ambarcațiunea de agrement, soldat cu decesul numitului Ș. O. C. și accidentarea cu incapacitate temporară de muncă a numitului A. C.. A mai arătat intimatul că este adevărat că prin Sentința civilă nr. 2668/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea și menținută de către Tribunalul Tulcea prin Decizia civilă nr. 122/18.02.2005 s-a admis plângerea contravențională formulată de către petentă și s-a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.02.2014. A mai arătat intimatul că petenta a atacat însă doar procesul-verbal de contravenție nu și procesul-verbal de cercetare nr. 533/20.01.2014, act administrativ care continuă să producă efecte juridice fiindu-i opozabil. În condițiile în care nu a atacat în contencios administrativ procesul-verbal de cercetare, contravenienta avea obligația de a respecta obligațiile legale ce derivă din acesta, inclusiv de a completa formularul pentru înregistrarea accidentului de munca (FIAM) pentru fiecare persoană accidentată și să le înainteze spre avizare inspectoratului teritorial, așa cum a dispus inspectorul de muncă prin procesul-verbal de control . nr._/08.06.2015. A susținut intimatul că prin procesul-verbal de control . nr._/08.06.2015, (act luat la cunoștință de contravenientă în data de 11.06.2015) s-a stabilit ca măsură completarea formularului pentru înregistrarea accidentului de muncă (FIAM) pentru fiecare persoană accidentată, precum și înaintarea acestuia spre avizare Inspectoratului T. de Muncă Tulcea în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea actelor. Întrucât contravenienta nu a atacat pe calea contenciosului administrativ nici acest act administrativ de autoritate publică, el produce efecte juridice fiindu-i opozabil. În consecință, în data de 24.06.2015 s-a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/24.06.2015, petenta fiind sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei, pentru neîndeplinirea de către entitatea controlată a măsurilor dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta.
În susținere, intimatul a depus la dosar înscrisuri în copie certificată pentru conformitate.
La primul termen de judecată din data de 01.10.2015, verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Tulcea și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.
Față de împrejurarea că s-a invocat excepția susmenționată, se apreciază că aceasta primează soluționării altor excepții și a fondului cauzei, excepție pe care o consideră întemeiată, din perspectiva următoarelor considerente:
Art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă stabilește în sarcina judecătorului ca la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, să verifice și să stabilească din oficiu dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.
Prezenta cauză are ca obiect plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/04.06.2015, întocmit de intimatul I. T. DE MUNCĂ TULCEA, prin care petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei, întrucât nu a îndeplinit măsura nr. 1 stabilită prin procesul-verbal de control . nr._/08.06.2015 la termenul menționat prin acesta, fapta fiind încadrată în dispozițiile art. 23 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 108/1999 republicată
S-a mai consemnat faptul că prin procesul-verbal de control . nr._/08.06.2015 s-a stabilit obligația S.C. C. P. IMPEX S.A. de a completa și înainta spre avizare la I. T. DE MUNCĂ TULCEA formularul FIAM pentru fiecare persoană accidentată menționată în procesul-verbal de cercetare nr. 533/20.01.2014.
Instanța reține că potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 108/1999 republicată, pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, contravențiilor prevăzute la art. 23 alin. 1 din același act normativ le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este de competența judecătoriei în a cărei rază a fost săvârșită contravenția.
Potrivit art. 23 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 108/1999 republicată, contravenția constă în neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială de către entitatea controlată a măsurilor dispuse de inspectorul de muncă la termenele stabilite de acesta, în speța dedusă judecății, de a completa și de a transmite spre avizare un formular unei autorități, faptă imputată entității controlate.
Prin urmare, locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei nu poate fi decât la sediul acesteia, întrucât inacțiunea se săvârșește la locul în care ar fi trebuit să se săvârșească acțiunea, conduita activă la care legea obligă.
În opinia instanței, competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor aparține judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială își are sediul entitatea controlată, respectiv petenta, fiind fără relevanță locul unde s-a constatat și sancționat contravenția de către inspectorul de muncă.
Potrivit art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă, necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Potrivit art. 129 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 Cod procedură civilă, care prevăd posibilitatea părților de a conveni în scris sau prin declarație verbală ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, coroborate cu dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă, se desprinde concluzia ca, în litigiile ce nu sunt referitoare la bunuri (cum este și cazul plângerilor contravenționale), competența teritorială este exclusivă.
Așadar, în materie contravențională, competența teritorială stabilită prin O.G. nr. 2/2001 are un caracter exclusiv, în măsura în care printr-o normă specială nu se stabilește competența teritorială în favoarea altei instanțe, fără posibilitatea pentru părți de a stabili o altă instanță.
Față de cele ce preced, instanța apreciază că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tulcea este întemeiată, urmând a fi admisă, a se declina cauza și a se trimite dosarul instanței competente, respectiv Judecătoria Sectorului 3 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Tulcea, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta S.C. C. P. IMPEX S.A., cu sediul social în București, . bis, sector 3 și cu sediul procesual ales în Tulcea, ., județul Tulcea – la Cabinet de Avocat F. A., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, . județul Tulcea, în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06.11.2015.
P R E Ș E D I N T E, G R E F I E R,
I. S. C. R.
Red. jud. I.S./21.12.2015
Tehnored. gref. C.R./2 ex./
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Pretenţii. Sentința nr. 3283/2015. Judecătoria TULCEA → |
|---|
