Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3189/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3189/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 06-11-2015 în dosarul nr. 3189/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3189
Ședința publică din data de 06 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: L. M. G.
Grefier: I. I.-V.-M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect acțiune în răspundere contractuală formulată de reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA - Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu prin PRIMAR, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat T. G. situat în municipiul Tulcea, . 54, județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâta B. (P.) D. L., domiciliată în municipiul Tulcea, ., ., apartament 5, județul Tulcea.
Încheierea de ședință din data de 08.10.2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.10.2015 și 06.11.2015 și, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Tulcea la data de 16.07.2015, sub nr._, reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR a chemat in judecata pe pârâta B. (P.) D. L. solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea pârâtei la plata sumei totale de 4.131 lei reprezentând prejudiciul produs prin neexecutarea contractului de contractului de închiriere nr. 2296/23.03.2012 și a actului adițional, precum și la plata majorărilor de 0,06%/zi de întârziere calculate pentru acest debit conform art.6 din contract, ulterior introducerii cererii și până la data plății efective, solicitând totodată și evacuarea pârâtei, cu obligarea la plata cheltuielilor de jduecată.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a încheiat cu pârâtul B. (P.) D. L. contractul de închiriere nr. 2296/23.03.2012 prin care s-a obligat să plătească prețul chiriei.
Se învederează că pârâtul nu și-a respectat obligațiile contractuale, reclamanta somându-l, însă, fără niciun efect.
Față de cele arătate anterior, reclamanta solicită admiterea cererii.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 1350 si urm., art.1817, art.1831 N.C..civ.
Pârâta nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la dezbateri .
In dovedirea cererii, instanta a încuviințat proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei, considerându-le a fi utile soluționării cauzei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
În ceea ce priveste legea aplicabilă contractului de închiriere nr. 2296/23.03.2012, se reține ca a fost încheiat în anul 2012, iar în materie contractuală, art. 102 alin. 1 Legea de punere în aplicare a Codului civil dispune că „Contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.”
Cum contractul de închiriere nr. 2296/23.03.2012 este ulterior intrării în vigoare a noului cod civil, atunci noul cod civil este legea aplicabila inclusiv în materia executării si încetării contractului.
Prin contractul de închiriere nr. 2296/23.03.2012 (filele 4-6), parata B. (P.) D. L. a închiriat imobilul situat în municipiul Tulcea, ., ., ap.5, ., pentru o perioadă de un an, începând de la data de 01.04.2012 până la data de 31.03.2013 pentru o chirie lunară de 207 lei.
Prin actul adițional încheiat la data de 28.11.2013, termenul de valabilitate al contractului de închiriere s-a prelungit până la data de 30.11.2014 (fila 8).
Având în vedere că după data de 30.11.2014 contractul nu a fost reînnoit, în conformitate cu prevederile art.3 alin.3 din contractul de închiriere nr. 2296/23.03.2012, „în cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual”.
Referitor la solicitarea de evacuare a pârâților, instanța reține prevederile contractuale din art.15 potrivit căruia „în cazul în care chiriașul nu a achitat chiria 3 luni consecutiv, contractul de închiriere se reziliază de drept, urmând a se proceda și la evacuarea chiriașului fără concursul instanțelor de judecată”.
Pentru aceste motive, se va respinge cererea de evacuare a pârâtei ca neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a solicitat și rezilierea contractului, astfel că devin aplicabile prevederile art.15 din contractul de închiriere nr. 2296/23.03.2012 .
Privitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei totale de 4.131 lei reprezentând debit în baza contractului de închiriere nr.2296/23.03.2012 și actului adițional încheiat la data de 28.11.2013, se constată că aceasta este întemeiată, în raport de înscrisurile depuse la dosar și prevederile contractuale.
În drept, potrivit prevederilor art.1270 N.C.civ. „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege.”
Mai mult decât atât, întrucât pârâta nu s-a înfățișat în fața instanței, la termenul de judecată din data de 08.10.2015, pentru când a fost citată cu mențiunea personal la interogatoriu, se va da eficiență dispozițiilor art.358 N.Cod proc.civ., apreciindu-se această împrejurare ca fiind o recunoaștere a pretențiilor reclamate.
Prin urmare, va admite în parte cererea formulată de reclamantă, respectiv pentru suma de 4.131 lei reprezentând prejudiciul adus reclamantei prin neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul de închiriere nr. 2296/23.03.2012 și actul adițional din 28.11.2013.
Instanța va respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta privind plata majorărilor de întârziere în cuantum de 0,06 % pe zi de întârziere pentru debitul principal, conform art.6 din contract, astfel cum arată reclamanta, ulterior introducerii cererii și până la data plății efective, pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul contractului de închiriere nr. 2296/23.03.2012 nu rezultă cuantumul penalităților, întrucât art. 6 din contract invocat de reclamantă în susținerea acestui capăt de cerere, prevede în mod generic, faptul că pentru neplata la termen a chiriilor atrage penalizări asupra sumei datorate, pentru fiecare zi de întârziere, fără a se stabili cuantumul acestora, nefiind stabilit procentul de 0,06 % pe zi de întârziere în baza căruia își întemeiază reclamanta acest capăt de cerere.
Între părți au luat naștere raporturi juridice civile, în baza cărora pârâtul, în schimbul folosinței spațiului închiriat, și-a asumat obligația de a plăti chiria prevăzută în contract.
Chiria astfel stabilită are natura juridică a veniturilor proprii la bugetul local al Consiliului Local al Municipiului Tulcea, iar din momentul în care se datorează, aceeași chirie reprezintă o creanță bugetară de încasat la bugetul local.
În consecință, astfel de venituri nu pot fi calificate ca fiind creanțe fiscale, în sensul prevederilor OG 92/24.12.2003, întrucât: 1) între părți nu s-a încheiat un raport juridic fiscal; 2) nici una dintre părți nu are calitatea de organ fiscal; 3) chiria convenită contractual este doar o categorie, lato sensu, a creanțelor bugetare, ca și creanța fiscală, dar nu are regimul juridic similar al acesteia din urmă.
A pune semnul egalității între sumele datorate cu titlu de chirie și cele datorate sub titlu de creanță fiscală (impozitul, taxa, acciza, etc), ar conduce la calificarea juridică greșită a izvorului obligației juridice. Astfel, în timp ce chiria își află sediul material în convenția părților, reglementată în cauză de norme de drept privat, creanța fiscală își are sediul de reglementare în acte normative de drept public.
Prin urmare, prestațiile la care s-au obligat părțile prin contract, inclusiv prestația ce vizează cuantumul chiriei și termenul de exigibilitate al acesteia sunt supuse regimului juridic de drept comun.
Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea de obligare a pârâtei la plata majorărilor de întârziere în cuantum de 0,06 % pe zi de întârziere pentru debitul principal, conform art.6 din contract, ulterior introducerii cererii și până la data plății efective, precum și capătul de cerere privind evacuarea, ca neîntemeiate.
Va respinge și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată întrucât reclamanta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, privind pe reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA - Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu prin PRIMAR, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat T. G. situat în municipiul Tulcea, . 54, județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâta B. (P.) D. L., domiciliată în municipiul Tulcea, ., ., apartament 5, județul Tulcea.
Obligă pârâta la plata sumei de 4.131 lei reprezentând debit în baza contractului de închiriere nr.2296/23.03.2012.
Respinge în rest cererea, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care va fi depus la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. G. I. I.-V.-M.
Redactat/tehnoredactat jud. L.M.G./4 ex./20.11.2015
. ex./23.11.2015
1 ex.reclamantă, 1 ex.pârâtă
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 3249/2015. Judecătoria TULCEA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
