Plângere contravenţională. Sentința nr. 348/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 348/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 348/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 348
Ședința publică din 06.02.2015
Completul constituit din:
Președinte - A. M. R.
Grefier - U. V.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului verbal . CP nr._/14.03.2014, de către petenta C. N., cu domiciliul în Tulcea, ..27, județ Tulcea, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA-BIROU RUTIER cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea, intervenient D. O., cu domiciliul în Tulcea, ..8, ., at.3, ., asigurător V. I. GROUP SA –ASIROM SA, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea.
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 26.03.2014 sub nr._, petenta C. N. a solicitat, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, în principal – anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.03.2014, ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar – înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petenta a arătat – în esență – că aspectele consemnate în procesul-verbal contestat nu corespund realității.
În dovedire, au fost anexate procesul-verbal contestat și fotografii ale locului faptei (filele 5-8).
Plângerea contravențională este legal timbrată cu suma de 20 lei (fila 9).
La data de 12.03.2014, intimata a formulat întâmpinare, solicitând instanței de judecată respingerea plângerii contravenționale – ca nefondată – și menținerea procesului-verbal contestat, ca legal și temeinic.
În motivare, intimata a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate și temeinicie impuse de legiuitor, anexând – sub aspect probatoriu – materialul în baza căruia a fost întocmit (filele 18-24).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.proc.civ.
În ședința publică din data de 29.01.2015, instanța, în baza art. 255 - 258 și art. 309 C.proc.civ., a încuviințat pentru intimată administrarea probei cu înscrisuri, iar pentru petentă proba cu înscrisuri și cea testimonială cu un martor.
La termenul de judecată din data de 13.11.2014, instanța a procedat la audierea martorului L. P., declarația acestuia fiind consemnată într-un proces-verbal atașat la dosarul cauzei (fila 35).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, “Instanta competentă să solutioneze plangerea contraventională, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a facut-o și pe celelalte persoane, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
În raport de dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora “Împotriva procesului verbal de constatare a contraventiei se poate face plangere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”, instanța constată că plângerea contraventională aflată pe rol a fost introdusă cu respectarea termenului de 15 zile impus de textul legal anterior enunțat.
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din data de 14.03.2014, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 510 lei, avertisment și reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 60 zile, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 135 lit. f) și art. 77 alin. (2) din RAOUG nr. 195/2002, sancționate de art. 101 alin. (3) lit. a) și art. 102 alin. (2) din OUG nr. 195/2002.
În cuprinsul actului sancționator s-a reținut că în data de 13.03.2014, în jurul orei 18:40, pe . Tulcea, petenta a condus autoturismul marca Mercedes Benz, cu numărul de înmatriculare_ – ieșind de pe o proprietate alăturată – și nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, care circula pe drumul prioritar, între cele două autovehicule având loc o coliziune față-spate. S-a reținut, totodată, că la efectuarea virajului către stânga, petenta a încălcat marcajul continuu.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal contestat din punct de vedere al legalității, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită si data comiterii acesteia.
În ceea ce privește pretinsa neidentificare a locului săvârșirii faptei, instanța apreciază că mențiunile agentului constatator sub acest aspect sunt în acord cu prevederile art. 16 din O.G. nr. 2/2001. Totodată, întrucât indicarea locului săvârșirii contravenției nu constituie un element prevăzut sub sancțiunea nulității absolute la art. 17 din O.G. nr. 2/2001, ci unul care atrage incidența regulilor aplicabile nulității relative, instanța apreciază că descrierea completă și corespunzătoare a faptei săvârșite este de natură să îi asigure petentei toate garanțiile procesuale prevăzute de lege sub aspectul pregătirii unei apărări efective în cauză. Pe cale de consecință, nefiind incidentă existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, instanța va respinge susținerile petentei sub acest aspect, ca fiind nefondate.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, instanța reține în cauză incidența art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă, respectiv să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Astfel, sarcina instanței de judecată rămâne aceea de a asigura proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului (sancționarea faptelor antisociale) și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Instanța are în vedere și cauza I. P. c. României (28 iunie 2011) prin care Curtea a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează.
Prin prisma celor anterior expuse, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, responsabilitatea modalității efective în care acesta înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale cade exclusiv în sarcina sa. Astfel, instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
Sub acest aspect, instanța reține cu relevanță probatorie declarația martorului L. P. (fila 35), potrivit căreia, anterior producerii impactului, autoturismul marca Mercedes Benz se afla pe banda I de circulație, iar șoferul Daciei – care circula cu viteza de aproximativ 60-70 km/h – l-a lovit din spate, în zona magazinului Ianis. Potrivit martorului, în zona ieșirii din depozitul R. 74, . marcaj longitudinal discontiuu.
Din declarațiile celor doi conducători auto (filele 23-24), instanța reține că, ulterior ieșirii din incinta depozitului R. 74, petenta a virat la stânga și s-a încadrat pe banda de deplasare, fiind lovită din spate de șoferul Daciei, care circula pe aceeași bandă, în spatele autoturismului său.
În raport de probatoriul administrat și întrucât fapta nu a fost percepută în mod direct de către agentul constatator pentru a deveni aplicabilă în cauză prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că, independent de viteza cu care circula șoferul autoturismului Dacia, petenta avea – conform art. 135 lit. f) din H.G. nr. 1391/2006 – obligația de a se asigura la ., respectiv de a acorda prioritate de trecere autovehiculelor care se aflau deja angajate în trafic, indiferent de direcția de deplasare.
Însă, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora ”Sanctiunea trebuie să fie proportională cu gradul de pericol social al faptei săvârsite, tinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârsită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal” coroborate cu împrejurările săvârșirii faptei (viteza superioară limitei legale admise cu care circula conducătorul autoturismului Dacia), instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentei nu respectă cerințele de proporționalitate impuse în materia oricăror măsuri restrictive de drepturi și nu este pe deplin proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Sub acest aspect, instanța reține că scopul reglementării O.U.G. nr. 195/2002 constă în asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, respectiv a proprietății publice și private. Cu toate acestea, în raport de împrejurările săvârșirii faptei și pentru asigurarea unei proporționalități efective între fapta săvârșită și gravitatea sancțiunii aplicate, instanța apreciază că aplicarea unui avertisment este suficientă sub aspectul responsabilizării petentei pe viitor cu privire la respectarea strictă a regulilor de circulație pe drumurile publice și a prevederilor legale incidente.
În ceea ce privește săvârșirea faptei prevăzute de art. 77 alin. (2) din H.G. nr. 1396/2006, instanța constată că fotografiile depuse la dosar nu relevă cu certitudine natura marcajului stradal (continuu/discontinuu) existent la locul producerii coliziunii. Astfel, reținând că agentul constatator s-a deplasat la locul săvârșirii faptei și a perceput în mod direct – în raport de succesiunea evenimentului rutier – faptul că sectorul de drum respectiv era prevăzut cu marcaj longitudinal continuu, instanța va face în cauză aplicarea prezumției relative de veridicitate a situației de fapt constatate de către un agent al statului ex propriis sensibus. Pe cale de consecință, instanța va menține, ca legală și temeinică, sancțiunea aplicată petentei pentru încălcarea dispozițiilor art. 77 alin. (2) din H.G. nr. 1396/2006, apreciind – în raport de vizibilitatea redusă a naturii marcajului – că sancțiunea avertismentului a fost individualizată în mod corect de către agentul constatator.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța va admite în parte plângerea contravențională aflată pe rol, va menține procesul-verbal contestat, ca legal și temeinic, dispunând – sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate – înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta C. N., cu domiciliul în Tulcea, ..27, județ Tulcea, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA-BIROU RUTIER cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea, intervenient D. O., cu domiciliul în Tulcea, ..8, ., at.3, ., asigurător V. I. GROUP SA –ASIROM SA, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea
Menține procesul-verbal . nr._ din data de 14.03.2014, emis de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, ca fiind legal și temeinic.
Dispune înlocuirea amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal . nr._/14.03.2014 cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.02.2015.
Președinte, Grefier,
A. M. R. U. V.
Red. Jud. AMR/2ex/05.03.2015
Tehnored.gref.UV/7ex/06.03.2015
.> Pt. conformitate, grefier
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 121/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 346/2015.... → |
|---|
