Pretenţii. Sentința nr. 2271/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2271/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 2271/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA T.
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR.2271
Ședința publică de la 10 Iulie 2015
Completul compus din:
Președinte: I. S.
Grefier: R. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. C. S.A., cu sediul în T., ., ., în contradictoriu cu pârâta P.F.A. I. E. D., cu sediul procesual ales în T., ., județul T. – la Cabinet de Avocat N. C., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
La data de 23.09.2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, acțiunea formulată de reclamanta S.C. C. S.A., în contradictoriu cu pârâta P.F.A. I. E. D. prin care s-a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 7.500,75 lei, reprezentând diferența de preț rămasă de restituit, obligarea pârâtei la plata sumei de 13.465 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 15.09._14. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3427/10.12.2008 prin care pârâta s-a obligat să însămânțeze, să producă și să livreze cantitatea de produs – recolta anului 2009. A mai arătat reclamanta că, în acest sens, a fost emisă factura nr._/10.12.2008 în baza căreia a achitat pârâtei un avans în sumă de 30.000,75 lei reprezentând contravaloare floarea-soarelui. A mai arătat reclamanta că, având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală, i-a solicitat restituirea sumei de 30.000,75 lei. Până la momentul formulării acțiunii, pârâta a achitat suma de 12.500 lei în data de 06.10.2010 și suma de 10.000 lei la data de 26.09.2011, datorând diferența de 7.500,75 lei. Cât privește penalitățile de întârziere, acestea au fost calculate conform prevederilor art. 11 din contractul încheiat între părți și corespund perioadei 15.09._14.
În probațiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei contractul de vânzare-cumpărare nr. 3427 din 10.12.2008 și anexa 1, factura nr._ din 10.12.2008, extrase de cont, ordinul de plată nr. 906 din 10.12.2008, alte înscrisuri.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1516 Cod civil.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.154 lei potrivit chitanței aflate la dosar.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată. A arătat pârâta că reclamanta nu are o evidență a sumelor primite, întrucât a achitat 7.500 lei încă din data de 29.09.2009.
În susținere pârâta a depus la dosar o chitanță de depunere numerar din data de 29.09.2009, alte înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea excepției invocate ca nefondată, motivat de faptul că termenul de prescripție a fost întrerupt ca urmare a plăților efectuate de pârâtă. A mai arătat reclamanta că deși pârâta a efectuat la data de 29.09.2009 o plată în cuantum de 7.500 lei, aceasta nu a fost făcută în urma primirii notificării prin executor judecătoresc, ci s-a achitat contravaloarea facturii nr. 168/14.12.2009 reprezentând prestări servicii.
A anexat reclamanta extras de cont din 29.09.2009.
În baza art. art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei, apreciind că sunt admisibile și pot duce la soluționarea procesului.
La termenul de judecată din data de 11.06.2015 pârâta a arătat că nu mai susține excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma fondului cauzei, instanța constată că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3427/10.12.2008 prin care pârâta s-a obligat să însămânțeze, să producă și să livreze reclamantei cantitatea de produs – recolta anului 2009, în condițiile de calitate prevăzute în anexa 1 la contract.
Termenul de livrare a produsului s-a stabilit ca fiind de maxim 5 zile de la data recoltării, dar fără a depăși data de predare stabilită în anexa 1 la contract – pentru producția de floarea-soarelui aceasta fiind 15.09.2010.
Reclamanta cumpărătoare s-a obligat să achite contravaloarea produsului contractat, în acest sens fiind emisă factura nr._/10.12.2008 în baza căreia s-a avansat pârâtei suma de 30.000 lei (fila 8-9).
În ceea ce privește răspunderea contractuală, părțile au stipulat în contractul încheiat faptul că pentru nerespectarea termenului de livrare a producției contractate, vânzătorul se obligă să plătească cumpărătorului penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, iar pentru neexecutarea integrală a obligației de livrare a produsului producătorul agricol s-a obligat să plătească contravaloarea produsului contractat plătit anticipat de către cumpărător și penalitățile aferente (art. 11 și 12 din contract).
Prin prezenta acțiune, reclamanta pretinde plata debitului principal neachitat în valoare de 7.500,75 lei și a penalităților de întârziere aferente, întemeiată pe principiile răspunderii civile contractuale, izvorâte din dispozițiile art. 969 cod civil de la 1864 aplicabil în cauză, ambele părți susținând că livrarea producției de floarea-soarelui nu a mai avut loc.
Potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între reclamant și pârât, în sensul că mai întâi reclamantul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp pârâtul nu dovedește executarea.
Conform evidențelor reclamantei creditoare pârâta debitoare a efectuat două plăți, una în cuantum de 12.500 lei la data de 06.10.2010 și una de 10.000 lei la data 26.09.2011, rămânând diferența mai sus arătată, sens în care s-au depus la dosar extrasele de cont ce confirmă aceste plăți (fila 10-11).
Pe de altă parte, se verifică și susținerile pârâtei privind achitarea pretinsei diferențe solicitate la plată de către reclamantă, respectiv cu chitanța de depunere numerar datată 29.09.2009 pentru suma de 7.500 lei (fila 34).
Instanța nu poate primi argumentul reclamantei privind achitarea de către pârâtă a facturii nr. 168/14.12.2009 (fila 28), în primul rând, pentru că după cum se observă cu ușurință aceasta a fost emisă cu mult ulterior efectuării depunerii de numerar în contul său, iar în al doilea rând, cu titlu explicație s-a inserat în foia de depunere "cv. ctr. 3427/10.12.2008 debit", mențiune ce se regăsește și în extrasul de cont depus la dosar (fila 29).
Prin urmare, pentru suma reprezentând diferența de preț, debit principal, pentru care pârâta debitoare a probat executarea anterior sesizării instanței de judecată, pretențiile reclamantei apar ca nefondate.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța reține existența unei stipulații contractuale exprese cu privire la determinarea anticipată a echivalentului prejudiciului suferit de creditoare ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată de către debitoare.
Penalitățile de întârziere la care este îndreptățită reclamanta sunt doar în cuantum de 4.022,50 lei, având în vedere data scadenței obligației – 15.09.2010 dar și data plăților efectuate de către pârâtă ulterior acesteia – 06.10.2010 și 26.09.2011. Astfel, pentru intervalul 15.09.2010 – 06.10.2010, la suma restantă de 22.500 lei, aplicând 0,1% pentru 21 zile de întârziere, rezultă o sumă datorată de 472,50 lei, iar pentru intervalul 06.10.2010 – 26.09.2011, la suma restantă de 10.000 lei, aplicând 0,1% pentru 355 de zile de întârziere, rezultă o sumă datorată de 3.550 lei.
Ambele părți au solicitat cheltuieli de judecată, reclamanta suportând suma de 1.154 lei cu titlul de taxă judiciară de timbru, iar pârâta suma de 1.500 lei reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței nr. 4268/24.12.2014.
Cum reclamantei îi aparține culpa procesuală pentru partea din acțiune ce a fost respinsă, iar culpa procesuală este și a pârâtei pentru partea din pretențiile reclamantei ce a fost admisă, corespunzător culpei fiecăreia, cele două părți vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată (220 lei pârâtă/1.215 lei reclamantă).
Instanța va avea în vedere și faptul că, în baza art. 453 Cod procedură civilă, se poate dispune compensarea cheltuielilor de judecată, situație în care le va compensa până la concurența sumei celei mai mici dintre ele, potrivit art. 1616 Cod civil.
Față de cele mai sus expuse, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.022,50 lei, reprezentând penalități de întârziere contractuale.
Va fi obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 995 lei cu titlu cheltuieli de judecată, după compensare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. C. S.A., cu sediul în T., ., ., în contradictoriu cu pârâta P.F.A. I. E. D., cu sediul procesual ales în T., ., județul T. – la Cabinet de Avocat N. C., având ca obiect pretenții.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.022,50 lei, reprezentând penalități de întârziere contractuale.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 995 lei cu titlu cheltuieli de judecată, după compensare.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. C. R.
Red. jud. I.S./21.12.2015
Tehnored. gref. C.R./4 ex./.., pârât ..01.2016
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2267/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2277/2015. Judecătoria... → |
|---|
