Contestaţie la executare. Sentința nr. 2277/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2277/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 13-07-2015 în dosarul nr. 2277/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2277
Ședința publică de la 13 Iulie 2015
Completul compus din:
Președinte: I. S.
Grefier: R. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S.C. T. P. S.A., cu sediul în Tulcea, .. 7, județul Tulcea, în contradictoriu cu intimatul V. N., cu domiciliul procesual ales în Tulcea, ., județul Tulcea – la Sindicatul Liber al Salariaților din S.C. T. P. S.A. – C.N.S. Cartel Alfa, având ca obiect contestație la executare/suspendare executare.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26.01.2015 pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._, contestatoarea S.C. T. P. S.A., în contradictoriu cu intimatul V. N., a formulat contestație la executare silită, solicitând anularea încheierii din data de 13.01.2015 prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite împotriva sa, în dosarul nr. 16/2015 al B.E.J. Ș. A.. A mai solicitat contestatoarea suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații, cu cheltuieli de judecată, precum și obligarea intimatului la plata de daune-interese în cuantum de 1.000 lei, datorate presiunii nejustificate pe care o face asupra societății, comportamentului șicanatoriu și iresponsabil cu care revendică drepturi necuvenite, prejudiciilor materiale și de imagine produse, precum și cauzării unui consum nejustificat și inutil de resurse umane și materiale pe care o obligă fără temei să-l facă cu prezentul litigiu.
În motivarea în fapt, contestatoarea a arătat faptul că prin încheierea din data de 13.01.2015 dată de B.E.J. Ș. A. s-a încuviințat executarea silită împotriva sa pentru realizarea creanței constând într-o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, aferente perioadei de la data concedierii intimatului și până la reintegrarea sa efectivă, în baza titlurilor executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 3987/21.10.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ și Sentința civilă nr. 1704/24.09.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ . A invocat contestatoarea că încheierea s-a dat fără respectarea dispozițiilor legale. Creanța executată trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, iar din încheierea dată de executorul judecătoresc nu rezultă îndeplinirea acestor condiții. Cât privește hotărârile judecătorești în baza cărora s-a început executarea, una dintre acestea nu este definitivă pentru a se putea calcula și stabili creanța cu exactitate. Prima sentință civilă a fost executată, de bună voie, în totalitate, căci prin decizia nr. 14/13.05.2014 creditorul a fost reintegrat pe postul de muncă deținut anterior, iar în baza cererii nr. 67/09.01.2014, prin dispoziția de plată nr. 395/19.05.2014 s-a achitat suma de 6.674 lei, cu titlul de drepturi salariale, acordându-se totodată și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii, până la reintegrare, conform contractului individual de muncă. Cea de a doua sentință se află în curs de executare, reintegrarea făcându-se la cerere prin decizia nr. 80/17.11.2014. Cu privire la despăgubiri, instanța s-a raportat la perioada cuprinsă între 14.05.2014 și data rămânerii definitive a hotărârii, ori aceasta nu a rămas definitivă, fiind atacată la Curtea de Apel C.. Până la pronunțarea instanței de control este evidentă imposibilitatea calculării și acordării despăgubirilor, cererea de executare fiind prematură. A mai arătat contestatoarea că refuză cu fermitate plata oricăror cheltuieli de executare, nefiind dispusă să efectueze cheltuieli fără o justă și temeinică motivație.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și următoarele Cod procedură civilă.
În dovedirea contestației sale, s-au depus la dosar înscrisuri în copie certificată pentru conformitate.
Intimatul a formulat în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare și a cererii de suspendare ca nefondate. A arătat intimatul că societatea contestatoare nu și-a valorificat posibilitatea recunoscută prin lege de a-și îndeplini de bunăvoie obligația stabilită printr-o hotărâre judecătorească. A mai arătat intimatul că în realitate creanța sa este certă, lichidă și exigibilă, întrucât rezultă neîndoielnic din dispozitivul celor două hotărâri judecătorești, câtimea sa este determinabilă căci titlurile executorii conțin elemente care permit stabilirea sa. Angajatorul avea obligația ca în termen de 15 zile de la primirea notificării din partea salariatului să efectueze propriile calcule privind drepturile salariale și să pună în executare hotărârile judecătorești. A mai arătat intimatul că cea de a doua hotărâre judecătorească este și ea executorie și, mai mult decât atât, în calea de atac contestatoarea a depus o cerere de renunțare la judecată. Contestatoarea a apreciat că nu-i datorează drepturi salariale decât de la data de 18.03.2013 și până la data de 31.07.2013, deși reîncadrarea în muncă s-a realizat de la data de 13.05.2014, urmată de o nouă concediere dispusă în data de 14.05.2014. Astfel, contestatoarea are obligația de calcul și de plată a drepturilor salariale și pentru perioada 01.08.2013 – 13.05.2014. De asemenea, contestatoarea datorează drepturile salariale aferente perioadei 14.05.2014 – 16.11.2014, data reintegrării în muncă a salariatului, potrivit deciziei nr. 80/17.11.2014. Cu privire la daunele-interese solicitate, intimatul a arătat că este îndreptățit să ceară executarea silită atunci când angajatorul nu își execută în termen obligațiile de plată, impunându-se respingerea acestora ca nefondate.
În susținere, intimatul a depus la dosar înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate, și a solicitat încuviințarea probei cu expertiza contabilă.
Prin răspunsul la întâmpinare contestatoarea a arătat că în ceea ce privește calculul drepturilor salariale cuvenite, acesta a fost efectuat prin programul informatic de calcul salarii, agreat și autorizat de autoritățile competente, au fost efectuate reținerile corespunzătoare, prevăzute de lege, astfel că o expertiză contabilă în acest caz ar fi inutilă. A mai susținut contestatoarea că prin statul de plată aferent lunii ianuarie 2015, s-a achitat intimatului creditor suma de 9.558 lei, realitate pe care acesta nu o poate contesta. A arătat contestatoarea că s-a decis de către organele de conducere, ca după 01.08.2013, serviciul de conducere auto din societate să fie externalizat, prin urmare, după această dată, cheltuielile cu această categorie de personal nu mai puteau fi efectuate. Instanța de judecată a dispus plata drepturilor salariale restante de la data de 14.05.2014, și nu de la data de 01.08.2013. Creditorul a fost concediat disciplinar pentru abateri grave la disciplina muncii, punând în real pericol funcționarea societății; în pofida acestor efecte negative, prin hotărârea pronunțată, instanța a dispus menținerea în muncă a unui salariat indisciplinat, aducând o atingere serioasă intereselor și patrimoniului angajatorului.
La solicitarea instanței, s-a atașat în copie certificată dosarul execuțional nr. 16/2015 al B.E.J. Ș. A..
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri și interogatoriul intimatului.
Analizând pe rând fiecare dintre motivele prezentei contestații la executare, din perspectiva dispozițiilor legale incidente și prin prisma înscrisurilor anexate precum și a actelor de executare depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin titlul executoriu – Sentința civilă nr. 3897 din data de 21.10.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, menținută prin Decizia civilă nr. 144/CM/09.04.2014 a Curții de Apel C., s-a admis în parte contestația formulată de V. N., în contradictoriu cu S.C. T. P. S.A., s-a anulat în parte decizia nr. 130/14.03.2013 numai sub aspectul individualizării sancțiunii disciplinare, care s-a înlocuit cu avertisment scris, a fost obligat angajatorul la reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii prin decizia contestată și obligat la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, aferente de la data concedierii acestuia și până la reintegrarea sa efectivă (fila 36-41).
De asemenea, prin titlul executoriu – Sentința civilă nr. 1704 din data de 24.09.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, s-a admis în parte contestația formulată în numele și pentru membrul de sindicat V. N., în contradictoriu cu S.C. T. P. S.A., s-a anulat decizia nr. 35/14.05.2014 ca netemeinică și nelegală, a fost obligat angajatorul la plata către constestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul în perioada cuprinsă între data de 14.05.2014 și data rămânerii definitive a acestei hotărâri. S-a respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la respectarea Sentinței civile nr. 3987/21.10.2013 a Tribunalului Tulcea și a Deciziei civile nr. 144/09.04.2014 a Curții de Apel C., precum și la efectuarea anumitor precizări în dispozitivul hotărârii, ca inadmisibil. S-a respins capătul de cerere privind plata daunelor morale, ca nefondat (fila 42-45).
Potrivit art. 632 alin. 2 Cod procedură civilă, constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633 Cod procedură civilă, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Conform art. 266 și art. 274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond în această materie sunt definitive și executorii de drept, astfel că nu pot fi primite criticile contestatoarei sub acest aspect.
În vederea punerii în executare a celor două hotărâri judecătorești intimatul s-a adresat la data de 12.01.2015 B.E.J. Ș. A. (fila 35), constituindu-se dosarul execuțional nr. 16/2015, sens în care s-a emis încheierea din data de 13.01.2015, contestată în prezenta cauză (fila 46).
Instanța are în vedere dispozițiile art. 622 alin. 1-3 Cod procedură civilă potrivit cărora obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie; în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare.
Se constată că, într-adevăr, la data de 13.05.2014, în executarea primei hotărâri judecătorești – titlu executoriu, contestatoarea a emis decizia nr. 14, prin care a dispus reintegrarea în muncă a intimatului pe postul de șofer autobuz în cadrul secției exploatare – mentenanță – serviciu programare urmărire transporturi și I.T.P., începând cu data de 18.03.2013 (fila 9).
Prin dispoziția de plată nr. 395/19.05.2014 intimatului i s-a achitat, în considerarea primului titlu executoriu, suma de 6.674 lei, cu titlu contravaloare drepturi salariale (fila 82), însă această suma s-a raportat strict la perioada 18.03.2013 – 31.07.2013, astfel cum au susținut și recunoscut ambele părți, deși dispozitivul sentinței civile obliga la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat intimatul, aferente de la data concedierii acestuia (18.03.2013) și până la reintegrarea sa efectivă (13.05.2014).
În realitate, după numai o zi de la emiterea deciziei de reintegrare, contestatoarea a emis încă o decizie, sub nr. 35/14.05.2014, prin care a constatat că începând cu data de 01.08.2013 contractul individual de muncă al intimatului a încetat, la baza acestei decizii stând o altă decizie, de această dată a consiliului de administrație al societății privind externalizarea activității șoferilor de autobuz și desființarea posturilor de șofer de autobuz din structura sa de personal.
Decizia nr. 35/4.05.2014 a fost anulată prin Sentința civilă nr. 1704 din data de 24.09.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, astfel că intimatul, fiind îndreptățit să primească și diferența de despăgubiri pentru intervalul 01.08.2013 – 13.05.2014, în mod corect a procedat la executarea silită pentru realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.
S-a reținut cu putere de lucru judecat în considerentele Sentinței civile nr. 1704 din data de 24.09.2014 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ că reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii nu se putea realiza de către angajator decât în limitele dispuse de instanța de judecată prin Sentința civilă nr. 3987/21.10.2013 a Tribunalului Tulcea, adică în mod efectiv. A repune părțile în situația anterioară concedierii în materia dreptului muncii nu poate însemna altceva decât a-l reprimi pe salariat efectiv în cadrul postului deținut anterior la entitatea angajatoare și de a-i respecta toate drepturile pe care legea și contractul individual sau colectiv de muncă le stipulează în favoarea sa. A-l reintegra pe salariat doar pentru o perioadă de timp din trecut, cuprinsă între data concedierii 18.03.2013 și 01.08.2013 când s-a dispus o nouă concediere, înseamnă a realiza doar parțial reintegrarea în muncă, ceea ce echivalează cu nerespectarea hotărârii judecătorești și cu încălcarea autorității de lucru judecat.
S-a arătat în considerentele hotărârii susmenționate că în ceea ce privește respectarea sentinței civile anterioare (în referire la Sentința civilă nr. 3897 din data de 21.10.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, menținută prin Decizia civilă nr. 144/CM/09.04.2014 a Curții de Apel C.) contestatorul are la îndemână mijloace legale de constrângere, căci indicarea în cuprinsul actualei hotărâri a perioadei pentru care trebuie acordate despăgubirile și în care trebuie efectuată reîncadrarea pe postul anterior ar echivala cu o nouă pronunțare asupra a ceea ce instanța a dispus deja, aceasta fiind inadmisibil.
Din acest motiv, la despăgubirile acordate instanța a avut în vedere perioada cuprinsă între 14.05,2014 și data rămânerii definitive a hotărârii.
În acest sens, contestatoarea a emis decizia nr. 80/17.11.2014 privind reintegrarea în muncă a intimatului, iar despăgubirile s-au acordat pe statul de plată aferent lunii ianuarie 2015, ulterior declanșării executării silite, care începe odată cu sesizarea organului de executare, conform art. 622 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța mai reține că potrivit art. 711 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
În continuare la art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă se arată că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Prin prisma dispozițiilor legale mai sus menționate, faptul că emiterea celor două decizii de reintegrare s-a realizat anterior sesizării organului de executare nu prezintă relevanță sub aspectul legalității executării silite, câtă vreme nu s-au achitat corespunzător și despăgubirile izvorâte din cele două titluri executorii, astfel că în mod corect s-a emis încheierea din data de 13.01.2015 dată de B.E.J. Ș. A. privind încuviințarea executării silite a contestatoarei (fila 46).
Față de toate cele mai sus menționate, constatând că nu s-a relevat niciun alt motiv de nelegalitate a încheierii contestate, instanța urmează să respingă ca nefondată contestația la executare și pe cale de consecință se va respinge și cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
Se va respinge capătul de cerere privind acordarea de daune-interese, ca nefundat, întrucât contestatorul și-a exercitat un drept în limitele recunoscute de lege, iar contestatoarea nu a făcut dovada că ar fi suferit un prejudiciu patrimonial sau nepatrimonial în strânsă legătură de cauzalitate cu acest demers.
Se va respinge capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare privind pe contestatoarea S.C. T. P. S.A., cu sediul în Tulcea, .. 7, județul Tulcea, în contradictoriu cu intimatul V. N., cu domiciliul procesual ales în Tulcea, ., județul Tulcea – la Sindicatul Liber al Salariaților din S.C. T. P. S.A. – C.N.S. Cartel Alfa, ca nefondată.
Respinge capătul de cerere privind acordarea de daune-interese, ca nefondat.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca fiind rămasă fără obiect.
Respinge capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. C. R.
Red. jud. I.S./20.11.2015
Tehnored. gref. C.R./4 ex.
.., intimat
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2271/2015. Judecătoria TULCEA | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2286/2015.... → |
|---|
