Obligaţie de a face. Sentința nr. 1051/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1051/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 1051/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1051
Ședința publică din data de 24 aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: S. V. N., judecător
Grefier: G. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. L. cu domiciliul în Z., . .. A . și pe pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, cu sediul in București, Calea Victoriei nr. 17-19, sector 3, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Instanța, conform dispozițiilor art. 104 al.13 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare a cauzei lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, în temeiul art. 131Cod procedură civilă, instanța verificând competența, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
În baza art. 258 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind ca fiind întrunite condițiile de la art. 255 alin 1 Cod procedură civilă, fiind utile pertinente soluționării cauzei, invocă din oficiu excepția inadmisibilității și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în baza art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară închisă cercetarea procesului și în baza art. 394 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra excepției.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.01.2015 pe rolul Judecătoriei Z. sub nr. de dosar_ reclamantul S. L., în contradictoriu cu pârâtul Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la comunicarea referatul întocmit cu ocazia finalizării cercetărilor în lucrarea nr._/2012 și obligarea pârâtului la sumei de 100.000 lei daune morale.
În motivare reclamantul în esență a arătat că prin necomunicarea referatului mai sus rubricat, i s-au încălcat drepturile garantate de lege.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
La cerere s-a anexat un set de înscrisuri.
Pârâtul a formulat â întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă motivat în esență de faptul că Dosarul_/2012 s-a format ca urmare a sesizării reclamantului, iar organele de cercetare penală efectuează cercetări față de persoane necunoscute sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale. Prin ordonanța din 12,03.2014, emisă de Secția 10 Poliție, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracțiunea amintită, iar conform adresei nr._/12.03.2015 la Secția 10 Poliție - Biroul Investigații Criminale poliție se află în lucru dosarul penal cu nr._/24.09.20.12, înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București cu nr. unic_/P/2012.
A mai arătat pârâtul că conform art. 327 cpp, P. este instituția care dispune soluția, emite și comunică actul ce poate fi contestat, după terminarea cercetărilor, ori din adresa Secției 10 Poliție, cercetările nu au fost finalizate și, în consecință, nici P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nu i-ar fi putut comunica reclamantului soluția dispusă în cauză
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 C..
Reclamatul a formulat Răspuns la întâmpinare prin care a precizat că întâmpinarea este netemeinică și nelegală și nu se referă la obiectul cererii formulate.
Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul prin prezenta solicită obligarea pârâtului la comunicarea referatul întocmit cu ocazia finalizării cercetărilor în lucrarea nr._/2012. Conform adresei nr._/12.03.2015 la Secția 10 Poliție - Biroul Investigații Criminale află în lucru dosarul penal cu nr._/24.09.20.12, înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București cu nr. unic_/P/2012 în care se efectuează cercetări față de persoane necunoscute sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în vederea soluționării sesizării formulate de reclamant.
Așa cum reiese din înscrisurile existente la dosar în cauză nu s-au terminat cercetările și implicit nici nu s-a finalizat urmărirea penală astfel încât să îi fie comunicat reclamantului vreo soluție.
Totodată instanța mai are în vedere că în art. 336 cpp se prevede: orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală,
dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală și se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală, iar conform art. 339 cpp plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al parchetului.
După cum rezultă din conținutul textelor de lege mai sus menționate, împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală este necesar să se respecte o anumită procedură, reglementată de Codul de procedură penală, formulare unei acțiuni civile prin care se solicita obligarea organului de urmărire penală la eliberarea unor acte dintr-un dosar penal cu eludarea dispozițiilor codului de procedură penală apare ca fiind inadmisibilă.
Totodată se mai are în vedere că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, ori pe cale unei acțiuni civile nu poate fi obligat organul de urmărire penală să dispună și să comunice vreo soluție în dosarul penal format.
În ceea ce privește acordarea unor sume de bani cu titlu de daune morale, instanța mai are în vedere că răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie a unei persoane este reglementată în art. 1349 alin. 1-2 și art. 1357-1371C.civ, fiind incidente și dispozițiile art. 1381-1395 C.Civ, care stabilesc regulile aplicabile reparării prejudiciului cauzat în condițiile răspunderii civile delictuale în toate cazurile și ipotezele sale.
Potrivit art. 1349 alin. 1C.civ Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Din analiza textelor legale amintite se ajunge la constatarea că angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie, mai mult, a întregii răspunderi delictuale presupune existența cumulată a patru condiții sau elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
În speță, fără putință de tăgada aceste condiții nu sunt îndeplinite, astfel în materia răspunderii civile delictuale, fapta ilicita este definita ca fiind orice fapta prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane Deși dispozițiile art. 1349 cod civil se refera la „orice fapta care cauzează altuia prejudiciu”, in realitate, pentru a fi atrasa răspunderea civila delictuala, fapta trebuie sa fie ilicita. In cauză nu există faptă ilicită din moment ce art8 cpp arată că Organele judiciare au obligația de a desfășura urmărirea penală și judecata cu respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali, astfel încât să fie constatate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil, iar în ar. 327 din cpc se prevede că procurorul dispune soluția, emite și comunică actul ce poate fi contestat.
Atunci când constată că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă și exista probele necesare și legal administrate. În dosarul penal deschis ca urmare a sesizării reclamantului prin ordonanța din 12,03.2014, emisă de Secția 10 Poliție, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, momentan efectuându-se cercetări, iar dat fiind faptul că urmărirea penală nu este finalizată evident că nu are ce soluție să fie comunicată.
Totodată în ceea ce privește presupusul prejudiciu instanța reține că în esență, prejudiciile nepatrimoniale sunt acele consecințe dăunătoare, fără valoare economică, reprezentând durerea psihică cauzată prin atingerea adusă drepturilor aferente personalității unui cetățean sau unei persoane juridice. Acoperirea acestor prejudicii se asigură prin compensarea lor cu plata unor sume de bani pentru trauma suferită, iar nu prin reparare, acestea neavând o valoare materială. Victima, titularul exclusiv al dreptului la despăgubire, este acea persoană care a suferit o traumă sufletească produsă prin săvârșirea unei fapte ilicite.
În concret, reclamantul nu a precizat în ce constă prejudiciu solicitând doar acordarea unor sume de bani, ori un eventual prejudiciu de imagine invocat prin lezarea demnității și onoarei în relația cu diferite persoane, trebuie corelată cu anumite fapte, în speță nu s-a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu.
Astfel se constată că în cauză nu există nici faptă ilicită în sensul avut de art. 1349 C.civ și nici prejudiciu, acțiunea reclamantului fiind vădit neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul S. L., cu domiciliul în Municipiul Z. .. 5 . A ., în contradictoriu cu pârâtul Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, cu sediul in București, Calea Victoriei nr. 17-19, sector 3, ca inadmisibilă.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la judecătoria Z.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2015
Președinte, Grefier,
S. V. N. G. S.
Red. S.V.N./04.05.2015
Dact. S.J.G./05.05.2015
Ex. 4/2 .>
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1028/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1044/2015. Judecătoria ZALĂU → |
|---|
