Plângere contravenţională. Sentința nr. 105/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 105/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 105/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ZALAU
JUDETUL S.
Dosar nr._
Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 105
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte: S. V. N., judecător
Grefier: G. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul T. M., cu domiciliul în ., județul M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., cu sediul în Z., .. 14, județul S. având ca obiect plângere contravențională la OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Instanța, conform dispozițiilor art. 104 al.13 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare a cauzei lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, verificându-și competența în conformitate cu art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 32 alin. 2 din OG 2/2001, constată că e competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în baza art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosar, pentru a se dovedi starea de fapt reținută în actul contestat, apreciind ca fiind întrunite condițiile de la art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă.
În baza art. 244 Cod procedură civilă, se declară cercetarea procesului încheiată și nemaifiind alte cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat, conform art. 392 Cod procedură civilă, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, constată că niciuna dintre părți nu este prezentă pentru a pune concluzii, închide dezbaterile pe fond, conform art. 394 al.1 Cod procedură civilă, și reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. sub nr._ din data de 11.07.2014, petentul T. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție S., anularea proceselor–verbale de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ și nr._ ambele încheiate data de 22.05.2014
În motivare, petentul a arătat că acestea i-au fost comunicate doar la data de 24.06.2015 cu depășirea termenului legal de o lună, fiind astfel prescrisă aplicarea sancțiunii.
În continuare petentul a precizat că prin cele două procese verbale contestate, a fost sancționat după cum urmează prin procesul verbal nr._ cu amendă în valoare de 765 lei, pentru nerespectarea prev. art. 102 alin. 1, pct. 1 din OUG 195/2002, republicat, iar prin procesul-verbal . nr._ cu amendă în valoare de 1.000 lei, pentru nerespectarea prev. art, 64 din Legea 136/1995, reținându-se că la dala de 11.12.2013, orele 18:12, a condus autoturismul AUDI cu nr. Y580ET fără ca acesta să aibă inspecție tehnică valabilă și tichet carte verde.
În opinia petentului pentru lipsa tichetului carte verde răspunderea contravențională revine proprietarul autoturismului conform legii 136/1995, iar cum el a fost doar utilizator în mod nelegal a fost sancționat. In privința valabilității inspecției tehnice petentul a precizat că sancțiunea contravențională a fost aplicată greșit la data de 11.12.2013, punctul amendă fiind de 80 lei și nu 85 lei, cum a calculat agentul.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Cererea a fost legal timbrată cu 40 de lei.
La cerere a fost anexat în copie procesule verbale, carte de identitate, dovezi de comunicare, acte ale autoturismului.
Prin întâmpinarea depusă prin Serviciul Registratură la data de 07.10.2014 intimata I.P.J. Z. a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, cu motivarea că din punct de vedere al legalității, procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001, nu lipsește nici un element care să atragă nulitatea absolută și nu există cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, iar din punct de vedere al temeiniciei, fapta a fost comisă în împrejurările descrise de agentul constatator și determinată de nesocotirea prevederilor referitoare la circulația autoturismelor pe drumurile publice, iar la constatarea contravenției au fost respectate toate normele incidente.
În continuare s-a precizat că fapta a fost constata direct de agent, caz în care potrivit jurisprudenței Curții EDO, procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate.
Astfel agentul a reținut că la data de 11.12.2013, orele 18,10 petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe . Z. fără a avea Încheiată carte verde si având ITP expirata din data de 27.05.2013.
În drept au fost invocate disp. art. 205 C. și OUG 195/2002
În cauză, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile existente la dosar.
Instanța este competentă conform art.32, alin.2 din O.G. nr.2/2001, locul săvârșirii faptei fiind mun. Z., iar plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile, respectiv la11.07.2014 ( data depunerii plângerii la oficiul poștal - fila 2) față de -24.07.2014 data comunicării procesului-verbal (fila 4).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 22.05.2014, au fost întocmite de către un agent constatator din cadrul I.P.J. I.P.J. S., procesele–verbale de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ prin care petentul a fost sancționat cu amendă cu amendă în valoare de 765 lei, pentru nerespectarea prev. art. 102 alin. 1, pct. 1 din OUG 195/2002 și respectiv procesul verbal nr._ prin care i s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii în valoare de 1.000 lei, pentru nerespectarea prevederilor art. 64 din Legea 136/1995,
Agentul constatator a reținut că la data de 11.12.2013, orele 18,10 petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe . Z. fără a avea încheiata carte verde si având inspecția tehnică periodică expirata din data de 27.05.2013 .
Potrivit art. Art. 10 alin 1 O.U.G. nr.195/2002 Este interzisa circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum și a celor neasigurate pentru răspundere civila pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, iar această faptă este sancționată de art. 102 alin 1 din același act normativ cu amenda prevăzuta in clasa a IV-a, iar art. 112 impune reținerea certificatului de înmatriculare.
Conform art. 48 alin 2 din Legea nr.136/1995 Persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate se consideră asigurate, în condițiile prezentei legi, dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiții: a) posedă documentele internaționale de asigurare valabile pe teritoriul României; b) numărul de înmatriculare atestă existența asigurării potrivit convenției bilaterale încheiate între Biroul asigurătorilor de autovehicule din România și Biroul asigurătorilor de autovehicule din țara de origine. Potrivit art. 64 din Legea nr.136/1995 Încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.
Procesele–verbale au fost încheiate în lipsa persoanei, ulterior constatării faptei la data de 22.05.2014 la sediul intimatei, fiind comunicate petentului prin scrisoare recomandată la data de 02.06.2014 și ulterior la 24.05.2014 prin afișare.
În drept, potrivit art.34 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, referitoare la modalitatea de întocmire și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul de sancționare, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce pot fi constatate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia, instanța reține, în primul rând, că procesul verbal a fost dresat pe baza constatărilor directe ale agentului - caz în care beneficiază de prezumția de legalitate – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege – și de prezumția de veridicitate – actul reflectă, în mod real, ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni. În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal-ipoteza care se verifica in cauza de fata– procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia .
Pe de altă parte se mai reține că actul de sancționare este susținut de documentația ce a stat la baza întocmirii sale, respectiv actele comunicate de autoritățile din M. Britanie din care reiese că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ nu a fost asigurat pentru cazurile de răspundere civilă, și avea inspecției tehnică periodică expirata din data de 27.05.2013, mai mult în cuprinsul procesului verbal . nr._/11.12.2013 (f. 31), la rubrica obiecțiuni petentul a consemnat eu sunt proprietarul autoturismului.
Raportat la motivul invocat de petent, potrivit căruia sancțiunea trebuia aplicată proprietarului, el neavând obligația de a încheia asigurare de răspundere civilă, instanța îl apreciază ca neîntemeiat. Într-adevăr obligația încheierii contractului de asigurare revine proprietarului, dar în calitate de participant la trafic, unui conducător auto îi revin anumite obligații. Astfel art.10 din OUG nr. 195/2002 interzice circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum și a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, drept urmare in mod corect a fost sancționat petentul pentru circulația pe drumurile publice a unui autoturism neasigurat. Faptul că legea 136/1995 instituie obligația încheierii asigurării obligatorii in sarcina proprietarului, nu este in măsură să exonereze de răspunderea proprie utilizatorul autoturismului.
Mai mult instanța are în vedere că în speță, petentul nu a solicitat administrarea nici unei probe și nu invocat o altă starea de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului verbal.
Astfel, instanța concluzionează că procesul-verbal face pe deplin dovada împrejurărilor de fapt constatat și că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat petentul, în mod corect angajându-se răspunderea contravențională.
Cu privire la excepția prescripției executării sancțiunilor contravenționale, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 14 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii
În speță procesele verbale au fost întocmite în data de 22.05.2014, și au fost comunicate petentului prin scrisoare recomandată la data de 02.06.2014, în termenul legal, fiind returnate la intimatei dat fiind faptul că petentul nu a ridicat corespondenței, ulterior procesele verbale au fost comunicate în modalitatea subsidiară, aceea a afișării la data de 24.07.2014. or în cauză cum comunicarea prin scrisoare recomandata a fost efectuată în termenul legal, în acest moment a operata întreruperea prescripției executării sancțiunii, astfel se constată că intimata respectând astfel termenul legal de o lună. lege.
Cu privire la sancțiunile aplicate, instanța apreciază ca agentul constatator a procedat în mod corect la individualizarea sancțiunilor contravenționale, ținând cont de împrejurările concrete ale faptelor și persoana contravenientului.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
În acest sens, se reține că fapta prevăzută de Art. 10 alin 1 O.U.G. nr.195/2002 este sancționată de art. de art. 102 alin 1 cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni ( respectiv de la 9 la 20 puncte-amendă), iar aplicarea unei amenzii în cuantum de 765 lei, este în limita legală, fiind irelevant asupra legalității procesului verbala că punctul amendă a crescut de la data săvârșirii faptei până la data constatării acesteia. Nulitatea procesului verbal este determinată doar în cazul în care amenda nu este aplicată în limitele legale, fapt care nu este dat în situația de față.
De asemenea și pentru fapta de a nu avea cartea verde, amenda este aplicată în limita minimă legală, fapta fiind sancționată de art. 64 din Legea 136/1995 cu amendă de la 1000 la 2000 lei.
Având în vedere că petentului i-au fost aplicate două sancțiunii cu amenda orientate spre minimul legal, deși a săvârșit în concurs două fapte cu un grad pericol extrem de ridicat, instanța apreciază că nu se impune aplicarea sancțiunii avertismentului, care nu asigură scopul preventiv avut de legiuitor în vedere.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul T. M. cu domiciliul în .. CNP_, împotriva procesele–verbale de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ și respectiv . nr._ ambele încheiate la data de 22.05.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., cu sediul în Z. ..14 jud. S., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la judecătoria Z..
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.01.2015
Președinte, Grefier,
S. V. N. G. S.
Red. S.V.N./02.02.2015
Dact. S.J.G./03.02.2015
Ex. 4/2 .>
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 107/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 103/2015. Judecătoria ZALĂU → |
|---|
