Plângere contravenţională. Sentința nr. 2420/2015. Judecătoria ZALĂU

Sentința nr. 2420/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 2420/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ZALAU

JUDETUL S.

Dosar nr._ Nr. operator 2519

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2420

Ședința publică din data de 29 octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M.-D. L.

GREFIER: A. B.

Pentru astăzi a fost amânată soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul S.C. B. I. S.R.L. cu sediul în Meseșenii de Jos, nr. 178/A, județul S. împotriva procesului verbal . nr._/25.06.2015 întocmit de către intimata DIRECȚIA G. ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – SECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 6 ORADEA cu sediul în Oradea, Calea Borșului, nr. 43/A, județul Bihor, având ca obiect plângere contravențională OUG 28/1999.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,

Mersul dezbaterilor si concluziile părților pe fond sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 22.10.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin.1 din Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 29 octombrie 2015.

JUDECĂTORIA

Deliberând asupra prezentei plângeri contravenționale, constată:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr.3071 din data de 10.07.2015, petenta S.C. B. I. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimata Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 25.06.2015, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor contravenționale aplicate cu avertisment.

Petenta a arătat în motivarea plângerii, în esență, faptul că a fost sancționată cu amendă în cuantum total de 6500 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.10 lit.c și f din OUG 28/1999 sancționate conform art.11 alin.1 lit.a și e(ii) din același act normativ, însă raportat la suma de 30,40 lei nejustificată în casieria unității și la lipsa de impact fiscal pentru faptul că petenta a vândut pâine sau cozonaci sub denumirea generică de alimente, amenzile aplicate sunt excesive ce contravin dispozițiilor art.21 alin.3 din OG 2/2001.În continuare, petenta menționează că a doua faptă reținută nu poate fi încadrată în textul art.10 lit.f din OUG 28/1999, nefiind explicat clar cât de detaliat trebuie identificate produsele vândute.

În drept au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și O.U.G. nr.28/1999.

În probațiune s-au depus în copie: procesul verbal contestat (f.8), proces-verbal de constatare din 25.06.2015, bonuri fiscale și certificat de înregistrare (f.9-14).

Plângerea a fost introdusă în termenul legal prev.de art 31 al.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru conform art.19 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f.19).

Intimata Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată întrucât organul de control a individualizat corect fapta săvârșită și sancționată de art.10 lit.b, respectiv lit.f din O.U.G. nr.28/1999, aplicându-se amenda minimă prevăzută de art.11 alin.1 lit. E pct.ii) din O.U.G. nr.28/1999 iar măsura avertismentului nu este una permisă de lege pentru organul de control sau instanță. Petenta nu neagă realitatea celor înscrise în actul de control, iar sancțiunile aplicate exprimă voința legiuitorului ca instrument pentru întărirea disciplinei economice și combaterea evaziunii fiscale, prejudiciul creat bugetului de stat fiind direct, real, în sumă de cel puțin 30,40 lei ce poate fi apreciat ca fiind de câțiva zeci de lei zilnic, dacă ne raportăm la comportamentul contravențional al petentei . De asemenea, a arătat că emiterea bonurilor fiscale fără elementele obligatorii sau eronate prezintă grad de pericol social ridicat și nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, iar procesul verbal cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de lege.

În drept au fost invocate prevederile OUG 28/1999 și O.G. 2/2001.

Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse de către părți la dosarul cauzei și proba testimonială cu audierea martorei Ș. A..

Analizând actele dosarului și materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 25.06.2015 petenta S.C.B. I. S.R.L. a fost sancționată contravențional cu sancțiunea amenzii în cuantum de 3500 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.10 lit.c din O.U.G. nr.28/1999 și sancționată de art.11 alin.1 lit. e (ii) din același act normativ, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 25.06.2015, la controlul tematic și inopinat efectuat la magazinul societății, situat în Meseșenii de Jos nr.173, jud. S., aparținând S.C. B. I. S.R.L. s-a constatat, în urma comparării numerarului din casieria unității cu datele înscrise în raportul ”X” emis de aparatul de marcat electronic fiscal, că suma de 30,40 lei în plus provenită din livrarea de bunuri către populație nu s-a înregistrat în casa de marcat, nefiind emis bon fiscal. Până la data controlului, au fost emise un număr de 32 bonuri fiscale în valoare totală de 409 lei, astfel că suma de 30,40 lei reprezintă 7,33% din totalul livrărilor fiscalizate până la ora controlului.

De asemenea, prin același proces-verbal petenta a fost sancționată contravențional și cu sancțiunea amenzii în cuantum de 3000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.10 lit.f din O.U.G. nr.28/1999 și sancționată de art.11 alin.1 lit. a din același act normativ, reținându-se în sarcina sa faptul că bonurile fiscale emise de aparatul de marcat electronic fiscal conțin doar denumirile generice pentru produsele livrate, respectiv alimentare, legume, fructe, produse panificație, fiind încălcate astfel prevederile art.4 alin.1 din O.U.G. nr.28/1999 .

Din cuprinsul procesului-verbal de contravenție se relevă că faptele au fost constatate conform procesului-verbal de control nr.3377/25.06.2015, parte integrantă din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 25.06.2015.

Conform art.1 alin.1 din O.U.G. nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale: „ Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.” Iar potrivit alin.2 al aceluiași articol: „ Operatorii economici prevăzuți la alin.1, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice și să le predea clienților. (…)”.

Totodată, potrivit art. 4 alin.1, ”Bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal care trebuie să cuprindă cel puțin: denumirea și codul de identificare fiscală ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și . ale aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul”, iar potrivit alin.2 ”Bonul fiscal emis de aparatul de marcat electronic fiscal definit la art. 3 alin. (2) trebuie să conțină pe lângă elementele definite la alin. 1 și următoarele elemente: unitatea de măsură, precum și codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului, la cererea acestuia”.

Potrivit art.10 lit.c din O.U.G. nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale: ” Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (…) neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate (…)care determină existența unei sume nejustificate” și lit.f) ”emiterea bonului fiscal conținând date eronate, altele decât cele prevăzute la lit. c), sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1) sau alin. (2), după caz”.

Potrivit art.11* alin.1 din O.U.G. nr.28/1999: ”Contravențiile prevăzute la art. 10 se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează:a) cele prevăzute la art. 10 lit. f (...), cu amendă în cuantum de 3.000 lei”, ”e) cele prevăzute la art.10 lit. c și d: (ii) cu amendă în cuantum de 3.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este de până la 300 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului”. 

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 25.06.2015, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, în urma probatoriului administrat în cauză, instanța apreciază că, starea de fapt descrisă în procesul verbal corespunde realității, petenta nefăcând dovada unei stări de fapt contrare în situația în care probele administrate sunt în măsură să convingă instanța cu privire la vinovăția contravenientei dincolo de orice îndoială rezonabilă, motiv pentru care, reține faptul că procesul-verbal . nr._ din data de 25.06.2015 a fost temeinic întocmit iar faptele săvârșite de către contravenientă întrunesc elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.10 lit.c din O.U.G. nr.28/1999 și sancționată de art.11 alin.1 lit. e (ii) din același act normativ, respectiv de art. 10 lit.f din O.U.G. nr.28/1999 și sancționată de art.11 alin.1 lit. a din același act normativ.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum de 3.500 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.10 lit.c din O.U.G. nr.28/1999 și sancționată de art.11 alin.1 lit. e (ii) din același act normativ, instanța arată următoarele:

Conform art.5 alin.5 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.” Iar art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 stipulează: ” Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

Principiul proporționalității cuprins în alin.5 și 6 din art.5 din O.G. nr. 2/2001, își are originea în dispozițiile art.53 din Constituție, care permit limitarea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale numai în măsura în care o astfel de limitare este necesară într-o societate democratică și este proporțională cu situația care a determinat-o. Orice sancțiune contravențională implică restrângerea unor drepturi sau libertăți, astfel încât, stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale trebuie să se realizeze astfel încât să fie proporțională cu fapta comisă de contravenient.

În cauza dedusă judecății, având în vedere respectarea principiului proporționalității și toate criteriile cuprinse în art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că fapta săvârșită, prezintă un grad de pericol social concret suficient de ridicat pentru a se aprecia ca proporțională sancțiunea amenzii în cuantum de 3.500 lei aplicată petentei, corect individualizată de agentul constatator, conform alin.1 lit.e (ii) al art.11 din O.U.G. nr.28/1999.

Aspectele invocate de petentă pentru justificarea săvârșirii contravenției, relatate de martora audiată în cauză și care, în plus, prezintă indicii de subiectivism datorită raportului de prepușenie existent cu petenta, nu o disculpă de fapta în sine, care a efectuat livrări de bunuri cu amănuntul către populație, fără a emite bonuri fiscale, textul art.1 alin.2 și al art.10 lit.c din O.U.G. 28/1999 rep. dispunând în mod imperativ obligația emiterii bonurilor fiscale pentru toate bunurile vândute. Indiferent de situația concretă în care s-a aflat petenta, aceste dispoziții au fost nesocotite, fapta sa constituind contravenție.

Referitor la solicitarea petentei de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, față de cele mai sus arătate o astfel de soluție apare nejustificată în condițiile în care dispozițiile art.12* alin.5 din OUG 28/1999 rep. exclud în mod expres posibilitatea aplicării avertismentului în cazul contravenției prevăzută de art. 10 alin.1 lit.c.

Este adevărat faptul că art.7 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor precizează că ”Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normative de stabilire și sancționare al contravenției nu prevede această sancțiune”, însă OUG 28/1999 constituie o lege specială care reglementează contravențiile privind utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, astfel că față de cadrul general reglementat de OG nr.2/2001, aceasta poate institui reguli diferite de sancționare pentru acest tip de contravenții în virtutea principiului specialia generalibus derogant, astfel cum rezultă și din conținutul art.12* alin.6 din OUG 28/1999 rep. care dispune în sensul că sunt aplicabile prevederile OG nr.2/2001 numai în măsura în care ”prin prezenta ordonanță de urgență nu se dispune altfel”. Faptul că legea specială interzice aplicarea sancțiunii avertisment reprezintă opținea legiuitorului care are atributul exclusiv și suveran, în limitele Constituției, de a stabili natura sancținilor aplicabile și asprimea acestora în funcție de gravitatea faptei și valorile sociale ocrotite și expuse riscului de a fi periclitate prin săvârșirea acesteia.

În motivarea acestei soluții, instanța mai arată faptul că, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa, că statele beneficiază de o anumite marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context, în acest sens putând fi exemplificate Hotărârea din 28 noiembrie 1984 pronunțată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei (paragraf 40), Hotărârea din 16 septembrie 1996 pronunțată în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei (paragraf 46) sau Hotărârea din 6 iulie 2004 pronunțată în Cauza B. și alții împotriva Moldovei (paragraf 24)

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum de 3.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.10 lit.f din O.U.G. nr.28/1999 și sancționată de art.11 alin.1 lit. a din același act normativ, instanța arată următoarele:

Analizând fapta contravențională săvârșită de către petentă prin prisma dispozițiilor legale mai sus arătate, instanța apreciază, având în vedere toate criteriile cuprinse în art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social concret relativ redus și se impune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 3.000 lei cu sancțiunea avertismentului, această din urmă sancțiune fiind în speță suficientă pentru atingerea scopului preventiv al sancțiunii contravenționale.

Proporționalitatea se determină prin raportare la natura și gravitatea faptei, iar în aprecierea gravității trebuie avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei. Astfel, ținând cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și de circumstanțele personale ale petentei, instanța apreciază că fapta concretă săvârșită de către petentă prezintă un grad de pericol social mai redus, atingerea adusă valorii sociale ocrotite, fiind una minimă.

Un element important în aprecierea gravității faptei este rezultatul produs care, în speță, nu este unul cu implicații sociale grave, petenta înregistrând denumirea generică a produselor livrate, neînregistrarea denumirii exacte a produselor vândute părând să aibă la bază mai degrabă o neglijență decât intenția de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor legale, relevante fiind și circumstanțele comiterii faptei, bonurile fiscale conținând restul mențiunilor obligatorii prevăzute expres și detaliat în cuprinsul art.4 alin.1 din OUG 28/1999 rep.

Faptul că în norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum ridicat al amenzii, nu reprezintă un argument suficient pentru a fundamenta o soluție de respingere a cererii de înlocuire a amenzii cu avertismentul, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul abstract al faptelor reglementate ca și contravenții, ori la alegerea și individualizarea sancțiunii, trebuie să se țină seama de pericolul concret al faptei săvârșite, alături de celelalte criterii stabilite de art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001.

Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art.34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. B. I. S.RL în contradictoriu cu intimata Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 25.06.2015 și pe cale de consecință, va modifica în parte procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 25.06.2015 în sensul că va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 3.000 lei aplicată petentei cu sancțiunea avertismentului. În aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului, instanța va atrage atenția petentei, prin reprezentanții săi, asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi va recomanda să respecte dispozițiile legale.

Totodată, instanța va menține celelalte dispoziții cuprinse în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 25.06.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. B. I. S.R.L., cu sediul în Meseșenii de Jos, nr.178/A, județul S., cu sediul procesual ales la C., Tărău și Partenerii – Societate Civilă de Avocați cu sediul în Z. ., Clădirea Maneger, ., în contradictoriu cu intimata Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București ., sector 5, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 25.06.2015.

Modifică în parte procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 25.06.2015 în sensul că dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 3.000 lei aplicată petentei cu sancțiunea avertisment.

Atrage atenția petentei, prin reprezentanții săi, asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi recomandă să respecte dispozițiile legale.

Menține celelalte dispoziții cuprinse în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 25.06.2015.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 29.10.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M.-D. L. A. B.

Red. M.D.L./ 29.10.2015

Dact. A.B./ 30.10.2015

Ex. 4, .

Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 2420/2015. Judecătoria ZALĂU