Pretenţii. Sentința nr. 1631/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1631/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 1631/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
JUDEȚUL S.
Dosar nr._
Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1631
Ședința publică din data de 29.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. A. M.
GREFIER: S. D. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată înregistrată în dosarul nr._, formulată de reclamant C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" SA BUCUREȘTI - SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE CLUJ, cu sediul în Cluj-N., P-ța A. I., nr. 17, județul Cluj în contradictoriu cu pârât ., cu sediul în Z., ., județul S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fiind făcută fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin. (10) din Hotărârea CSM nr. 387/22.09.2005, privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, de către grefierul de ședință care prezintă pe scurt obiectul pricinii și stadiul în care se află judecata acesteia și învederează că procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor si concluziile părților pe fond fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 15.06.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, fiind amânată pronunțarea pentru data de astăzi, instanța retine cauza in pronuntare in baza actelor și lucrărilor existente la dosar.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ , reclamanta C. Națională de Căi Ferate CFR SA Bucuresti- Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj a solicitat, în contradictoriu cu pârâta . obligarea acesteia la plata sumei de_,80 lei reprezentând taxa utilizare spațiu calculată pentru folosința terenului în suprafața de 6,50 mp situat în stația CFF Z. Nord aferenta perioadei 01.08._14, obligarea la plata dobânzii legale de la data pronunțării hotărârii și până la plata integrală a debitului cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arata intre părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. 491/29.06.2010 având ca obiect terenul în suprafața de 6,50 mp situat în stata CF Z. Nord cu destinația chioșc pentru comercializare presa carte și produse complementare, urmat de actul adițional nr. 1 la contract prin care s-a modificat valoarea chiriei.
Prin adresa nr. 17P/752/28.03.2011 CNCF CFR SĂ București se aduce la cunoștința Sucursalei Regionale de Căi Ferate Cluj demararea unor lucrări de modernizare a stației CF Z. Nord context în care reclamanta a înștiințat parata, prin adresa nr. 46/A/4/2257- 7/31.03.2011 despre rezilierea contractului de închiriere nr. 491/2010, începând cu data de 22.04. în baza art. 3O lit. i din contract, având în vedere că interesele de exploatare și modernizare necesitau eliberarea spațiului.
În continuare se arata că prin adresa nr. 15/13.04.2011, parata solicita acceptul reclamantei pentru prelungirea funcționării în condițiile contractului nr. 491/2010 cu angajamentul ca, în 48 de ore de la notificare să elibereze spațiul (terenul) pentru a fi predat constructorului. Reclamanta a acceptat iar prin adresa nr. 46/A/4/2650/15.04.2011 se comunica societății S.C. Preș M. SRL acordul funcționarii până la demararea efectivă a lucrărilor de modernizare a stației CF Z. Nord în condițiile prezentate în adresa. În baza acestui acord precum și a unei noi solicitări și a unui nou acord din partea unități. Parata a funcționat în continuare până la data de 31.05.2014 când a fost predat către reclamanta terenul în suprafața de 6,5 mp., în baza procesului verbal nr. 292/31.05.2014.
Pârâta a achitat cu intermitențe o parte din datoria fără de reclamanta și au fost încheiate mai multe proces verbale de conciliere.
La data de 25.10. 2012 parata solicita din nou aprobarea desfășurării în continuare a tia CF Z. Nord, cu angajamentul de a achita în continuare taxa de utilizare spațiu iar după primirea acordului din partea reclamantei parata a achitat taxa de utilizare spațiu pentru perioada 01.04._13 astfel: - 01.04._12, factura nr._/31.01.2013 - extras cont nr. ‘ Z: o15.01.2013 și extras cont nr. 295/22.01.2013; Perioada 01.06._12, factura nr._/26.03.2013 extrasul de cont din 1 de 26.03.2013; perioada 01.08._12, factura nr._/17.06.2013 — ordin de plată nr._.
După efectuarea acestei plăti, parata încetează plățile, fapt care a condus, din partea reclamantei, la o nouă solicitare de mediere. Parata se prezintă la mediere, pentru ședința de informare, însă nu se apelează la mediere pentru rezolvarea diferendului. La o întâlnire separată între cele două părți se încheie un nou proces verbal de eșalonare a plății. Astfel, prin procesul —verbal de eșalonare nr. 46/E/23/5444/12.08.2013, S.C. Preș M. Z. recunoaște la plata suma de 18.912,08 lei reprezentând taxa utilizare spațiu pentru perioada 01.10.2012 — 31.08.2013 și se eșalonează plata acestei sume în 5 rate, ultima rată având scadenta la 31.12.2013.De asemenea se obliga să efectueze plata eșalonată, până Ia 31.12.2013 și a taxei de utilizare spațiu de 1719,28 lei/Iuna pentru perioada 01.09._13.
Parata a achitat o contravaloarea taxei utilizare spațiu pentru acesta perioadă, după cum urmează: perioada 01.10.2012 — 30.11.2012, factura nr._/26.09.2013, extras de cont din data de 24.09.2013; Perioada 01.12.2012 — 31.03.2013, factura nr._/09.10.2013, extras de cont din 01.10.2013.
După această dată parata a încetat din nou plățile, fapt care a dus la o nouă convocare la mediere, pentru data de 08.04.2014, însă nu se prezintă Ia mediere, pentru ședința se informare, fapt menționat și în procesul verbal nr. 141/08.04.2014 dar, prin adresa nr. 5, înregistrată la reclamanta Ia data de 07.04.2014, solicita eșalonarea sumei de 20.631,36 lei reprezentând taxa utilizare spațiu pentru perioada 01.04._14 în patru rate, ultima rată fiind scadenta Ia data de 18.07.2014.
Reclamanta a refuzat această nouă eșalonare astfel ca pârâta revine cu o nouă adresa prin care solicita eșalonarea sumei de_,92 lei în două rațe, ultima cu scadenta în 31.05.2014, reclamanta fiind de acord cu eșalonare în două transe.
Se mai arata ca suma de_,92 lei reprezintă contravaloare taxei de utilizare spațiu pentru perioada 01.04._14.
Parata a achitat din datorie perioada 01.04.2013— 31.07.2013, cu factura nr._/11.06.2014, extrase de cont din data de 20.05.2014 și 22.05.2014.
Concluzionând reclamanta solicita pentru întreaga perioadă cât pârâta a folosit spațiul, precum și pentru perioada 01.08.2013 — 31.05.2014 despăgubiri reprezentând taxa utilizare spațiu, contravaloarea acestora fiind calculată la nivelul chiriei pe lună prevăzută în 31.9 alin 1 din contractul nr. 491/2010, modificat prin actul adițional nr. 1/1011, semnat de ambele părți, după cum urmează: - 213,31 lei/mp/lună + TVA X 6,5 mp = 1386,52 lei + TVA, respectiv 1719,28 Iei/Iuna; -1719 lei/Iuna X 10luni=17.192,80|ei.
În drept cerere a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349, 1357, 1381, 1523, 1535 C.civ, art. 3 din O.G. nr. 13/2011 art. 451 -.453 și art. 223, 411 N. C.pr. civ.
În probațiune s-au anexat cereri un set de înscrisuri (f. 6-48).
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Z. motivat de faptul că în contractul de închiriere părțile au convenit ca soluționarea litigiilor să se facă de instanță de la sediul locatorului, care în speță este Judecătoria Z., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare se arata ca în baza contractului de închiriere societatea a închiriat în loc. Z., stația CF Z. Nord suprafața de 6,50 mp. Conform clauzelor contractuale prevăzute la cap. V se stipulează că, locatarul va achita chiria în baza facturii fiscale emisă de locator. Pentru sumele solicitate de reclamanta acesta nu a emis facturi fiscale către parata astfel că din evidențele financiar contabile nu rezultă facturi neachitat. Se mai arata că, chiar dacă parata a recunoscut existența unei obligații eșalonate către reclamanta aceasta nu a emis facturi fiscale și în aceste condiții orice plată făcută fără existența unei facturi fiscale apare în contabilitate ca o plată în avans, cu implicații fiscale.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 223 și 411 Cpr civ.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei testimoniale, expertiza de specialitate, proba cu interogatoriul reclamantei.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de reclamanta se solicita respingerea excepției necompetentei teritoriale a Judecătoriei Z. întrucât cerere a fost întemeiată în baza prevederilor Iegale privind răspunderea civilă delictuala, deoarece în perioada pentru care s-a solicitat plata despăgubirilor, contractul de închiriere nr. 491/2010 își încetase valabilitatea, ca atare în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. 1 pct. 3 Cod procedura civilă care ar da eficienta prevederilor din contract.
Cu privire Ia fondul cauzei se arata ca debitoarea, în perioada pentru care se solicita despăgubirile, nu a ocupat terenul în baza contractului de închiriere nr. 491/2010 întrucât acesta a fost reziliat prin notificarea de reziliere din data de 31.03.2011, rezilierea urmând să opereze începând cu data de 22.04.2011.
În continuare se rata ca acordul reclamantei ca parata să funcționeze în continuare în spațiul respectiv, ar putea duce la presupunerea că, contractul nr. 491/2010 a rămas valabil, dar, chiar și în aceste condiții, a intervenit o nouă notificare a unității reclamantei, respectiv adresa nr. 46/A/1703/14.03.2012 (anexata la prezență) prin care se arata că începând cu data de 15.03.2012 contractele de închiriere nr. 490/2010 și nr. 491/2010 se considera reziliate și se solicita paratei că până la data de 19.03.2012 să elibereze bunurile închiriate.
Parata nu a eliberat terenul desfășurându-și activitatea în continuare.
Mai precizează reclamanta că oricum acest contract de închiriere de care se prevalează și-a încetat valabilitatea la data de 30.06.2012 prin ajungere la termen.
În ceea ce privește susținerea pârâtei că nu s-au emis facturi fiscale se arata ca pârâta a achita o parte din debit fără emiterea în prealabil a facturilor acestea fiind emise de reclamanta doar după încasarea sumelor de bani. De asemenea emiterea facturilor fiscale de către reclamanta anterioare platii nu s-a putut face atâta timp cât intre părți nu există un contract în baza căruia să emită aceste facturi.
La termenul de judecata din data de 16.03.2015 a respins excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Z. prin raportare la prevederile art. 107 C.pr civ, sediul pârâtei fiind în mun. Z. iar clauza din contractul de închiriere prin care părțile au prorogat convențional competență în favoarea instanței de la sediul locatorului nu este aplicabilă în speță, întrucât acțiunea în pretenții formulată de reclamanta nu își are temeiul în contractul de închiriere nr. 491/2010.
În probațiune a fost încuviințata proba cu înscrisurile depuse de părți și proba a cu interogatoriul reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, intre părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 491/02.07.2010 având ca obiect terenul în suprafața de 6,50 mp, proprietatea reclamantei situat în stația CFR Z. Nord, pe o durată de doi ani, începând cu data de 01.07._12. Chiria a fost stabilită la suma de 205 lei/mp/lună și ulterior modificată, prin actul adițional nr. 1/30.06.2011 la suma de 213,31 lei/mp/lună.
Prin adresa 17/P/752 din 28.03.2011 CNCF- CFR SA București se aduce la cunoștința Sucursalei Regionale de Căi Ferate Cluj demararea unor lucrări de modernizare a stației CF Z. Nord, în baza proiectului „Modernizarea unor stații de cale ferată din România” punandu-i-se în vedere reclamantei să ia măsuri pentru eliberarea terenurilor destinate amenajării organizărilor de șantier și a spațiilor care urmează să fie modernizate (f. 12).
Urmare a acestui fapt prin adresa nr. 46/A/4/2257- 7/2011 (f. 13) reclamanta comunica pârâtei rezilierea contractului de închiriere nr. 491/2010, începând cu data de 22.04. 2011 în baza art. 30 lit. i din contract, având în vedere că interesele de exploatare și modernizare necesitau eliberarea spațiului. Prin adresa nr. 15/13.04.2011 (f.14) pârâta solicita acceptul pentru prelungirea funcționarii până la demararea lucrărilor, în condițiile contractului de închiriere cu angajamentul ca în 48 de ore să elibereze spațiul pentru a putea fi predat constructorului. Reclamanta acceptă propunerea pârâtei, context în care prin adresa nr. 46/A/_ îi aduce la cunoștința condițiile de utilizare în continuare a trenului, respectiv obligația de a plăti chiria și taxele aferente calculate conform clauzelor contractuale, faptul că notificarea de reziliere a contractului comunicata anterior rămâne valabilă, obligația de a elibera terenul în termen de 48 de ore de la avizare prin orice mijloace.
Întrucât pârâta achita parțial facturile emise de reclamanta, menționate în adresa nr. 290/2012, s-a apelat la convocarea acesteia la conciliere (f.19) în urma căruia a fost încheiat procesul verbal din data de 17.05.2012 prin care parata, recunoscând debitul în suma de 8572,84 lei aferent facturilor fiscale emise în perioada 25.10._12, s-a obligat să-l achite în 5 tranșe, ultima transa având scadenta în data de 14.09.2012. Parata achita integral debitul în suma de 8572,84 lei aspect învederat de reclamanta și susținut de adresa nr. 46/E/_ (f.25).
Prin adresa nr. 7312/25.10.2012 (f.16) și adresa 46/E/_ (f.25) pârâta solicita în continuare aprobarea funcționării unui punct de vânzare presa pe suprafața de 6,50 mp, după rezilierea contractului nr. 491/2012, cu obligația acesteia de a achita tariful de utilizare spațiu începând cu data de 01.04.2012.
D. urmare pârâta achita debitul restant pentru perioadă anterioară datei de 01.04.2012, în suma de 8572,84 lei și eșalonat la plata conform adresei antementionate și continuă să folosească terenul solicitând aprobarea funcționării în continuare prin adresa 7312/25.10.2012 obligându-se să achite chiria de la data de 01.04.2012 și în continuare.
Reclamanta, prin adresa 46/A/7563/2012 din data de 02.11.2012 este de acord cu solicitarea pârâtei punându-i în vedere să achite suma de 12.034,99 lei reprezentând tariful de utilizare aferent perioadei 01.04._12 (calculat la o chirie de 1386,52 lei/lună+TVA) și în continuare să achite chiria în suma de 1386,52 lei/lună+ TVA până la eliberarea efectivă a terenului.
Astfel pârâta achita suma de 3438,57 lei, aferenta lunilor aprilie-mai 2012, conform extraselor de cont nr. 290 și 295 (f.27-28) iar ulterior reclamanta emite factura fiscala nr._/31.01.2013.
Pe mai departe pentru lunile iunie, iulie achita suma de 3438,56 lei (f.30) după care reclamanta emite factura nr._/26.03.2013, iar prin ordinul de plată nr. 72/13.06.2013 achita suma de 3438,58 lei aferenta lunilor august-septembrie 2012 iar reclamanta emite factura nr._/17.06.2013.
Având în vedere că pârâta a stopat plățile reclamanta a procedat la o nouă convocare de conciliere, parata neprezentându-se (f.34) însă în urma unei întrevederi intre părți s-a încheiat procesul verbal de eșalonare nr. 46/E/23/5444/12.08.2013 (f.35) prin care pârâta a recunoscut debitul restant în suma de 18.912,08 lei reprezentând taxa utilizare spațiu pentru perioada restanta, respectiv 01.10._13 și se obliga să achite eșalonat acesta plata până la data de 31.12.2013 iar în continuare începând cu data de 01.09._13 să achite taxa de utilizare spațiu în suma de 1719,28 lei/lună.
Astfel suma totală de 25.789,20 lei la care s-a obligat pârâta prin procesul verbal de eșalonarea este compusă din suma de_,08 lei (aferenta perioadei 01.10._13, calculată la chiria de 1719,28 lei/lună) și 6877,12 (n. n) pentru perioada 01.09._13.
Eșalonarea sumei de 25.789,20 lei s-a făcut în 5 transe.
Din debitul de 25.789,20 lei pârâta achita (extras cont f.37) suma de 3438,56 lei (aferenta lunilor oct-nov.) după care reclamanta emite factura fiscală nr._/26.09.2013 și suma de 6877,12 lei (f.39) aferenta lunilor dec.2012- martie 2013 după care reclamata emite factura fiscala nr._/09.10.2013.
Având în vedere că pârâta nu a mai efectuat nici o plată se apelează din nou la conciliere iar prin adresa nr. 5/04.04.2015 parata solicita reclamantei eșalonarea debitului restant aferent perioadei 01.04._14 în patru transe a câte 5157,84 lei, reclamanta refuzând acest lucru fapt pentru care parară a revenit cu adresa nr.6/08.04.2014 prin care solicita eșalonarea sumei de_,92 (aferenta perioadei 01.04._14) în două transe a câte_,96 lei fiecare. Reclamanta acceptă propunerea pârâtei iar aceasta din urmă achita din debitul restant suma de 6877,14 lei (f. 46-47) după care se emite factura nr._/11.06.2014.
Terenul a fost eliberat și predat reclamatei la data de 31.05.2014 conform procesului verbal de predare primire nr. 292/2014.
Concluzionând din debitul restant aferent perioadei 01.04._14, perioada în care pârâta a ocupat terenul și până la predarea efectivă s-a obligat să achite suma totală de_,92 lei, recunoscută prin înscrisurile antementionate, din care a achitat suma de 6877,14 lei restul debitului în suma de_,78 lei fiind solicitat de reclamata prin promovarea prezenței acțiuni.
Parata recunoaște acest debit însă susține că nu poate achita suma restanta întrucât reclamanta nu i-a emis facturi fiscale deși până în data de 22.05.2014 când face ultima plata, a plătit în avans iar ulterior i s-au emis facturi fiscale de către reclamata. Mai arata ca conform contractului de închiriere nr. 491/2010 reclamanta s-a obligat să emită factura fiscala reprezentând contravaloarea chiriei iar întrucât acesta nu a emis pentru debitul restant vreo factură fiscala nu poate achita acesta suma.
Acțiunea promovată de reclamanta este întemeiată pentru următoarele considerente ce vor fi expuse în continuare.
În drept potrivit art. 1270 c. civ contractul valabil încheiat are putere intre părțile contractante.
Potrivit art. 1178 C.civ contractul se încheie prin simplu acord de voința al părților dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea să valabilă.
În speță intre părți s-au derulat, în continuare, raporturi contractuale însă nu în baza contractului 491/02.07.2010 ci în baza unui nou contract prin care acestea au convenit ca pârâta să folosească în continuarea terenul până ce acesta va fi pus la dispoziția constructorului.
Astfel contractul nr. 491/2010 a fost reziliat odată cu comunicarea adresei nr. 46/A/4/2257- 7/2011 (f. 13), însă că urmarea a acordului intervenit, deci în urma unei convenții, pârâta continua să folosească terenul. Prin adresa nr. 7312/25.10.2012 (f.16) și adresa 46/E/_ (f.25) pârâta solicita în continuare aprobarea funcționării unui punct de vânzare presa pe suprafața de 6,50 mp, după rezilierea contractului nr. 491/2012, cu obligația acesteia de a achita tariful de utilizare spațiu, chiria fiind stabilită la suma de 1386,52 lei, diferită de chiria prevăzută în contractul inițial de închiriere și modificată prin actul adițional. Apoi acesta chirie se modifica din nou, pârâta obligându-se să plătească taxa de utilizare spațiu stabilită la suma de 1719,28 lei.
Convenția incheiata intre părți reprezintă un nou contract de închiriere însă de data acesta nefiind încheiata în formă scrisă, aspect care nu are vreo relevantă întrucât forma scrisă nu este ad validitatem și nici măcar ad probationem, cum era în sistemul vechiului cod civil, (ad probationem) care instituia prin dispozițiile art. 1416 și 1417 un sistem mai riguros de dovadă în cazul în care contractul era încheiat verbal și una dintre părți îl neagă.
Potrivit art. 1781 C. Civ contractul de locațiune se considera încheiat îndată ce părțile au convenit asupra bunului și prețului.
Pentru perioada 01.04._14 parata a ocupat terenul și a achita doar parțial chiria respectivă suma de 6877,14 lei din debitul restanta de_,92 lei, debit recunoscut de aceasta.
Trebuie menționat și faptul că reclamanta a indicat textul legal în baza căruia își întemeiază acțiunea ca fiind art. 1349 C.civ și urm. Respectiv temeiul răspunderii delictuale, însă temeiul juridic este eronat în speță nu poate fi reținută angajarea răspunderii delictuale a pârâtei, neexistând vreo faptă ilicită, în sensul art. 1357 C.civ, ci angajarea răspunderi civile contractuale.
În conformitate cu art. 22 C, pr civ judecătorul da sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, punând în discuție calificarea juridică corectă.
Pe mai departe alin. 5 prevede ca judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expre privind drepturi de care, potrivit, legii pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile (...).
Astfel în temeiul rolului activ instanță apreciază că în speță obligarea pârâtei la plata debitului restant își are temeiul în răspunderea contractuală, urmărea neexecutării obligațiilor contractuale.
Potrivit art. 1350 C.civ orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu.
Condițiile răspunderii contractuale sunt fapta ilicita- în speță neachitarea debitului la care s-a obligat, reprezentând chirie aferenta perioadei august 2013-mai 2014 în suma de_,80 lei prejudiciul - constantă în consecință de natura patrimonială, efect al încălcării de către debitor a dreptului de creanță aparținând creditorului prin neexecutarea lato sensu a prestațiilor la care s-a îndatorat, raportul de cauzalitate și culpa debitorului, prezumata în temeiul art. 1548 c. civ.
De altfel pârâta recunoaște debitul restant însă susține că nu l-a achitat deoarece pârâta nu a emis facturi fiscale așa cum se prevede în contractul de închiriere nr. 491/2010.
Pe deoparte trebuie menționat că pârâta a achitat până în data de 01.08.2013 chiria, făcând plati către reclamanta, facturile fiindu-i emise ulterior acestor plăti și nu a reprezentat vreo problemă pentru aceasta iar apoi, referirea la contractul de închiriere nr. 491/2010, de care se prevalează sunt fără suport legal întrucât acest contract a încetat intre părți.
Este adevărat că potrivit art. 21 din C.fiscal nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, însă reclamanta este obligată potrivit legislației fiscale să emită facturi pentru sumele încasate astfel ca susținerea pârâtei referitoare la nedeductibilitatea acestor cheltuieli este nejustificată.
Față de aceste considerente instanță urmează să admită cererea formulată de reclamanta și să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de_,80 lei reprezentând chirie restanta, aferenta perioadei 01.08._14.
Referitor la plata dobânzi legale solicitate de reclamanta de la data pronunțării hotărâri judecătorești și până la plata integrală a debitului instanță apreciază ca reclamanta este îndreptățită în conformitate cu art. 1535 C.civ la plata dobânzi legale până la achitarea debitului restant.
Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. Civ. Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere faptul că pârâta a căzut în pretenții, acesta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în cuantum de 964,64 lei de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta C. Națională de Căi Ferate CFR SA Bucuresti- Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, cu sediul în Cluj N., P-ta A. I. nr. 17, jud. Cluj, CUI_, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul in Z. ., jud. S..
Obliga parata să plătească reclamantei suma de_,80 lei lei reprezentând chirie restanta, aferenta perioadei 01.08._14, cu dobânda legală de la data pronunțării prezenței hotărâri și până la plata integrală a debitului restant.
Obliga parata la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului în cuantum de 964,64 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea caii de atac se depune la Judecătoria Z..
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 29.06.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. M. M. D. A. S.
Red.M.A./03.07.2015
Dact.S.D./03.07.2015/4ex.
..2015
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1130/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 2081/2015. Judecătoria ZALĂU → |
|---|
