Pretenţii. Sentința nr. 612/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 612/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 612/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ZALAU
JUDETUL S.
Dosar nr._ Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ NR. 612
Ședința publică din data de 03 martie 2015.
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M.-D. L.
GREFIER: R.-I. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe reclamanta S.C. D. O. SRL-prin administrator judiciar Rovigo S.P.R.L. –filiala B., cu sediul în B., ., ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Halmășd, nr. 206, județul S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că mersul dezbaterilor si concluziile pe fond al părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 19 februarie 2015, încheiere ce face parte integrantă din hotărâre.
JUDECĂTORIA
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 6724 din 04.12.2014, reclamanta S.C. D. O. SRL-prin administrator judiciar Rovigo S.P.R.L. –filiala B. a chemat în judecată pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige la plata sumei de 12.177 lei reprezentând contravaloarea cantității de motorină vândută și dobânda legală calculată până la data de 24.10.2014 și, în continuare, până la achitarea debitului restant.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, între părți s-a încheiat contractul nr.3236T/19.12.2011 în baza căruia reprezentanții pârâtei au cumpărat cantități de carburant din patrimoniul . pentru care s-au emis facturile fiscale DSO06116 și DSO062522 rămase neachitate deși pârâta a recepționat carburantul.
În probațiune au fost depuse în copie: contract de vânzare-cumpărare produse petroliere nr.3236T/19.12.2011, facturile fiscale DSO06116 și DSO062522, situație din contabilitatea creditoarei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1270 C.Civil, art.194 C.pr.civ., art.77 din Legea nr.85/2006.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform prevederilor art.77 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței și potrivit art29 alin.1 lit.l din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu și-a desemnat un reprezentant pentru a se prezenta în cauză, și nici a răspuns în scris la interogatoriul comunicat de instanță (f.23) .
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse de reclamantă, interogatoriul pârâtei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, conform contractului de vânzare-cumpărare produse petroliere nr.3236T/19.12.2011, între părți s-au desfășurat relații între profesioniști în baza cărora reclamanta a livrat produse petroliere pârâtei, emițând în acest sens facturile fiscale DSO062116/15.06.2012 și DSO062522/30.06.2012 din care a rămas neachitată suma totală de 10.209,72 lei (f.6).
Contractul de vânzare-cumpărare nr.3236T încheiat de părți la data de 19.12.2011 în temeiul căruia au fost emise cele două facturi, poartă semnătura debitoarei, necontestată de către aceasta, facturile având aplicată ștampila acesteia, fapt, de asemenea, necontestat de debitoare.
În drept, potrivit art.1350 C.Civil, ”orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat”, cumpărătorul având, potrivit art.1719 C.Civil, obligația de a plăti prețul vânzării.
În același timp, potrivit art.1270 C.Civil, ”contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractuale”.
Prin urmare, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În caz contrar, are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, care cuprinde pierderea efectiv suferită și beneficiul de care a fost lipsit conform dispozițiile art. 1531, 1535 din Noul cod civil în vigoare la momentul încheierii actului juridic între părți.
Raportat la situația de fapt reținută din administrarea probei cu înscrisuri, instanța constată faptul că există o creanță certă a creditoarei față de debitoare, astfel cum este definită aceasta de art.662 din C.pr.civ.
Caracterul cert al creanței reiese din cuprinsul facturilor emise de către creditoare acceptate de pârâtă și care fac dovada împotriva acesteia și în favoarea creditoarei emitente, ca orice alt înscris sub semnătură privată.
Această factură acceptată, ce constituie mijloace de probă a obligațiilor comerciale, conform art.46 din C.. materia probațiunii până la . C.pr.civ., face dovada nu numai a existenței creanței ci și a lichidității acesteia, astfel cum este definită aceasta în art.662 din C.pr.civ., creanța invocată de către creditoare, având un cuantum determinat de 10.209,72 lei.
De asemenea, este îndeplinită în cauză și condiția exigibilității creanței întrucât data scadenței este prevăzută expres în cuprinsul facturilor, respectiv 30.06.2012 și respectiv 15.07.2012, stabilită conform art.5 alin.2 din contract.
Obligația de plată ce incumbă pârâtei are o natură contractuală, reprezentând contravaloarea livrate de către reclamantă și, astfel, sunt aplicabile în ceea ce privește sarcina probei, prevederile art.249 C.pr.civ., obligația de plată fiind una de rezultat, iar neatingerea rezultatului dorit, constituie, prin ea însăși o prezumție relativă de vinovăție a debitorului obligației, pe care acesta o poate răsturna prin proba contrară a faptului că și-a executat obligația asumată sau a intervenit o cauză străină, exoneratoare de răspundere, probă pe care pârâta nu a făcut-o în prezenta cauză.
De asemenea, instanța are în vedere la pronunțarea soluției prevederile art.358 C.pr.civ. care stipulează faptul că: „ Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul.”, și astfel, apreciază refuzul nejustificat al pârâtei legal citate în vederea administrării acestei probe, de a răspunde la interogatoriu, ca și o mărturisire deplină în favoarea reclamantei cu privire la debitul invocat de către aceasta din urmă.
În ceea ce privește obligarea debitoarei la plata dobânzii legale calculate asuprea creanței invocate, instanța arată faptul că, potrivit art.1535 alin.1 C.Civ. „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.”
Astfel, deși părțile au stabilit expres prin convenție rata dobânzii datorate în caz de neexecutare a obligațiilor contractuale, respectând principiul disponibilității părții în procesul civil, dobânda la care va fi obligată debitoarea, calculată de la data scadenței și până la plata efectivă a debitului principal, este dobânda penalizatoare stabilită potrivit art.3 alin.2 din O.G. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar și urmează a fi calculată și actualizată de organul de executare astfel cum prevede art.628 alin.2 C.pr.civ. în caz de neexecutare voluntară de către debitoare, astfel că instanța va obliga debitoarea la plata dobânzii legale calculată de la data scadenței facturilor și până la achitarea integrală a debitului datorat.
În concluzie, aplicând dispozițiile legale mai sus amintite la starea de fapt reținută în urma probatoriului administrat, instanța apreciază ca întemeiată în parte cererea reclamantei S.C. D. O. SRL-prin administrator judiciar Rovigo S.P.R.L. –filiala B. împotriva pârâta . și va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 10.209,72 lei reprezentând debit parțial rămas neachitat, conform facturilor fiscale DSO062116/15.06.2012 și DSO062522/30.06.2012 emise în baza contractului de vânzare-cumpărare produse petroliere nr.3236T/19.12.2011 și dobânda legală calculată de la data scadenței facturilor și până la achitarea integrală a debitului datorat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. D. O. SRL-prin administrator judiciar Rovigo S.P.R.L. –filiala B. cu sediul în B., ., ., împotriva pârâta ., cu sediul în Halmășd, nr. 206, județul S..
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 10.209,72 lei reprezentând debit parțial rămas neachitat, conform facturilor fiscale DSO062116/ 15.06.2012 și DSO062522/ 30.06.2012 emise în baza contractului de vânzare-cumpărare produse petroliere nr.3236T/19.12.2011, precum și dobânda legală calculată de la data scadenței facturilor și până la achitarea integrală a debitului datorat.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare și se depune la judecătoria Z.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.-D. L. R.-I. P.
Red.M.D.L./03.03.2015
Dact.R.I.P./ 09.03.2015/4ex
.>
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 585/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 586/2015. Judecătoria... → |
|---|
