Pretenţii. Sentința nr. 755/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 755/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 755/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ZALAU
JUDETUL S.
Dosar nr._ Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ NR. 755
Ședința publică din data de 19 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M.-D. L.
GREFIER: R.-I. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe reclamanții V. A.,cu domiciliul în Z., ., ., ., Asociația "P." prin președinte V. A., cu sediul în Z., ., ., .,în contradictoriu cu pârâții P. R. M., Tribunalul S. din Z., .. 12, județul S., M. S., Tribunalul S. din Z., .. 12, județul S., având ca obiect pretenții, daune morele, declinat de la Tribunalul S._ .
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că mersul dezbaterilor si concluziile pe fond al părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 12 martie 2015, încheiere ce face parte integrantă din hotărâre.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 11.02.2015 urmare a declinării de competență de către Tribunalul S. unde a fost înregistrată sub nr._, reclamantul V. A. în calitate de persoană fizică și președinte al Asociației ”P.” a solicitat, în contradictoriu cu pârâții P. R. M. și M. S., judecători la Tribunalul S., obligarea acestora la plata sumei totale de 250.000 lei cu titlu de daune morale (100.000 lei pârâta P. R. M. și 150.000 lei pârâtul M. S.), precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, în esență, reclamantul a arătat că, cei doi judecători i-au adus atingere onoarei, demnității și reputației sale prin cuvintele și expresiile folosite în mod tendențios în motivările hotărârilor judecătorești menționate pe larg în cuprinsul cererii, respectiv Decizia civilă nr.2816/11.11.2010, Încheierea civilă din data de 30.06.2011, Încheierea civilă nr.343/c din data de 18.09.2013, Încheierea civilă nr.224/c din data de 24.05.2013, Sentința civilă nr.5245 din data de 18.10.2012 și Decizia civilă nr.2532 din data de 25.02.2013. Reclamantul a precizat că pârâta P. R. M. a încălcat legea, refuzând să aplice prevederile legale privind procedura specială a executării silite a pârâtei ANRP București din dosarul nr._, folosind cuvinte calomnioase care i-au adus reclamantului și Asociației ”P.” disprețul public, iar persoana pe care a reprezentat-o în dosar nr._ prezintă handicap sever și așteaptă de 13 ani să primească despăgubiri bănești de la Statul Român în baza Legii nr.10/2001. De asemenea, pârâtul M. S. a dat dovadă de incompetență crasă în soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr._, fiind obligat de ICCJ București să soluționeze dosarul nr._ prin soluționarea conflictului negativ de competență declanșat de pârât între Tribunalul S. și Judecătoria Sectorului 6 București, însă acesta nu a respectat prevederile legale, aducând atingere onoarei și demnității reclamantului și ofensând persoana juridică ”P.” prin remarci care nu au legătură cu soluționarea cauzei. În continuare, se arată că pârâtul, în motivarea Încheierii civile nr.224/C, folosește expresii care constituie amenințări la adresa reclamantului și a Asociației ”P.” în condițiile în care cererea sa de executare silită a Consiliului Superior al Magistraturii a fost introdusă legal, conform prevederilor Legii nr.554/2004. Totodată, reclamantul învederează instanței faptul că, din surse, a aflat că persoane din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și a Autorității Naționale pentru Retrocedarea Proprietăților, au intervenit în judecarea cererilor depuse de acesta în vederea aplicării Legii 554/2004, dorind ca cererile să fie respinse din orice motive având în vedere sumele de bani la care cei doi președinți sau persoanele vinovate urmau să fie obligate să le plătească Statului Român și poate despăgubiri reclamantului.
În drept, cererea a fost motivată în mod expres pe dispozițiile art.16 alin.2, art.1 alin.3, art.20 alin.1 din Constituția României, art.12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.58, art.72 C.pr.civ, Rezoluția nr.2199 a Parlamentului European din data de 17.06.2010, Legea nr.554/2004.
Cererea a fost legal timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru (f.111).
Pârâții nu a formulat întâmpinare și nu și-au exprimat pozia procesuală în cauză.
La termenul de judecată din data de 12.03.2015 reclamantul și-a mărit cuantumul pretențiilor, solicitând obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 550.000 lei și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, cerere respinsă de instanță la termenul de judecată având în vedere faptul că, valoarea obiectului cererii indicate în cererea introductivă constituie, ca regulă un criteriu de partajare a competenței ratione materiae conform art.94 pct.1 lit.j C.pr.civ., cererile adiționale ulterioare conform art.204 alin.2 C.pr.civ. privind cuantumul valorii aceluiași obiect, neavând influență asupra asupra competenței instanței legal învestită, determinată la momentul sesizării instanței, deci al introducerii cererii de chemare în judecată (art.106 N.C.pr.civ.).
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâților la plata daunelor morale aduse onoarei, demnității și reputației sale prin cuvintele și expresiile folosite în mod tendențios de pârâți, judecători la Tribunalul S., în motivările unor hotărâri judecătorești pronunțate în cauzele cu care au fost legal învestiți să le soluționeze.
În drept, instanța arată în primul rând faptul că reclamantul care solicită obligarea pârâților la plata de despăgubiri morale, conform principiului înscris în art.249 C.pr.civ. este ținută să facă dovada existenței condițiilor pentru admiterea acțiunii sale.
Totodată, instanța mai are în vedere că răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie a unei persoane este reglementată în art. 1349 alin. 1-2 C.Civ. și art. 1357-1371 C.civ, fiind incidente și dispozițiile art. 1381-1395 C.Civ, care stabilesc regulile aplicabile reparării prejudiciului cauzat în condițiile răspunderii civile delictuale în toate cazurile și ipotezele sale.
Potrivit art. 1349 alin. 1 C.civ. ”Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”.
Potrivit art.1357 Cod civil, ”Cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”.
Din prevederile legale mentionate rezultă că pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ, urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu și existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat, iar victima faptei ilicite care solicită obligarea autorului prejudiciului la reparare, fiind reclamant în proces, conform principiului înscris în art.249 C.pr.civ este ținută să facă dovada existenței celor patru condiții ale răspunderii civile delictuale reglementată prin dispozițiile art.1357 C.civ.
Nu poate exista raspundere civilă delictuală, dacă nu s-a produs un prejudiciu (paguba, dauna). Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii delictuale constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmarea faptei ilicite savârsite de o altă persoană. Despăgubirea care se acordă în cazul răspunderii civile delictuale este întotdeauna patrimonială, fie că această despăgubire constă în repararea în natura a pagubei suferite, fie ca ea consta în echivalentul bănesc al acestei pagube. Daca prejudiciul nu este susceptibil de evaluare banească, el este un prejudiciu moral (nepatrimonial). Astfel este, de exemplu, atingerea adusa onoarei si demnitatii unei persoane, suferinta de ordin afectiv pentru pierderea unei persoane apropiate, suferinta de ordin fizic provocata de accidente etc.
Daunele morale reprezintă deci, consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept său interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale dacă fapta ilicită s-a produs în afara unui cadru contractual, iar pentru acordarea unor daune morale este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate, de natură să permită instanței găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera exprimare a instanței, bazată pe gradul de percepere de către aceasta a universului psihic al fiecărei persoane.
Pentru obligarea la plata despagubirilor este necesar ca prejudiciul sa fi fost produs printr-o fapta ilicită. Fapta ilicită, ca element al raspunderii civile delictuale, este definita ca fiind orice fapta prin care, încalcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinând unei persoane.
Pentru a fi angajată raspunderea unei persoane nu este suficient să existe o fapta ilicită si un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între fapta si prejudiciu sa fie un raport de cauzalitate, în sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.
Mai departe, vinovatia reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul savârsirii faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat anterior savârsirii acesteia fata de fapta si urmarile acesteia. Vinovația exprimă atitudinea subiectiva a celui ce a săvârșit fapta ilicită, față de această fapta; exprimă, cu alte cuvinte, imputabilitatea acelei fapte.
În speță, aceste condiții nu sunt îndeplinite. Astfel, așa cum s-a arătat, în materia răspunderii civile delictuale, fapta ilicită este definită ca fiind orice fapta prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane și, cu toate că dispozițiile art. 1349 cod civil se refera la „orice fapta care cauzează altuia prejudiciu”, în realitate, pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală, fapta trebuie sa îmbrace caracter ilicit or, în cauză din probele administrate nu se relevă caracterul ilicit al „faptelor” pârâților care au motivat în fapt și în drept hotărârile judecătorești criticate de reclamant și care vizează mai degrabă aspecte ce țin de controlul judecătoresc de către instanțele ierarhic superioare, iar în ceea ce privește presupusul prejudiciu invocat prin atingerea adusă onoarei, demnității și reputației sale și supunerea disprețului public, acesta trebuie corelat cu anumite fapte, iar reclamantul nu a făcut dovada afectării drepturilor aferente personalității sale sau ale unei persoane juridice, aspectele învederate instanței în cererea introductivă și reiterate în ședință publică, fiind lipsite de suport probator.
Pentru considerentele arătate, reținând că, în cauza dedusă judecății, nu s-a făcut nici dovada îndeplinirii condițiilor comulative ale răspunderii civile delictuale cu privire la fapta ilicită în sensul art.1349 C.Civ. și caracterul cert al prejudiciului invocat, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul V. A. în calitate de persoană fizică și președinte al Asociației ”P.” în contradictoriu cu pârâții P. R. M. și M. S., judecători la Tribunalul S., privind obligarea acestora, în solidar, la plata sumei totale de 550.000 lei cu titlu de daune morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul V. A. cu domiciliul în Z., ., ., ., în contradictoriu cu pârâții P. R. M. și M. S. având ca obiect pretenții.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Z..
Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.-D. L. R.-I. P.
Red.M.D.L./16.04.2015
Dact.R.I.P./16.04.2015/5ex
.> Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 743/2015. Judecătoria ZALĂU | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
