Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 772/2008. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.772
Ședința publică din 18 septembrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva deciziei civile nr. 235/A/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâtul intimat Consiliul Județean T, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat - în reprezentarea reclamantei intimate, consilier juridic în reprezentarea pârâților recurenți Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T și consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, lipsă fiind pârâtul intimat Consiliul Județean
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursurilor, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
Reprezentanta pârâtului recurent Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate și motivate în scris.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursurilor, susținând că în cauză nu există intenția de a gratifica.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.235/A/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- au fost respinse apelurile declarate de pârâții Municipiul T prin Primar, Consiliul Local al Municipiului T și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.11024/8.11.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta și pârâtul Consiliul Județean
Pentru a dispune astfel, tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut corecta aplicare a dispozițiilor legale la starea de fapt reținută, după cum urmează:
Prin cererea de chemare în judecată ulterior precizată reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Municipiul T prin Primar, Consiliul Local al Municipiului T, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Județean T solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va da, să constate nulitatea absolută a actului de donație autentificat sub nr.10219/8.10.1976 prin care - a donat Statului Român cota sa de 1/4 parte din imobilul înscris în CF 9458 T, nr.top.22896 și 22897, constând în casă și grădină, a acceptării donației și a deciziei nr.1315/9.10.1976 emisă de fostul Consiliu Popular al județului T prin care imobilul a trecut fără plată în proprietatea Statului Român și să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii actului de donație și a deciziei menționate, cu revenirea la situația anterioară de carte funciară, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, în calitate de moștenitoare testamentară a donatorului - a demarat demersurile necesare pentru a beneficia de dispozițiile Legea nr.10/2001, însă autoritățile i-au solicitat să depună la dosarul administrativ "sentința de anulare a donației" făcută de antecesorul său în beneficiul Statului Român.
A mai invocat faptul că donatorul a săvârșit actul pentru a pleca din România, fără a avea intenția de a gratifica statul.
Prin sentința apelată Judecătoria Timișoaraa admis cererea precizată și, în consecință, a constatat nulitatea absolută a actului de donație autentificat sub nr.10219/8.10.1976 de către Notarul de Stat Județean T și a deciziei nr.1315/9.10.1976 emisă de fostul Consiliu Popular al Județului T de acceptare a donației; pe cale de consecință, a dispus rectificarea CF 9458 T în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român de sub B7 în ceea ce privește cota de 1/4 parte din drept a donatorului - de sub B6 și al reînscrierii în favoarea acestuia din urmă.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere față de probele administrate că reclamanta este unica moștenitoare a defunctului - decedat la 25.10.2002, în calitate de legatară universală.
Autorul reclamantei a solicitat Primăriei Municipiului T, Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001, restituirea prin echivalent bănesc a cotei de 3/8 parte din imobilul situat în T,-, compus din casă și teren în suprafață de 1494. precum și teren aferent în suprafață de 2968.
Prin adresa nr.21381 din 6.10.1976 emisă de Consiliul popular al județului T, Comitetul executiv, s-a solicitat notariatului de stat al județului T încheierea ofertei de donație privind cota de 1/4 parte din imobilul înscris în CF 9458 T, nr.top.22896 și 22897, având în vedere urgența plecării definitive din țară a locuitorului - și aprobarea Inspectoratului județean T al Ministerului d e Interne nr.- din 25.09.1976.
Astfel, la data de 8.10.1976 s-a întocmit "Oferta de donație" autentificată sub nr.10219 prin care - a donat Statului Român dreptul său de proprietate de 1/4 parte de sub B6 din imobilul înscris în CF 9458 T, nr.top.22896 și 22897 consimțind la întabularea dreptului de proprietate în favoarea acestuia și scutind Statul Român de formalitatea notificării acceptării donației. În cuprinsul aceluiași act, donatorul a arătat că face respectiva ofertă având cunoștință de prevederile Decretului nr. 223/1974 dar că nu dorește să beneficieze de dispozițiile acesteia și că, în consecință, nu va formula nici o pretenție de nici o natură față de Statul Român.
Acceptarea donației oferită de - a fost făcută prin decizia nr.1315/9.10.1976 a Consiliului popular al județului T, Comitetul executiv, având în vedere dispozițiile Decretului nr.478/1954 privind donațiile făcute statului.
Potrivit CF 9458 T, asupra cotei de 1/4 parte a donatorului - de sub B6, Statul Român și-a întabulat dreptul de proprietate prin Încheierea CF nr.7696/10.10.1976, în baza Decretului nr.223/1974.
Din probele testimoniale administrate instanța a reținut că autorul reclamantei era etnic, că fiul acestuia părăsise deja țara și că plecarea sa în străinătate a fost condiționată de lăsarea averii Statului Român.
În consecință, față de dispozițiile art.966 Cod civil, cererea a fost apreciată ca fiind întemeiată, obligația fără cauză neputând avea efect.
Aceasta, întrucât nu a rezultat că actul de donație a avut la bază intenția autorului reclamantei de a face o liberalitate Statului Român. Donația reprezintă o liberalitate ce duce la diminuarea ireversibilă a patrimoniului donatorului, iar scopul pentru care acesta transferă cu titlu gratuit proprietatea sa altei persoane este diferit de la un caz la altul, fiind importantă stabilirea motivelor subiective concrete care au determinat încheierea contractului, acestea suprapunându-se peste cauza actului ce reflectă intenția liberală, urmând ca atunci când motivele subiective sunt neconforme cu legea, donația să fie nulă, câtă vreme nu este reală, licită și morală.
În cazul contractului de donație, cauza juridică cuprinde în primul rând voința de a dărui -animus donandi -iar apoi motivul care a hotărât pe donator să facă liberalitatea, cele două elemente formând un tot unitar, neputând fi separate și examinate separat.
În speță nu poate fi identificat motivul donatorului de a face liberalitatea, acesta nefiind exprimat în cuprinsul ofertei de donație, unde pe de altă parte acesta a declarat că nu dorește să beneficieze de dispozițiile Decretului nr. 223/1974, iar în urma acceptării ofertei de donație, trecerea cotei de 1/4 parte din dreptul de proprietate asupra imobilului s-a făcut în condițiile prevăzute de Capitolul II (art.2) din Decretul nr. 223/1974 și a art.13 din Legea nr. 59/1974, astfel cum rezultă din cuprinsul Deciziei nr.1315/9.10.1976, între textele legale antemenționate și actul de liberalitate făcut de donator, respectiv de acceptare a liberalității, neexistând astfel nici o legătură, trecerea cotei-părți din dreptul de proprietate al donatorului în proprietatea Statului Român realizându-se cu ignorarea liberalității făcute acestuia și în temeiul unui act normativ care stabilea în sarcina persoanelor care au făcut cerere de plecare definitivă din țară obligația de a înstrăina construcțiile aflate în proprietatea lor în Republica România.
Pentru aceste considerente, instanța a reținut lipsa intenției de a gratifica din partea donatorului și a dispus conform celor mai sus arătate.
Respingând apelurile declarate împotriva sentinței, tribunalul a avut în vedere, în esență, aceleași considerente reținute de prima instanță, după ce, în prealabil, a respins excepția prescripției invocată de pârâții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, reținând caracterul imprescriptibil al prezentei acțiuni.
Împotriva deciziei au declarat recursuri pârâții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T și, respectiv, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, ambele părți criticând-o pentru nelegalitate și solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Pârâții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T au invocat valabilitatea titlului statului asupra cotei de drept ce a făcut obiect al donației, în speță fiind incidente dispozițiile art.6 din Legea nr. 213/1998.
Au mai invocat prescripția dreptului de a cere nulitatea donației, termenul de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr. 167/1958 începând să curgă cel mai târziu din 01.01.1990.
Au mai invocat valabilitatea consimțământului exprimat de autorul donației la data efectuării actului, în cauză neputând fi identificate cauze de revocare a donației, condițiile de formă fiind, de asemenea, respectate la acea dată.
Recursul nu a fost motivat în drept, însă susținerile pârâților pot fi încadrate, față de dispozițiile art.306 alin.3 Cod procedură civilă, în motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art.304 pct.8, 9 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Tai nvocat greșita reținere de către instanțe a exercitării vreunei constrângeri morale asupra autorului reclamantei, intenția acestuia de a fiind neechivoc exprimată în cuprinsul ofertei de donație, la fel și renunțarea acestuia la a i se comunica acceptarea ofertei.
În fine, a invocat greșita interpretare dată de prima instanță declarației martorului audiat.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct.8, 9 Cod procedură civilă.
Reclamanta nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Astfel cum este reglementată de dispozițiile art.801, 813 și următoarele Cod civil, donația este contractul prin care donatorul își micșorează patrimoniul în mod irevocabil fără obținerea vreunui echivalent, pe seama donatarului.
Se observă că acest contract are la bază intenția de a (animus donandi), această intenție a donatorului de a-l gratifica pe donatar fiind de esența donației.
aceste considerente în materia condițiilor actului juridic, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art.948 și următoarele cod civil și văzând că scopul (cauza) actului juridic civil este una dintre condițiile de fond ale acestui act se observă că, potrivit dispozițiilor art.966 Cod civil, obligația fără cauză nu poate avea nici un efect.
În situația în care lipsa cauzei se datorează lipsei intenției de a gratifica (cum s-a invocat și s-a reținut în prezenta speță), sancțiunea aplicabilă este aceea a nulității absolute.
În acest context, susținerile pârâților Municipiului T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T vizând prescripția dreptului la acțiune sunt nefondate și, față de dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța le va respinge ca atare.
În ceea ce privește fondul criticilor, se observă că, astfel cum în mod corect au reținut instanțele, autorul reclamantei nu a avut intenția de a gratifica în vreun fel Statul Român, atitudinea sa fiind determinată de prevederile Decretului nr. 223/1974 care-i impuneau o anumită conduită pentru ca autoritățile de la acea dată să-i permită să părăsească țara. Se poate spune că nu intenția de a face statului o liberalitate l-a determinat pe donator să efectueze actul ci intenția de a pleca în străinătate, o atare cauză neputându-se constitui în scop imediat al donației.
În consecință, în mod legal au reținut instanțele că donația consimțită de autorul reclamantei este nulă absolut și că titlul statului nu este conform cu dispozițiile art.6 alin.1 din Legea nr. 213/1998.
Cum actul este nul absolut, susținerile recurenților vizând aspectele de formă ale donației sunt lipsite de relevanță ca temeiuri de modificare ale deciziei și vor fi respinse ca atare.
Susținerile pârâților Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T vizând irevocabilitatea donației sunt străine de cauza de față, revocarea acestei liberalități fiind guvernată de norme diferite de cele ce reglementează nulitatea absolută, norme ce nici nu au fost avute în vedere de instanța de apel la pronunțarea deciziei recurate.
Nu se constituie în temeiuri de modificare a deciziei nici criticile pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T cu privire la interpretarea dată declarației martorului audiat în prima instanță câtă vreme, pe de o parte, obiect al recursului nu îl constituie sentința judecătoriei ci decizia tribunalului și, pe de altă parte, punctul 11 al art.304 Cod procedură civilă (ce prevedea ca motiv de recurs aprecierea eronată a probelor administrate) a fost abrogat prin nr.OUG 138/2000.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.304, 306 alin.2 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursurile declarate de pârâții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva deciziei civile nr. 235/A/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva deciziei civile nr. 235/A/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red./29.09.2008
Tehnored. /2 ex./7.10.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai, Florin Șuiu