Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 776/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.776
Ședința publică din 18 septembrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T reprezentat de Primar împotriva deciziei civile nr. 414/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și și pârâta intimată - - T, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților intimați, consilier juridic în reprezentarea pârâtului recurent și consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate - -.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 6 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 15 septembrie 2008 reclamanții intimați au depus întâmpinare care, în raport de data tardivă a depunerii, cu nerespectarea dispozițiilor art.1141alin.2 Cod procedură civilă, va fi considerată a avea valoarea unor concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtei intimate - - depune întâmpinare care, în raport de data tardivă a depunerii, cu nerespectarea dispozițiilor art.1141alin.2 Cod procedură civilă, va fi considerată a avea valoarea unor concluzii scrise.
Instanța procedează la comunicarea concluziilor scrise depuse de reclamanți și de pârâta intimată cu reprezentanții părților și nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței primei instanțe în sensul ca obligația de plată să curgă de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și nu de la data pronunțării.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului, menținerea hotărârilor ca fiind legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate - - solicită respingerea recursului potrivit motivelor expuse pe larg în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr. 414/21.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - Secția civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr.12845/20.12.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara și a obligat apelantul la plata a 1000 lei cheltuieli de judecată față de intimații reclamanți.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că rin p. sentința civilă nr.12845/20.12.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a pârâtei - - în ceea ce privește obligația de a plăti reclamanților despăgubiri lunare reprezentând echivalentul lipsei de folosință în cazul refuzului de a muta rețeaua termică secundară din T,- și în consecință:
A fost respinsă cererea formulata de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta - -, având ca obiect obligarea la plata către reclamanți a sumei de 1.000 Euro, cu titlu de despăgubiri lunare reprezentând echivalentul lipsei de folosință în cazul refuzului de a muta rețeaua termică secundară din T,-, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a pârâtei - - în ceea ce privește obligația de a muta rețeaua termică secundară din T,-.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâților - - T și Consiliul Local al Municipiului
Au fost obligați pârâții să mute rețeaua termică secundară existentă în și pe terenul înscris în F nr.7395 T, nr. cadastal 9490/1, situat administrativ în T,-, proprietatea reclamanților, in caz contrar obligând pârâtul Consiliul Local al Municipiului T la plata unei despăgubiri lunare în sumă de 1.000 euro, în echivalent lei la cursul din data plății, de la pronunțarea prezentei hotărâri până la mutarea efectivă a conductelor de pe terenul reclamanților.
A fost obligat pârâtul Consiliul Local al municipiului T să plătească reclamanților suma de 520,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt coproprietari, cu titlu de cumpărare, asupra terenului in suprafață de 469. situat in T,-, înscris în 7395 T, sub nr. cadastral 9490/1, astfel cum rezulta din CF 7395 (extras - fila 5 și in extenso - filele 34-36), conform cărora parcela cu nr.9490/1 provine din dezmembrarea de către reclamanți a parcelei cu nr. top.4940, în suprafață de 591 mp. care, potrivit înscrierii de sub Bl, a constituit un bun proprietate privata, încă din anul 1945.
Conform adresei fără număr și dată eliberată de pârâta - - (fila 6), pe terenul de mai sus sunt amplasate rețele termice aflate in administrarea pârâtei care, conform Legii 213/1998, reprezintă bunuri aparținând domeniului public.
În Anexa nr.2 la HG nr.977/2002 cuprinzând inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului T, la poziția nr.858 este prevăzuta ca aparținând domeniului public al Statului Român, rețeaua termică secundară de pe str.-, din luna noiembrie 1977 (filele 138-139). În ceea ce privește punctul termic nr. 13, la care a făcut referire pârâtul 2, se constată că este cuprins in Anexa nr.2 la HG nr.1016/2005 pentru modificarea și completarea HG nr.977/2002, poziția 2210 (filele 140-142), ca aparținând de asemenea domeniului public al orașului
Prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr.69/2004 (fila 143) a fost aprobată atribuirea directă către pârâta - - Tab unurilor constând in rețele termice primare și secundare cuprinse in Anexa 2 la HG 977/2002, prin încheierea unui contract de concesiune pe o perioadă de 49 de ani cu plata unei redevențe de 150 milioane ROL/an. În baza acestei hotărâri, a fost încheiat contractul nr.02/170/1.04.2004 (filele 144-145), între municipiul T, prin Consiliul local al municipiului T, in calitate de concedent și - -, în calitate de concesionar, iar in baza Hotărârii Consiliului Local al Municipiului T nr.22/2006 (fila 148), prin care s-a hotărât concesionarea către aceeași pârâtă, pe o perioadă de 49 de ani, cu plata unei redevențe, a clădirilor sau corpurilor de clădiri din domeniul public al Municipiului T folosite exclusiv pentru producerea si furnizarea energiei, a fost încheiat contractul de concesiune nr.5/1.03.2006 (filele 150-160), în Anexa la contract fiind cuprins și punctul termic nr. 13 din T,-.
Coroborând situația juridică a terenului in litigiu înscrisă în evidențele de carte funciară cu Anexa nr. 2 la HG nr. 977/2002 și având în vedere prevederile art. 30, alin.l din Legea 7/1996 conform cărora, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real in folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există in folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul, instanța de fond a constatat că parcela cu nr. cadastral 9490/1 este proprietatea comuna a reclamanților, și că pârâții nu justifică niciun temei legal pentru exploatarea chiar și parțială a acestuia, câtă vreme nu au făcut dovada exproprierii sau preluării în vreun alt mod prevăzut de lege a acestui teren.
Potrivit concluziilor formulate de expert ing. care a întocmit în cauză raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie (filele 62-68), parcela de teren în litigiu este afectată pe o suprafață de 18. de conducta de termoficare ce alimentează cu căldură Spitalul studențesc, valoarea de circulație a acestei suprafețe fiind de 530.626.320 ROL, echivalentul a 15.010 Euro ( 1 Euro = 35.352 ROL), respectiv 833. Potrivit aceluiași expert, terenul în suprafață de 469 mp este exploatat în parte ca alee, iar in cea mai mare parte are destinația de terasă comercială.
Raportat la această valoare, expertiza contabilă administrată în probațiune, efectuată de expert, a relevat că valoarea lipsei de folosință a suprafeței de 18. este de 3.672,85 lei/ (filele 98-103), respectiv 66.111 lei în ceea ce privește suprafața de 18 mp și de 1.722.569 lei a suprafeței de 469 mp. Răspunzând obiecțiunilor formulate în cauză, expertul contabil a precizat că a calculat valoarea lipsei de folosință a terenului afectat în funcție de valoarea de circulație a acestuia și de faptul că reclamanții au solicitat plata de despăgubiri de la data pronunțării hotărârii judecătorești până la mutarea efectivă a rețelei de termoficare, moment care este incert și că, valoarea lunară a despăgubirii pentru lipsa de folosință a suprafeței de 18. în valoare totală de 66.111 lei poate fi estimată la 1.000 Euro/lună.
Văzând cele mai sus expuse prin prisma prevederilor art.l din Protocolul nr.l al Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform cărora orice persoana fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, instanța de fond a constatat că, atâta vreme cât pârâții nu justifică existența in patrimoniul lor a unui titlu valabil, ocuparea suprafeței de 18. din terenul proprietatea reclamanților, cu rețeaua termică secundară aferentă Punctului termic nr. 13. constituie o încălcare abuzivă a prerogativelor dreptului de proprietate al reclamanților consfințite de art.480 Cod civil. Ca atare, instanța de fond a constatat că se impune asigurarea unui echilibru just între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului și că este îndreptățită cererea reclamanților de a li se acorda despăgubiri de către pârâtul Consiliul local al municipiului T echivalente cu folosința de către acesta, pe viitor, a suprafeței de 18. și pe care este edificată o rețea termică secundară, edificare prin care dreptul reclamanților a fost știrbit în atributele sale. În ceea ce privește cuantumul acestor despăgubiri, instanța de fond a apreciat că se impune a fi stabilite astfel încât să constituie pentru titularii dreptului de proprietate o reparație echitabilă, care să compenseze știrbirea dreptului de proprietate și că suma solicitată de 1.000 euro/lună realizează o astfel de compensare, câtă vreme patrimoniul pârâtului se mărește, iar al reclamanților se micșorează corelativ, fără justă cauză cu echivalentul sumei de 1.000 Euro pentru fiecare lună de folosință, între cele doua efecte existând legătură și având o cauza unică, fiind îndeplinite astfel condițiile de admisibilitate ale actio de in rem verso, invocate de reclamanți.
Ca atare, instanța de fond a admis cererea reclamanților și a obligat pârâții să mute rețeaua termică edificată fără acordul reclamanților sau al autorilor acestora, în și pe terenul înscris în nr. 7395 T nr. cadastral 9490/1, în caz contrar pârâtul Consiliul Local al Municipiul T având a plăti o despăgubire lunară reprezentând echivalentul in lei al sumei de 1.000 euro la cursul oficial al din data plății până la mutarea efectivă a conductelor de pe terenul reclamanților.
Referitor la lipsa calității procesuale a pârâtei - -, instanța de fond a apreciat-o ca fiind întemeiată doar in ceea ce privește obligația de a plăti reclamanților despăgubiri lunare reprezentând echivalentul lipsei de folosință în cazul refuzului de a muta rețeaua termică secundară din-, având în vedere că rețeaua termică în discuție este proprietatea municipiului T, iar pârâta este concesionarul acesteia, în vederea exploatării și întreținerii, motiv pentru care a respinsă această cerere ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la mutarea rețelei termice, instanța de fond a constatat că excepția ridicată de pârâtă este neîntemeiată pentru considerentele mai sus arătate, astfel că a fost respinsă ca atare.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului 2, instanța de fond l-a obligat să plătească reclamanților suma de 520,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciara de timbru, timbru judiciar și onorariu expert.
Împotriva sentinței civile nr. 12345/20.12.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, pârâtul Consiliul Local ai Municipiul Tad eclarat apei, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 12.03.2008, solicitând schimbarea hotărârii, în sensul respingerii cererii formulate de reclamanți, în subsidiar, admiterea în parte a apelului în sensul ca obligația de plată să curgă de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței de fond.
În motivare, a arătat că instanța nu a ținut cont de faptul că nu există nici un temei de drept sau criteriu obiectiv de stabilire a valorii folosinței lunare a unui metru pătrat din terenul proprietatea privată a reclamanților intimați. Situația de fapt este alta decât aceea care reiese din cartea funciară depusă la dosar. Statul este proprietarul terenului în litigiu, acesta fiind expropriat împreună cu alte parcele apropiate, în vederea edificării unei alei pietonale principale de circulație, respectiv -. Dintr-o omisiune statul nu și-a intabulat dreptul de proprietate, această suprafața de teren fiind folosită de generații întregi ca alee, trotuare, parcare, drept unice, căi de acces între cămine, facultăți și cantine. Lipsa dreptului de proprietate rezultă și din existența unei solicitări de revendicare, la care s-a renunțat, întrucât autoarea a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu reclamanții considerându-se proprietară.
Prin expropriere, care reprezintă o excepție de la caracterul absolut și inviolabil al dreptului de proprietate privată, terenul în litigiu a ieșit din patrimoniul persoanei înscrise în cartea funciară, conform dispozițiilor art. 26 din Decretul nr. 115/1938.
Prin raportul de expertiză tehnică topografică având ca obiectiv valoarea folosinței unui metru pătrat din terenul în litigiu s-au creat mai multe confuzii, respectiv expertul a folosit ca bază legală HG nr. 834/1991 și HG nr. 412/1996, deși aceste acte normative nu stabilesc taxe de folosință. De asemenea, valoarea lipsei de folosință nu este egală cu achitarea lunară pe o perioadă de timp a unui preț stabilit printr-o expertiză tehnică, ca valoare de circulație a terenului respectiv.
În mod eronat instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a - -, întrucât rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, gaze, stațiile de epurare și tratare a apelor uzate sunt folosite în exclusivitate de către pârâta intimată, aceasta obținând foloase materiale din administrarea acestora.
În drept, apelantul pârât a invocat dispozițiile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimații reclamanți au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând că înscrierea din cartea funciară nr. 7395 T nr. top 9490/1 este în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, care statuează că înscrierea unui drept real în cartea funciară naște prezumția că dreptul există în folosul persoanei dacă a fost dobândit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul.
În cauză s-au efectuat două expertize la care apelantul pârât a formulat obiecțiuni, acestea fiind înlăturate, fără a se solicita o contraexpertiză. Pârâtul a fost obligat la mutarea rețelelor, astfel că dacă și-ar fi executat obligația, nu era necesar să plătească aceste despăgubiri.
Întrucât apelanta este proprietarul acestor rețele termice, numai ea poate fi obligată la despăgubiri, astfel că excepția a fost soluționată corect de instanța de fond, după cum pentru lipsirea de folosință pe o perioadă îndelungată pârâtul datorează despăgubiri de la data pronunțării hotărârii.
Intimații reclamanți nu au indicat temeiul de drept al apărărilor formulate.
Intimata pârâtă - - a solicitat prin întâmpinare să se constate că societatea a procedat la mutarea rețelei termice secundare de pe terenul în litigiu, astfel că acțiunea a rămas obiect, iar despăgubirile lunare acordate ca sancțiune nu se mai justifică. În subsidiar, instanța a soluționat corect cauza prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește obligația de despăgubiri în sarcina sa.
Intimata pârâtă nu a indicat temeiul de drept al apărărilor formulate.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, așa cum acestea au fost susținute cu ocazia dezbaterilor față de îndeplinirea obligației principale din sentință, tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.
Critica vizând momentul de la care trebuie să curgă obligația de plată a despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului proprietatea reclamanților nu poate fi primită, întrucât prejudiciul suferit de reclamanți ca înregistrat anterior introducerii acțiunii. Se impune astfel că atingerea adusă proprietății reclamanților să fie reparată integral, care în speță s-a produs, întrucât reclamanții au solicitat ca despăgubirile să fie plătite de la data pronunțării hotărârii, având în vedere și faptul că pârâtul apelant a avut suficient timp la dispoziție pentru a se conforma cerințelor de a muta rețelele termice.
În aceste condiții, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 480 Cod civil.
Apelantul pârât nu a mai susținut criticile vizând titularul dreptului de proprietate, rapoartele de expertiză tehnică și soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul Consiliul Local al Municipiului T prin Primar solicitând modificarea în parte în sensul ca obligația de plată să curgă doar de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii iar nu de la data pronunțării sentinței.
Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă iar în fapt pe aceea că nu există niciun temei legal sau vreun criteriu obiectiv de stabilire a obligației de plată de la data pronunțării sentinței; că criteriile avute în vedere de expert la stabilirea valorii de folosință sunt eronate, el trebuind să le aibă în vedere pe cele la care face referire Codul civil iar nu pe cele ce caracterizează valoarea de piață a terenurilor care se negociază într-o tranzacție.
S-a mai susținut și că pârâții au dat dovadă de bună-credință întrucât, încă din faza procesului de fond, au încercat să mute rețeaua termică secundară însă procedurile administrative și sezonul nu au permis îndeplinirea deîndată a acestei operațiuni, acest lucru fiind făcut doar atunci când s-a putut, adică la data de 7 martie 2008.
O altă critică adusă hotărârii a fost și aceea că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a - - deoarece ea este cea care folosește în exclusivitate instalațiile și dotările ce țin de difuzarea agentului termic cum este și cazul celei în litigiu.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimații reclamanți au solicitat respingerea ca nefondat a recursului pârâtului și obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art.306 alin.2 Cod procedură civilă, sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Ceea ce a solicitat în mod expres în recursul său instituția pârâtă a fost stabilirea unui alt moment de la care să fie calculată obligația sa de plată a despăgubirilor, aspect care rezultă atât din partea introductivă a cererii de recurs, cât și din concluziile acestuia, de aceea Curtea va lua în primul rând în discuție acest aspect.
Pentru terenul pe care a fost amplasată (până la data de 7 martie 2008, conform afirmațiilor recurentului) rețeaua termică secundară, pârâții nu au justificat niciun titlu care să-i recunoască titulari - tabulari sau extratabulari - ai unor drepturi reale opozabile reclamanților, ceea ce face ca dreptul de proprietate al acestora din urmă să apară, în mod evident, ca fiind abuziv încălcat.
Pentru că această încălcare - și în consecință, prejudiciul - s-au produs din chiar momentul amplasării pe teren a rețelei termice secundare, reclamanții erau îndreptățiți să solicite atât ridicarea ei cât și despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului chiar și pentru perioada anterioară, nesupusă prescripției, însă ei au înțeles să ceară acest lucru doar pentru intervalul de timp situat între data pronunțării hotărârii și data mutării acestor lucrări.
Această mutare a fost solicitată prin însăși acțiunea înregistrată de ei la Judecătoria Timișoara la data de 3.01.2006, după ce în prealabil, în cursul anului 2005, s-a încercat cu pârâții rezolvarea amiabilă a litigiului.
De la data introducerii acțiunii și până la eliberarea terenului (7.03.2008) au trecut mai bine de doi ani, interval de timp în care - chiar și cu luarea în considerare a argumentelor instituției pârâte recurente - ridicarea lucrărilor s-ar fi putut face mult mai repede, în condițiile în care nu le putea fi opus reclamanților niciun titlu legal pentru ocuparea terenului și în care pârâții cunoșteau deja că aceștia au solicitat despăgubiri.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că criticile recurentului la adresa hotărârilor în privința momentului de la care s-a stabilit obligația sa de plată a despăgubirilor sunt nefondate, atât tribunalul cât și instanța de fond făcând o aplicare corectă a legii la cauza dedusă judecății și o corectă interpretare a instituțiilor juridice luate în discuție.
Nefondate se dovedesc a fi însă și celelalte argumente din recurs, referitoare la modul de calcul al despăgubirilor și la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a - -.
În ceea ce privește admiterea de către instanțe a excepției menționate, Curtea constată că în mod corect s-a făcut acest lucru deoarece proprietarul lucrărilor - și deci cel ce are prerogativa de a dispune juridic de ele - este Municipiul T iar nu - - care nu este decât titulara unui dezmembrământ al dreptului de proprietate, respectiv a dreptului de folosință a acestora.
Referitor la modul de calcul al despăgubirilor corespunzătoare lipsei de folosință a terenului, instanțele au avut, în mod justificat, în vedere criteriile din expertiza efectuată în cauză întrucât o despăgubire reală, efectivă și completă a reclamanților nu s-ar putea face decât în condiții similare celor în care și-ar fi putut valorifica ei înșiși dreptul de proprietate asupra terenului în raport cu terții, adică la nivelul valorii de piață actuale a acestui teren iar nu la nivelul taxei de concesionare a bunurilor din domeniul privat sau public al statului pentru care există criterii impuse prin hotărâri ale consiliilor locale.
Având în vedere motivele de fapt și de drept expuse în cuprinsul prezentei, Curtea apreciază ca fiind temeinică și legală decizia civilă nr. 414/A/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă, și, în consecință, va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod procedură civilă, recurentul pârât va fi obligat să plătească reclamanților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanțelor de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T reprezentat de Primar împotriva deciziei civile nr. 414/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimaților, și suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red./26.09.2008
Tehnored. /2 ex./13.10.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai, Florin Șuiu
