Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 132/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 132/2008-
Sedința publică din 30.01.2008
PREȘEDINTE: Galeș Maria judecător
JUDECĂTOR 2: Cigan Dana
JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de declarat de recurenții pârâți, ambii domiciliați în S M,--18,.6, județul S M în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii domiciliați în S M, str. -. - nr. 20, județul S M împotriva deciziei civile nr. 118/Ap din 3 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare prin care a fost respins apelul civil declarat împotriva sentinței civile 6718 din 17 decembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Satu Mare; având ca obiect: grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea recurenților pârâți, lipsă, av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 228 din 28 iunie 2007 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet individual, în reprezentarea intimaților reclamanți, lipsă, av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 6370 din 23 noiembrie 2007 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 91 lei achitată conform chitanțelor seria - nr. 332-1-23 și 332-1-1 din 28 noiembrie 2007 emise de Primăria S M - Direcția Finanțe Locale și timbru judiciar în sumă de 3,15 lei, după care:
Reprezentantul recurenților pârâți depune la dosar copia CF nr. 10371 S M și copia Deciziei nr. 517/1970 a Consiliului Popular a Municipiului S M, arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta intimaților reclamanți arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților pârâți solicită admiterea recursului conform petitului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii apelului, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii ca nefondată acțiunii, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Reprezentanta intimaților reclamanți solicită respingerea recursului conform întâmpinării, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. Apreciază că hotărârile pronunțate de instanța de fond și cea de apel sunt temeinice și legale, avându-se în vedere probele administrate în cauză.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6718/17.12.2004 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.1167/2004 a fost admisă acțiunea civilă înaintată de reclamanții și împotriva pârâților, și în consecință s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile aparținând reclamanților, respectiv pârâților, conform aliniamentului stabilit prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de exp.ing., fiind obligată pârâta să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie parcela în litigiu, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că proprietățile reclamanților, respectiv ale pârâților sunt limitrofe și că în discuție este o suprafață de 2 ari teren în privința cărora reclamanții pretind că sunt proprietari tabulari însă că ar fi folosită de către acești din urmă pârâți. Instanța a mai reținut, din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, că vechiul gard despărțitor nu este corect amplasat, propunându-se un alt amplasament al liniei de hotar, conform înscrierilor de carte funciară și conform susținerilor reclamanților, astfel încât a admis acțiunea acestora și a făcut aplicarea disp.art.274 Cod.proc.civ. în privința cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au promovat apel în termenul legal apelanții pârâți, și, înregistrat inițial sub dosar nr.1184/2005 al Curții de APEL ORADEA și ulterior, în temeiul art.II din Lege nr.219/2005, sub dosar nr.3163/2005 al tribunalului Satu Mare, solicitând modificarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii introductive în primă instanță.
Totodată, în acest stadiu procesual, apelanții pârâți au invocat pe cale de excepție, pentru prima dată direct în apel, împlinirea termenului de prescripție achizitivă și în consecință dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate de către aceștia asupra terenului în litigiu. Prin decizia civilă nr.411/Ap/06.12.2005 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr.3163/2005 a fost respins apelul astfel promovat, reținându-se că nu s-a făcut dovada exercitării unei posesii utile de către apelanții pârâți, aptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în cauză.
Prin decizia civilă nr.668/09.05.2006 - R pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr.368/2006 a fost admis recursul promovat de către recurenții și în nume propriu și în reprezentarea def. (decedată între timp) și s-a casat decizia civilă nr.411/Ap/06.12.2005 a tribunalului Satu Mare amintită mai sus, dispunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Satu Marea apelului în cauză, cu îndrumarul de a fi administrate probe testimoniale în privința posesiei utile invocate de către recurenții pârâți.
În rejudecare, apelul promovat împotriva sentinței civile nr.6718/2004 a Judecătoriei Satu Marea fost înregistrat sub dosar nr-.
Prin decizia civilă nr. 118/Ap din 03.05.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea respins apelul declarat de apelanții pârâți și, ambii cu. în mun. S M,--18,.6, jud. SMî mpotriva sentinței civile nr.6718/17.12.2004 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.1167/2004 în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii cu. în mun. S M,-, jud. S
A obligat apelanții la plata către intimați a sumei de 3090 lei Ron cheltuieli de judecată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate și a disp. art. 295 alin.1 Cod.proc.civ. reținând și îndrumarul deciziei civile nr.668/2006-R a Curții de APEL ORADEA de a fi avute în vedere și criticile invocate de către recurenți prin cererea de recurs cu privire la acele aspecte care vizează fondul cauzei, analizând totodată și excepția invocată de către apelanții pârâți privind împlinirea termenului de prescripție achizitivă și realizarea consecințelor juridice ale acestuia, tribunalul a apreciat că hotărârea judecătorească pronunțată de către prima instanță este temeinică și legală, prin prisma următoarelor considerente:
În mod indiscutabil așa cum a rezultat și din cuprinsul concluziilor lucrării tehnice de specialitate întocmite în cauză, adică expertiza judiciară a ing. (filele nr.40-45 din dosar nr.1167/2004), vechiul gard care despărțea cele două proprietăți limitrofe în litigiu nu era amplasat în mod corect, conform cu înscrierile de carte funciară (cu toate consecințele juridice sub aspect probator și al opozabilității față de terți ce decurg din acestea în temeiul legii), propunându-se aliniamentul corect, corespunzător acestor înscrieri, concluzii însușite de către instanța de fond, precum și de către reprezentantul pârâților, care cu ocazia dezbaterilor din ședința publică de la termenul din data de 14.12.2004, după comunicarea raportului de expertiză și o primă solicitare de completare a acestuia, a revenit și a arătat că nu mai are alte probe de administrat în cauză (fila nr.52 din dosar nr.1167/2004).
De altfel, aceeași poziție procesuală a fost adoptată și în cadrul judecării prezentului apel, aflat în rejudecare în dosar nr- al tribunalului Satu Mare, solicitându-se doar o completare la expertiză (însă cu depășirea termenului procedural prev.de art.134 Cod.proc.civ.) având ca obiective strict raportarea ambelor lucrări în specialitatea topografie la aceeași scară (ședința publică de la termenul din data de 27.04.2007), obiective apreciate ca nerelevante de către instanța de apel sub aspectul dovedirii condițiilor legale de existență a posesiei utile, apte să ducă la dobândirea în proprietate a terenului ca efect al prescripției achizitive.
Se mai reține de către instanța de apel că în urma solicitării din partea acesteia către apelanții pârâți de a preciza temeiul juridic și categoria de prescripție achizitivă pe care aceștia înțeles să o invoce au fost indicate trei modalități de dobândire pe calea uzucapiunii (fila nr.52 din dosar nr-) și anume: uzucapiunea extratabulară reglementată de art.28 din Decretul Lege nr.115/1938, uzucapiunea de lungă durată reglementată de art.1890 Cod.civ. și uzucapiunea prescurtată reglementată de art.1895 Cod.civ.
În lipsa altor precizări din partea apelanților pârâți, tribunalul a procedat la analiza materialului probator administrat în cauză prin prisma cerințelor legale instituite pentru fiecare dintre cele trei categorii de uzucapiune, în mod distinct, pentru a verifica temeinicia excepției invocate de către apelanții pârâți cu privire la efectul achizitiv al posesiei exercitate de către aceștia asupra parcelei de teren în litigiu.
S-a reținut astfel, cu privire la uzucapiunea extratabulară reglementată de art.28 din Decretul Lege nr.115/1938, că una dintre cerințele legale instituite prin această normă juridică vizează momentul de început al termenului de prescripție achizitivă, moment care este identificat sub aspect legal ca fiind acela al decesului proprietarului tabular al imobilului ce se uzucapează.
În speță, deși apelanții pârâți au invocat în cuprinsul concluziilor scrise, ca moment de început al uzucapiunii extratabulare astfel invocate, momentul decesului foștilor proprietari și -, decedați la data de 15.10.1986, respectiv 21.01.1979, conform certificatelor de deces depuse în ședința publică de la termenul din data de 27.04.2007.
Având însă în vedere că disp.art.28 din Decretul Lege nr.115/1938 prevăd fără echivoc faptul că termenul de uzucapiune extratabulară începe să curgă de la decesul proprietarului tabular, iar în cauză proprietarii tabulari, așa cum rezultă din înscrierea de cartea funciară din CF in extenso nr.14569 SMd epus la dosarul cauzei au fost pârâții și, începând cu data de 26.06.2001, iar anterior acestei date antecesoarea și Statul Român (începând cu data de 05.05.1960-poziția 3, fila nr.27 verso din dosar nr.1167/2004), tribunalul a reținut ca nefiind îndeplinite cerințele legale ale uzucapiunii extratabulare reglementată de art.28 din Decretul Lege nr.115/1938.
În ce privește celelalte două categorii de uzucapiune invocate de către apelanții pârâți, tribunalul a reținut, ca un prim aspect, că în măsura în care aceștia invocă drept moment de început al termenului de prescripție achizitivă anul 1958, atunci uzucapiunea s-a împlinit în anul 1988 (dacă se invocă art.1890 Cod.civ.) sau în anul 1978 (dacă se invocă art.1895 Cod.civ.). În ambele situații însă jurisprudența instanței supreme a statuat în mod constant că în regiunile de carte funciară sunt aplicabile disp.art.27-28 din Decretul Lege nr.115/1938, iar nu cele ale Codului civil, Decretul Lege nr.115/1938 fiind abrogat abia ulterior adoptării Legii nr.7/1996.
Pentru acest motiv instanța de apel nu poate lua în considerare ca moment de început al prescripției achizitive anul 1958 și data pretinsei vânzări cumpărări din acest an intervenite între vânzătorul și (, la acea dată), întrucât potrivit jurisprudenței constante în această materie, începând cu 1947 (anul intrării în vigoare a Decretului Lege nr.115/1938) și până la abrogarea acestui decret, singurele categorii de uzucapiuni aplicabile în regiunile de carte funciară erau cea tabulară și cea extratabulară. Ori, așa cum s-a arătat mai sus, o primă cerință legală în cazul uzucapiunii extratabulare era aceea a decesului proprietarului tabular. În speță însă, nu era proprietar tabular la acea dată, iar decesul său a intervenit la o dată ulterioară anului 1958.
Considerând însă că apelanții pârâți înțeleg să invoce drept moment de început al termenului de prescripție achizitivă o dată ulterioară anului 1958 și că, pe fondul împlinirii acestui termen la o dată ulterioară abrogării Decretului Lege nr.115/1938, acreditând ideea aplicabilității categoriilor de prescripție achizitivă reglementată de Codul civil, instanța de apel a reținut că o condiție esențială în vederea acestora o reprezintă exercitarea unei posesii utile conform disp.art.1846-1847 și urm.Cod.civ.
Din materialul probator administrat în fața instanței de apel constând în special în depozițiile testimoniale ale martorilor (fila nr.33 din dosar nr-), (filele nr.40-41), (fila nr.42) și (filele nr.53-54) a rezultat însă că actele de stăpânire realizate de către apelanții pârâți asupra parcelei în litigiu au fost îndeplinite în mod exclusiv ca efect al îngăduinței proprietarilor tabulari ai acestui teren, înstrăinătorii vânzători cărora le-a aparținut terenul anterior vânzării către intimații reclamanți și.
În acest context tribunalul a reținut că potrivit disp.art.1853 alin.2 Cod.civ. posesiunea exercitată asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său are cel mult valoarea unei detenții precare, iar nicidecum aceea a unei posesii utile, aptă să ducă la dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra acelui lucru.
De asemenea, și în privința posesiei utile afirmate de către apelanți, s-a mai reținut că, în privința apelantului martorii au arătat că acesta a efectuat doar sporadic anumite lucrări și că în urma unei altercații avute cu antecesoarea nu a mai vizitat imobilul în litigiu decât după decesul acesteia din urmă.
Totodată, martorii și au relevat instanței că între foștii proprietari care au vândut terenul în litigiu intimaților reclamanți au existat discuții repetate și chiar și o altercație între cei doi bărbați. În aceste condiții caracterul pașnic al posesiei exercitate este discutabil. De asemenea, și sub aspectul publicității posesiei exercitate de către apelanți tribunalul reține că ea nu s-a exteriorizat și prin alte acte de stăpânire ori de publicitate, în toată această perioadă păstrându-se neatins un gard de lețuri existent anterior și neefectuându-se nici un fel de lucrări de întărire ori de înlocuire a acestora, iar în privința impozitului aferent acestui teren reținându-se că el a fost plătit în mod continuu și constant de către intimații reclamanți și anterior acestora de către vânzătorii, conform înscrierilor din cartea funciară, apelanții pârâți nefăcând dovada unei cuprinderi în declarația de impunere și a acestei suprafețe de 2 ari teren.
Prin prisma acestor considerente, tribunalul a respins apelul astfel promovat și a făcut totodată aplicarea disp.art.274 și urm. rap. la art.298 Cod proc. civ. în privința cheltuielilor de judecată, reținând înscrisurile doveditoare depuse în acest sens de către intimații reclamanți, în speță delegația nr.6075/26.10.2006 (fila nr.29 din dosar nr-), delegația nr.5683/11.10.2005 (fila nr.12 din dosar nr.3163/2005) și delegația nr.5511/20.04.2005 (fila nr.11 din dosar nr.1184/2005).
Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză pârâții au declarat recurs solicitând modificarea acestora în sensul admiterii excepției uzucapiunii invocate și respingerii cererii privind revendicarea suprafeței de 200 mp formulată de reclamanți, ca urmare a dobândirii de către pârâți a proprietății asupra acestui imobil cu titlu de posesie îndelungată.
Intimații reclamanți, prin întâmpinarea depusă au solicitat respingerea recursului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se reține în primul rând că reclamanții dețin o suprafață de 831 mp din parcela cu nr. top. 14781/10 din CF nr. 16552 S M, în timp ce recurenții dețin o suprafață de 2093 mp din parcela cu nr. top. 14781/13 din CF nr. 14569 S În aceste condiții în care înscrierile de carte funciară nu confirmă poziția exprimată de recurenți, apare și o problemă de echitate în sensul nereducerii suprafeței deținute de intimați cu 200 mp - ce ar reprezenta un sfert din suprafața totală - în condițiile în care recurenții dețin o parcelă mult mai M, diferența de 200 mp suplimentară fiindu-le utilă mai mult datorită modului în care terenul este situat decât din alte considerente.
În al doilea rând în favoarea intimaților poate fi invocată o aparență de drept susținută de faptul că terenul a fost preluat de unitatea administrativ teritorială ulterior inundațiilor în temeiul unui contract de schimb perfectat cu proprietarul de la acea dată al terenului și că, ulterior - fără a se face nici o modificare în ceea ce privește suprafața parcelei -, terenul a fost înstrăinat de mai multe ori, mențiunile din actele autentice și din coala funciară făcând permanent trimitere la 831 mp ca fiind întinderea reală a parcele cu nr. top. 14781/10.
În prezenta cauză, apreciază instanța de recurs, nu există temeiuri suficiente pentru a paraliza acțiunea în revendicare prin excepția de posesie de lungă durată, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că au existat dispute între antecesorii în drepturi ai intimaților și recurenți cu privire la această suprafață de teren.
Pentru că nu există nici un motiv din care să se deducă faptul că reclamanții intimați ar fi cumpărat și ar fi achitat prețul pentru o suprafață mai mică decât 831 mp, față de probele administrate se apreciază că este corectă soluția de admitere a acțiunii în revendicare, recursul fiind neîntemeiat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă recurenții vor fi obligați în favoarea intimaților la 2074 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenții pârâți, ambii domiciliați în S M,--18,.6, județul S M în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii domiciliați în S M, str. -. - nr. 20, județul S M împotriva deciziei civile nr. 118/Ap din 3 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 2074 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30.01.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 08.02.2008
- judecător fond - -
- judecători apel - R,
- dact. gref. MV - 08.02.2008 - 2 ex.
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Cigan Dana, Popa Aurora
