Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1434/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1434/2009-
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Eugenia Moșincat | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți -, G, G, -, -, -, -N,-toți cu domiciliul procedural ales la Cabinet,Târgu J,-, județul G, recurenții intervenienți, -, G, T, -,-toți cu domiciliul procedural ales la Cabinet,Târgu J,-, județul G, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA B-, cu sediul în B, sector1, Calea, nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 299/D din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurenților reclamanți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 341/21.09.2009 emisă de Baroul București -Cabinet Individual, recurenții fiind toți lipsă, precum și reprezentantul intimatei pârâte SC SA B- -avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 765/03.11.2009 emisă de Baroul Satu Mare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Reprezentantul recurenților reclamanți depune la dosar copii ale extraselor Contractului colectiv de muncă pe anii 200, 2003 și 2008.
Întrebați fiind, reprezentanții părților arată că nu mai au alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentantul recurenților reclamanți solicită admiterea recursului promovat de părțile pe care le reprezintă, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în întregime a acțiunii înaintate de reclamanții din prezenta cauză, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului declarat de părțile adverse, ca nefondat, menținerea hotărârii recurate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, instanța pronunțând o hotărâre în conformitate cu prevederile legale în materie, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 299/D din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea reclamanților -, G, G, -, -, -, -N, formulată împotriva pârâtei B -, pentru drepturi bănești și, în consecință:
Societatea pârâtă a fost obligată să achite reclamanților -, G, G, -, -, -, -N, drepturile reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anul 2007, calculate raportat la salariul de bază mediu la nivelul societății, actualizate până la data plății efective.
S-a respins acțiunea reclamantei, în calitate de moștenitoare a defunctului, formulată împotriva aceluiași pârât.
S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de reclamanții, G, T, -, formulată împotriva pârâtei B -.
De asemenea, s-a respins capătul de cerere privind achitarea drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anul 2007 și Paști 2008 formulat de reclamanți și intervenienți.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 68 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 2004 "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP Cu minimum 15 zile înaintea fiecărui eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor". Prin alin. 2 s-a precizat că "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 reia textul art. 168 alin. 1 în aceeași variantă cu cea din anul 2004, dar modifică aliniatul 2 dispunând că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Acest din urmă text se regăsește în ultima formă menționată și în CCM pe anul 2006 și pe anul 2007.
Astfel, prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007, se menționează că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ", iar prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din CCM al datată 31.08.2007 semnată de reprezentanți ai patronatului și sindicatului se dă o interpretare textului în discuție "potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. Art. 31 din același act normativ dispun că poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților. Art. 236 alin. 4 Codul muncii dispune că CCM încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Toate aceste norme condiționează valabilitatea CCM de voința părților semnatare și de respectarea dispozițiilor legale aplicabile, voința partenerilor sociali trebuind să se manifeste în conformitate cu prevederile legale.
Textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 reia un principiu general, aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate prin acordul de voință al părților, dar numai până în momentul încetării efectelor acestor acte. Ca atare și CCM poate fi modificat potrivit acordului de voință al părților doar pe parcursul executării lui.
De asemenea, tribunalul a mai reținut că adresa Comisiei Paritare și Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C vizează o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din CCM la nivelul unității, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui CCM anulat și în totală contradicție cu exprimarea neechivocă cuprinsă în textul menționat în fiecare an din cei pentru care se solicită drepturile. În acest sens art. 168 alin. 2 prevăzut, că suplimentările în cauză au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar în anul 2003 fiind astfel de necontestat că aceste drepturi nu au fost incluse în salariul de bază și în anii 2004, 2005, 2006, 2007 câtă vreme s-au menținut și dispozițiile aliniatului 1 al art. 168. În consecință, reinterpretarea clauzei în discuție după încetarea Contractului Colectiv de Muncă pe fiecare an în discuție, nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit și neechivoc al dispozițiilor art. 168 alin. 1 și 2.
Raportat la dispozițiile legale mai sus invocate și având în vedere adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 și Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din CCM al din 31.08.2007 semnată de reprezentanți ai patronatului și sindicatului prin care se dă o interpretare textului în discuție, tribunalul a apreciat că ulterior semnării acestei înțelegeri, care exprimă voința părților, suplimentările salariale în discuție nu se mai cuvin părții reclamante.
Astfel, prima instanță a refuzat cererea reclamanților și intervenienților privind achitarea drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anul 2007 și Paști pentru anul 2008.
De asemenea, s-a respins și acțiunea reclamantei, în calitate de moștenitoare a defunctului, având ca obiect acordarea suplimentării salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anul 2007, întrucât contractul individual de muncă al antecesorului său încetat la data de 27.04.2006, conform înscrierilor din carnetul de muncă.
Din cuprinsul actelor depuse în probațiune, nu a rezultat cu certitudine că pârâta și-ar fi executat obligația de plată a drepturilor solicitate de reclamanți, pentru sărbătorile de Paști 2007, instanța admițând în parte acțiunea acestora conform dispozitivului.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului acestor drepturi, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1, calculul se face raportat la salariul de bază mediu pe SNP
Având în vedere toate considerentele de fapt și de drept evocate, tribunalul admis în parte cererea reclamanților conform dispozitivului.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, prima instanță a considerat-o întemeiată, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și intervenienții, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii principale și a cererii de intervenție.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în cauză au fost interpretate și aplicate greșit dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cu referire la dispozițiile art. 238 din Legea nr. 53/2003, art. 8 al. 2 și 3, art. 11 din Legea nr.130/1996, art. 187 din CCM pe ramură, art. 168 al. 1 Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, coroborat cu art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Energie Electrică, petrol și Gaze, precum și dispozițiile art. 170 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unități din industria petrolieră.
Subliniază recurenții că interpretarea legală corectă este cea potrivit căreia prevederile contractelor colective de muncă la nivel superior (de ramură, respectiv de grup de unități), reprezintă un izvor normativ prioritar și direct aplicabil pentru plată.
Mai arată că, Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Energie Electrică, Petrol și Gaze, fiind un contract de superior celui din cadrul SC SA, aplicând dispozițiile art. 241 al. 1 lit. c "clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel".
De asemenea, recurenții apreciază că ceea ce este esențial și hotărâtor pentru dezlegarea cauzei, este menționarea în contract a două obligații exprese și lipsite de echivoc, respectiv obligația de calculare a cuantumului concret de stabilire a adaosurilor care trebuie făcută la data evenimentului, respectiv obligația de stabilire de către părțile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate prin negociere, deci prin clauză sau act adițional la acest contract, impunându-se încheierea actului sub o formă solemnă, cerută de art. 25 alin.1 din Legea nr. 130/1996, aplicabilă și actelor adiționale accesorii.
De aici s-a tras concluzia că rezultă fără putință de tăgadă faptul că obligația de plată a acestui adaos nu esteuno ictuci se executăpro rata temporisanual. Deci, plata acestui adaos într-un anumit an nu stinge obligația de plată pentru anii următori, cu atât mai mult cu cât cuantumurile anuale se majorează permanent și succesiv, odată cu salariul minim pe unitate anual.
Recurenții mai arată că este inadmisibilă susținerea existenței în dreptul muncii a unei "clauze tactice" închipuite, a contractului colectiv de muncă care să privească o majorare salarială confuză și necomutativă a cărei cauză juridică și obiect nu este determinată, respectiv care nu îmbracă forma solemnă. În opinia recurenților este clar faptul că pârâta nu a negociat și nici nu încheiat o clauză care să aibă ca obiect determinat o majorare salarială prin includerea expresă a adaosului de aprovizionare în salariul de bază în anul în curs, după 1998.
Dacă societatea pârâtă ar fi dorit să includă acest adaos în salariul de bază, ar fi trebuit să îl calculeze la valoarea anului respectiv în curs și să fi negociat și convenit includerea acestuia, prin cauză sau act adițional la contractul colectiv de muncă, în mod anual, prin clauză sau act adițional la contractul colectiv de muncă, în mod anual, în formă solemnă.
O altă problemă este cea legată de minuta nr. 6/17488/1154/2008, care prin unificarea practicii la nivelul instanțelor cu privire la acțiunile formulate de salariații prin care se solicită obligarea angajatorului la plata de sume reprezentând drepturile salariale cuvenite conform art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă, a stabilit că pretențiile sunt întemeiate.
Intimata nu a formulat întâmpinare, însă și-a precizat poziția procesuală în cauză, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, instanța constată următoarele.
În cauza dedusă judecății tema pretenții și probațiunii vizează obligarea pârâtei SC SA, la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, drepturi corespunzătoare sărbătorilor de Paști, C 2007 și Paști 2008, actualizate până la data plății efective.
Conflictul de muncă dintre reclamanți și intervenienți, în calitate de angajați ai SC SA, și pârâtă, a pornit de la menținerea în contractele colective de muncă aferente anilor 2004, 2005 și 2006, unui articol care prevedea că salariații SNP SA vor beneficiat de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și
În Contractul Colectiv de Muncă aferent anul 2004 cele două părți, conducerea companiei sindicale, au menționat explicit că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și condițiilor negociate cu.
Art. 168 al. 2 prevăzut în fiecare din aceste contracte că suplimentările de al alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003 și prin urmare, în mod indubitabil rezultă că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază din anii următori până în anul 2007, sens în care este și minuta, invocată de recurenți.
Situația a fost însă remediată în anul 2007, când conducerea companiei în raport cu sindicatul a emis o adresă a Comisiei Paritare la data de 18.06.2007, care precizează că "părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168. 1 și 2 la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceia că începând cu anul 2003 primele de Paști și C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ". Prin urmare, de la emiterea acestei adrese situația primelor de Paști și Caf ost clarificată, acestea urmând a fi incluse în salariile de bază ale angajaților, adresa producând efecte numai pentru viitor, așa încât temeinic prima instanță a conchis ca fiind nefondată acțiunea în ceea ce privește prima de C pe anul 2008 și cea de Paști și C pe 2008.
Față de aceste aspecte, criticile recurenților fiind nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat, menținând sentința recurată ca legală și temeinică.
Constată că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți -, G, G, -, -, -, -N,-toți cu domiciliul procedural ales la Cabinet,Târgu J,-, județul G, recurenții intervenienți, -, G, T, -,-toți cu domiciliul procedural ales la Cabinet,Târgu J,-, județul G, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA B-, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 299/D din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 04.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
Melita
- redactat decizie - judecător - 16.11.2009
- dactilografiat grefier - 16.11.2009 - 71 ex.
-comunicat 18.11.2009- 69 ex.
- -
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
- G
-
-
-
-
-
-
-
-
-
- -
-
-
-
-
-
- -
- -
-
-
-
- -
-
--toți cu domiciliul procedural ales la Cabinet,Târgu J,-, județul
-
-
-
- -
-
-
-
-
-
-
-
-
-
- T
-
-
-
- -
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
--toți cu domiciliul procedural ales la Cabinet,Târgu J,-, județul
- SC SA B-, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Eugenia Moșincat
