Drepturi salariale (banesti). Decizia 1435/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1435/2009-
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Eugenia Moșincat | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O, str. -, nr.3. județul B în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,--14, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C-N,-, -orp B,.98, județul C, împotriva sentinței civile nr. 789/LM din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul intimatului reclamant -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale 65/04.11.2009, emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursurile de față sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Întrebat fiind, reprezentantul intimatului reclamant arată că nu mai are alte cereri și solicită cuvântul asupra recursurilor de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentelor recursuri.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursurilor promovate de părțile adverse, ca nefondate, menținerea hotărârii recurate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, fiind pronunțată în conformitate cu prevederile legale în vigoare în materie, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 789/LM din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
S-a admis cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL ORADEA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, și în consecință:
Pârâții au fost obligați la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu data de 01 august 2007 și pentru viitor, actualizate cu indicii de inflație la data plății.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit Legii nr.500/2002 și a HG nr.208/2005 și a G nr.386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.l din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Prin urmare, fiind obligat în raportul juridic obligațional, Ministerului Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.Pentru aceleași considerente s-a admis și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut".
În practica instanțelor judecătorești, constatându-se că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea textului de lege mai sus evocat, în raport de prevederile de abrogare a acestor dispoziții prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea textelor de lege mai sus citate.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444/13.06.2008, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, în măsura în care acestea sunt confruntate cu astfel de probleme, cum este și cazul de față.
Așa fiind, în temeiul art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, raportat la art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă și art. 1084 Cod civil, instanța a obligat pe pârâții, să plătească reclamantului sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu data de 01 august 2007 și pentru viitor, reactualizată cu indicii de inflație de la data plății.
Așadar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumei acordate reclamantului, nu în virtutea unor raporturi de muncă între pârât și reclamant, ci, avându-se în vedere că, acest pârât, prin atribuțiile ce-i revin, este cel care trebuie să asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați pârâții, Ministerul Public dispune de fonduri salariale numai în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat întocmit la propunerea Ministerului Economiei și Finanțelor, sume ce pot fi majorate, evident tot la propunerea acestuia.
Având în vedere faptul că în perioada 01.10.2005-30.07.2007 a avut calitatea de auditor de justiție în cadrul Institutului Național al Magistraturii, fiind remunerat potrivit dispozițiilor at.17 din Legea nr.303/2004, instanța a respins acțiunea pentru această perioadă ca fiind nefondată.
Întrucât instanța doar constată existența discriminării, sens în care acordă despăgubiri, și nu stabilește salarizarea reclamantului a fost respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele lor de muncă.
Constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs recurentele: Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și de pe lângă Tribunalul Bihor și Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recursurile fiind formulate în termenul legal și scutite de taxa de timbru.
Prin recursul formulat Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicită modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
În motivare menționează că sentința pronunțată de instanța de fond este criticabilă sub aspectul legalității și temeiniciei în ceea ce privește pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în mod greșit instanța de fond admițând cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Invocă în acest sens dispozițiile art. 28 lit. d și e din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, menționând totodată că întrucât reclamanții sunt angajați ai Ministerului Public, raporturile juridice de muncă există între aceștia fără participarea Ministerului Finanțelor Publice, astfel că acest minister nu poate fi obligat la plata unor drepturi solicitate de angajații altor instituții.
Mai arată că OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, reținute de instanța de fond, cuprind dispoziții aplicabile pentru toate instituțiile publice, prin urmare și pentru Ministerul Public, cu atât mai mult cu cât cererile se referă la drepturi salariale solicitate de către reclamanții aflați în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Public și nu cu Ministerul Finanțelor Publice.
Referitor la dispozițiile art. 60-63 Cod procedură civilă, care reglementează chemarea în garanție, arată că între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public nu există nici o obligație de garanție în baza legii, a contractului, ori a vreunei obligații de restituire, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite - Ministerul Public - în mod pretins nejustificat nu a acordat drepturile bănești cuvenite de drept reclamanților, nu-i conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerului Finanțelor Publice.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 28 lit. d și e din Legea nr. 500/2002, art. 2 din OG nr. 22/2002 și art. 60-63 Cod procedură civilă.
Recurentul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat admiterea recursului formulat pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cpc cu aplicarea art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare, respectiv ca lipsit de obiect pe cel vizând plata pentru viitor a acestor drepturi bănești.
În motivare arată recurenta că raportat la decizia în interesul legii nr.21/10.03.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 444/13.06.2008, efectele aplicării dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă, încetează după data de 03.02.2007, astfel că pentru perioadele de timp ulterioare acestei date, acțiunea reclamantului este nefondată.
În condițiile în care Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin OG 8/2007 aprobată prin Legea nr. 247/2007, toate dispozițiile acestui act normativ și-au încetat aplicabilitatea, decizia dată în recurs în interesul legii interpretându-se în sensul că aceste drepturi sunt datorate și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, dar nu și după intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007 aprobată prin Legea nr. 247/2007.
Arată că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară nu poate să înscris în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Susține că prin hotărârea dată de instanța de fond privind plata pentru viitor a drepturilor salariale solicitate de către reclamant, instanța de fond a încălcat atribuțiile puterii judecătorești adăugând la legea specială de salarizare a magistraților.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Recurenții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Pachetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicită admiterea recursului formulat pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și în consecință, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare arată recurenții că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești dispunând obligarea pârâților la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data de 01.08.2007 și pentru viitor, prin soluția pronunțată instanța adăugând la legea specială de salarizare.
Referitor la Decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, menționează că aceasta trebuie interpretată în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, dar numai până la abrogarea Legii nr. 50/1996 prin OG nr. 8/2007 aprobată prin Legea nr. 247/2007.
Menționează totodată că în mod greșit și nelegal a dispus instanța de fond în sensul obligării la plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, dat fiind faptul că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, invocând în acest sens art. 14 al. 2 din Legea nr. 500/2002.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 299, 304 pct. 9, 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Deși legal citat, intimatul nu și-a precizat poziția asupra recursurilor.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța o apreciază ca legală și temeinică urmând a respinge recursurile ca nefondate pentru următoarele considerente:
În cauza dedusă judecății tema pretențiilor și probațiunii o formează obligarea pârâților la plata către reclamant a drepturilor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut.
Criticile recurenților axate pe netemeinicia pretențiilor reclamantului ulterioare datei de 03.02.2007, nu pot fi primite în condițiile în care aspectele legate de îndreptățirea acestora la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică au fost tranșate prin Decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a recursului în interesul legii în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, privind statutul judecătorilor și al procurorilor, care a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, deci și pentru viitor.
Această decizie este ulterioară actelor normative invocate de recurente având astfel în vedere întreaga reglementare care vizează salarizarea personalului din organele autorității judecătorești, deci inclusiv noua lege de salarizare invocată de recurente (OG nr.8/2007).
Potrivit art. 329 al. 3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în interpretarea și aplicarea unitară a legii este obligatorie pentru instanțe, pentru viitor, neputând fi reținute criticile recurenților în sensul că efectele aplicării dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă încetează după data de 03.02.2007.
Nefondate sunt și criticile recurenților în sensul că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin obligarea la plata drepturilor salariale pentru viitor în condițiile în care acest drept a fost tranșat prin Decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum mai sus s-a reținut.
Corect s-a dispus și obligarea la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație, în condițiile în care reactualizarea acestor sume se justifică prin prisma art. 1084 Cod civil, pentru repararea integrală a prejudiciului suportat.
În ce privește recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, instanța reține că potrivit Legii nr. 500/2002, HG nr. 208/2005, HG nr. 368/2007, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Astfel, rolul Ministerul Finanțelor Publice este de răspunde de elaborarea proiectului bugetar de stat pe baza proiectelor coordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Prin urmare, Ministerului Finanțelor Publice îi revine sarcina de a vira sumele de bani necesare efectuării plăților către reclamanți, astfel că nu se poate susține că acesta nu are calitate procesuală pasivă.
În consecință se apreciază că în mod temeinic și legal a admis prima instanță cererea de chemare în garanție, fiind incidente dispozițiile art. 60-63 Cod procedură civilă.
Mai mult, calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor 1 din OUG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă de plată.
Corect reține instanța de fond că Ministerul Finanțelor Publice va fi obligat să aloce fondurile necesare plății sumei acordate reclamantului, nu în virtutea raporturilor de muncă dintre pârâți și reclamant, ci avându-se în vedere atribuțiile ce-i revin conform dispozițiilor legale mai sus enunțate, recurenta fiind obligată să asigure fondurile necesare plății sumelor la care a fost obligat pârâtul Ministerul Public, pârât care dispune de fonduri salariale numai în limita sumelor prevăzute în bugetul de stat întocmit la propunerea Ministerului Finanțelor Publice, sume ce pot fi majorate tot la propunerea acestui minister.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondate recursurile menținând în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O, str. -, nr.3. județul B în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,--14, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C-N,-, -orp B,.98, județul C, împotriva sentinței civile nr. 789/LM din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 23.11.2009
- dactilografiat grefier - 23.11.2009 - 7 ex.
-comunicat 25.11.2009 - 5 ex.
- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O, str. -, nr.3. județul
- MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,--14
- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, județul
- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-
-, domiciliat în C-N,-, -orp B,.98, județul
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Eugenia Moșincat
