Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1452/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1452/2009-
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Eugenia Moșincat | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul contestator, domiciliat în, nr. 210, județul B și recurenta intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 365/LM din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentului contestator -personal, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din data de 04.11.2009 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursurile de față sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 21.09.2009 întâmpinare din partea recurentei intimatei, după care:
Se comunică cu reprezentantul recurentului contestator întâmpinarea depusă la dosar de partea adversă, care la rândul lui depune la dosar practică judiciară, respectiv copia sentinței civile nr. 21/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor.
Întrebat fiind, reprezentantul recurentului contestator arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra prezentelor recursuri.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației recurentului și recalcularea pensiei acestuia cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, plata retroactivă a drepturilor, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Cât privește recursul declarat de recurenta intimată, reprezentantul contestatorului solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 365/LM din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B, și în consecință:
Intimata a fost obligată să recalculeze pensia contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens în care intimata a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Intimata a fost obligată să plătească în favoarea contestatorului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Prin decizia nr.-/30.11.2005 a fost recalculată pensia contestatorului fila 5 la dosar.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr. 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA (a se vedea deciziile civile nr.902/29.05.2008 și nr.638/18.04.2008), contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, tribunalul a identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, prima instanță a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus concluzia că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă în temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 20 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006.
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că:"sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția și locul contestatorului mecanic locomotivă funcție ce concura la siguranța circulației, încadrându-se în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr.226/2006 fapt ce reiese din carnetul de muncă al contestatorului.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea în munca aflate în dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate în condiții speciale, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006 și anexa nr.4 din Legea nr.19/2000, a admis în parte contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani și nu 20 de ani cum solicită neîntemeiat contestatorul, sens în care va obliga intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Având in vedere că în cuprinsul deciziei de recalculare este inserata mențiunea:"în situația în care în termen de 3 ani de la data de 01.12.2005 vor fi prezentate acte de natura a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat", și în conformitate cu prevederile nr.HG1456 din 2005, instanța a obligat intimata să acorde aceste drepturi de la data de 01.12.2005.
Fiind în culpă procesuală în temeiul art.274 și 276 Cod procedură civila instanța de fond a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul și intimata Casa Județeană de Pensii
Recurentul prin recursul formulat, a solicitat modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul obligării intimatei la recalcularea pensiei cu un stagiu de cotizare de 20 de ani și obligarea intimatei la plata cheltuirilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurentul că fiind pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 și desfășurând activitate în grupa I de muncă o perioadă de peste 20 de ani, în conformitate cu dispozițiile art. 11 și 14 din Legea nr. 3/1977, beneficiază de un stagiu de cotizare de 20 de ani și nu de 25 de ani cum greșit a dispus instanța de fond.
În același sens recurentul a mai invocat și Decizia nr. 40/2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, în aplicarea dispozițiilor art. 77 al. 2 și ale art. 43 al. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000.
Recurenta Casa Județeană de Pensii B, prin recursul declarat, a solicitat admiterea acesteia, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurentul că în mod greșit instanța a dispus recalcularea pensiei cu un stagiu de 25 de ani, subliniind că dispozițiile Legii nr. 19/2000 și ale Legii nr. 226/2006 nu sunt incidente în cazul contestatorului din moment ce acesta s-a pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977.
Analizând recursurile formulate prin prisma criticilor invocate, instanța constată următoarele:
Contestatorul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977, emițându-i-se decizia nr. -/16.06.1998, din cuprinsul căreia rezultă că acesta a desfășurat în grupa I activitate pe o perioadă de 20 ani și 9 luni, în grupa III 10 ani 11 luni și 18 zile, acordându-i se pentru activitatea desfășurată în grupa I de muncă un spor de 10 ani.
Prin Decizia nr. 40/22 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 77 al. 2 și ale art. 43 al. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000, s-a stabilit că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977, stagiu de cotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea în vigoare la momentul pensionării, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, dată de la care dispozițiile sale au devenit obligatorii.
Până la publicarea deciziei practica Curții de APEL ORADEAa fost constantă în a considera că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977, care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei în temeiul OUG nr. 4/2005, este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000 și nu cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Din examinarea jurisprudenței din ultimii ani ai CEDO reflectată în hotărârile de condamnare a României, pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional al convenției, se observă că într-un mare număr de cazuri condamnarea a avut loc în situațiile în care cererile introduse în instanță pentru valorificarea unor drepturi nu au fost examinate pe fond, deși solicitanții puteau pretinde că aveau o speranță legitimă de a-și vederea concretizată creanța lor în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor.
Cât despre noțiunea de speranță legitimă, Curtea a afirmat că atunci când interesul patrimonial la care se referă este de ordinul creanței el nu poate fi considerat ca fiind valoarea patrimonială decât atunci când există o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (a se vederea în acest sens cauza Weissman și alții împotriva României).
Ori, cum până la publicarea recursului în interesul legii practica Curții de APEL ORADEAa fost în sensul admiterii cererilor de recalculare a pensiilor, cu utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000, astfel cum s-a arătat mai sus, se apreciază că pentru acțiunile introduse anterior acestei date solicitanții aveau legitimă că-și vor realiza dreptul invocat conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.
Prin urmare, în cazul acestor acțiuni poate apărarea conflictul cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, ceea ce impune conform art. 20 al. 2 din Constituția României prioritatea normei din convenție, care fiind ratificată prin Legea nr. 30/1994 face parte din dreptul intern, astfel cum prevede art. 11 al. 2 din legea fundamentală.
Cum prezenta cerere a fost înregistrată anterior datei de 20.05.2008 și cum contestatorul a desfășurat activitate în domeniul siguranței circulației, temeinic prima instanță a dispus recalcularea pensiei prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani în conformitate cu art. 5 din Legea nr. 226/2006.
În ceea ce privește solicitarea recurentului de a i se recalcula pensia cu un stagiu de 20 de ani, în considerarea Deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este de subliniat că din cuprinsul acestei decizii se reține că singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Prin urmare, nu poate fi primită cererea acestuia de a i se recalcula pensia cu stagiul de cotizare de 20 de ani.
În ceea ce privește însă data de la care urmează a-i fi acordate aceste drepturi, greșit prima instanță le-a acordat începând cu data de 01.12.2005, dată la care Legea nr. 226/2006 nici nu fusese în vigoare.
Cu privire la data de la care urmează a se dispune recalcularea devin incidente dispozițiile art. 169 al. 3 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
Cum în cauză contestatorul nu a făcut dovada faptului că ar fi înregistrat la casa de pensii o cerere de recalculare, instanța apreciază că drepturile recunoscute trebuie să-i fie acordate începând cu data sesizării instanței, dată la care intimata a fost pusă în întârziere, aspect față de care recursul Casei Județene de Pensii B urmează a fi admis, în conformitate cu dispozițiile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, sens în care va fi modificată în parte sentința conform dispozitivului prezentei, urmând a respinge recursul declarat de recurentul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în, nr. 210, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 365/LM din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor.
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu contestatorul, domiciliat în, nr. 210, județul B, împotriva sentinței civile nr. 365/LM din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Dispune modificarea deciziei de pensionare nr. -/2007 și acordarea drepturilor de pensie stabilite în favoarea contestatorului începând cu data de 06.11.2008.
Înlătură dispoziția instanței de fond privind acordarea acestor drepturi începând cu data de 01.12.2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 04.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 16.11.2009
- dactilografiat grefier - 16.11.2009 - 4 ex.
-comunicat 18.11.2009-2 ex.
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul
-, domiciliat în, nr. 210, județul
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Eugenia Moșincat
