Drepturi salariale (banesti). Decizia 2037/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2037
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu
Judecător - -- -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtaSC SA,cu sediul în B,- bis, sector 1, cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al - și Asociații- B,-,.3,.7, sector 1, având administrator judiciar pe INSOLVENCY, cu sediul în B,-, - 27,.A,.2, sector 3, împotriva sentinței civile nr.364 din 12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C (moștenitor al defunctului ), domiciliată în comuna, sat de, nr.217, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-pârâtă a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, în raport de modificarea art. 36 din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită cu excepția căilor de atac declanșate de debitor, constată că nu mai este incident temeiul ce a condus la suspendarea judecății și se impune continuarea judecății recursului.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că recurenta-pârâtă a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare, pronunță următoarea hotărâre:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta Cac hemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1338,40 lei din care 1200 lei drepturi salariale cuvenite și neacordate și 138,40 lei reprezentând daune materiale pentru neachitarea la termen a acestor drepturi, în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că soțul său-, a fost angajatul pârâtei în perioada anului 2005, în funcția de mecanic, până la data de 09.09.2005, când a decedat.
A mai susținut reclamanta că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, soțul acesteia urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea, la art.168 alin. 1, o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare, pârâta îi datorează și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
În drept, au fost invocate disp.art.5, art.166, 269 din Codul Muncii, art.168 alin.1 din, art.1084 din Codul Civil.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că în anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că dreptul solicitat prin acțiunea de față nu mai există.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1292/25.04.2008, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei, în calitate de moștenitoare a defunctului, suma brută de 1200 lei reprezentând prima pe anul 2005, actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței și până la plata efectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia nr.1575/22.08.2008, Curtea de Apel Ploieștia admis recursul și a casat sentința trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a pronunța aceasta decizie, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că deși la dosar recurenta a depus o adresă, având nr. 938/01.04.2008, privitoare la valoarea salariului de bază mediu anual, acest înscris este insuficient pentru determinarea cuantumului corect al sumei datorate reclamantei conform art.168 din, stabilindu-se necesitatea efectuării unei expertize contabile-salarizare care, în raport cu evidențele contabile ale unității și înscrisurile de la dosar, să determine dacă primele de Paște și C au fost incluse în salariile angajaților, iar în cazul în care nu au fost incluse, să calculeze cuantumul, în funcție de salariul de bază mediu brut pe societate.
După casare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, iar pe baza probelor cu înscrisuri administrate, prin sentința civilă nr. 364 din 12 februarie 2009, Tribunalul Prahova a admis în fond după casare acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei prima de Paște 2005 calculată la nivelul unui salariu de bază mediu brut pe societate conform art.168 din CCM la nivel de societate, sumă ce va fi calculată și actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței până la data plății efective, cu ocazia executării silite.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a arătat că pe linia deciziei de casare, s-a dispus efectuarea unei expertize salarizare-legislația muncii, iar la termenul din 12.02.2009, având în vedere ca niciuna din părți nu s-a prezentat și nici nu au înștiințat instanța că pot plăti onorariul de expertiză, instanța a constatat imposibilitatea administrării probei dispusă prin decizia de casare, pronunțându-se pe baza înscrisurilor administrate, urmând ca suma datorată reclamantei să fie individualizată și actualizată cu coeficientul de inflație în faza executării silite.
Drept urmare, tribunalul a admis în fond după casare acțiunea, în sensul celor sus-arătate, având în vedere disp.art.168 din CCM pe societate.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat recurs, în termen legal, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.3041Cod.pr.civilă.
Susține recurenta că prima instanță nu a judecat pricina înțelegând în mod greșit ceea ce semnifică conceptual includerea în salariul de bază a sporurilor și adaosurilor de tot felul, inclusiv a primelor de sărbători, recurenta apărându-se diferit de apărările formulate în cauzele în care pârâtă a fost SC SA, aceasta nesusținând teza includerii permanente a primelor în salariu, ci a includerii primelor în martie 2003, având în drept valoarea unei novații, astfel că prima din element situat în afara salariului de bază devine componentă în structura sa, depunându-se la dosar înscrisuri cu o greutate probațională incontestabilă în legătură cu ceea ce înseamnă includerea, în principiu, în salariul de bază, a primelor.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei.
Prin încheierea din 12 mai 2009, Curtea de Apel Ploieștia admis cererea formulată de administratorul judiciar al pârâtei INSOLVENCY și a constatat suspendată de drept judecarea recursului, conform art.36 din Legea nr.85/2006, reținând că în dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului București, având ca obiect "procedura insolvenței", a fost admisă cererea unui anume creditor, fiind deschisă procedura generală împotriva SC SA B, conform sentinței comerciale nr.1786/25.03.2009.
Ulterior, având în vedere modificările aduse art.36 din Legea nr.85/2006, prin Legea nr.277/2009, de aprobare a OUG nr.137/2008, s-a dispus repunerea pe rol a cauzei, constatându-se, la termenul din 03.11.2009, că față de aceste modificări potrivit cu care de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită cu excepția căilor de atac declanșate de debitor, nu mai este incident temeiul ce a condus la suspendarea judecății și se impune continuarea judecății recursului.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Faptul că recurenta a inclus în salariul de bază brut al angajaților, în anul 2003, primele de Paște și C, nu poate justifica respingerea cererii de acordare acestor prime pe perioada în discuție în cauză, în sensul celor dispuse de prima instanță, câtă vreme nu s-a dovedit că această operațiune acoperă cuantumul primei de Paște pe anul 2005 pe care intimata- reclamantă a solicitat-o, în calitate de moștenitoare a soțului său, fost angajat al pârâtei, decedat la 09.09.2005, în temeiul art. 168 alin.1 din CCM la nivel de societate încheiat pe anul 2005, neprobându-se nici cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii primelor în salariul de bază.
Or, în conformitate cu disp.art. 287 din Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
În plus, dacă lucrurile ar fi stat așa cum pretinde recurenta, în mod evident în contractul colectiv de muncă valabil pe perioada în discuție nu s-ar mai fi prevăzut, la art. 168 alin.1, acordarea separată a primelor de Paște și C către salariați, ci s-ar fi menționat că aceste prime au fost incluse în salariul de bază al angajaților, ceea ce nu mai justifica stipularea în mod distinct a dreptului angajaților la primele respective.
Astfel, textul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, valabil pe anul 2005, încheiat între SC SA și salariați, reprezentanți de, a rămas neschimbat, prin acest articol stabilindu-se că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
În raport de cele mai sus arătate, Nota comisiei paritare a SC SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă al societății, de care s-a prevalat recurenta, nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că prima de Paște pe anul 2005, prevăzută de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anul respectiv, ar fi fost acordată autorului reclamantei prin includerea acestei prime în salariul său de bază.
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă interpretare a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtaSC SA,cu sediul în B,- bis, sector 1, cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al - și Asociații- B,-,.3,.7, sector 1, având administrator judiciar pe INSOLVENCY, cu sediul în B,-, - 27,.A,.2, sector 3, împotriva sentinței civile nr.364 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C (moștenitor al defunctului ), domiciliată în comuna, sat de, nr.217, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.
Președinte Judecători
--- - --- - -- -
Grefier
-
/VS
5 ex./ 02.12.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
