Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1001/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1001
Ședința publică din 1 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
La ordine, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.887din14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Tribunalul Suceava, Curtea de APEL SUCEAVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, precum și reclamanții intimați, -, -, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Curții de APEL SUCEAVA, înregistrată sub nr- din 30.06.2008, astfel cum a fost completată, reclamanții, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pârâții să fie obligați la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, pentru perioadele de activitate, astfel:
- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform nr.OG 10/2007, și în continuare, actualizată cu rata inflației precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant.
Motivând acțiunea, reclamanții au arătat că fac parte din personalul din sistemul justiției conform Legii nr.50/1996 și nr.OUG27/2006, enunțând principiul consacrat prin art.1 din legea enunțată conform căruia "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească".
Reclamanții au evocat și dispozițiile art. 2 din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art. 3 din același act normativ, "funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr.154/1998 se aplică și "celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
S-a mai arătat că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din nr.OG134/1999 "începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr.154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Au susținut reclamanții că potrivit art.1din nr.OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Alineatul 2 din același act normativ prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. 1 constituie bază de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare, grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte funcții de execuție".
Totodată s-au invocat dispozițiile nr.OUG177/2002 care stabilesc salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Potrivit art. 2 alin. 1 din acest act normativ "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență", dar și dispozițiile art.2 alin.3 din nr.OG9/2005 "indemnizațiile lunare pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoane care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 sunt cereri prevăzute în anexele nr. VIII și IX."
Reclamanții au arătat că ulterior prin nr.OUG27/2006 a fost fixată valoarea de referință sectorială la suma de 257 lei. Or, stabilirea altor valori de referință sectorială, decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr. 303/2004, sub acest aspect, apare nelegală, actul normativ fiind în contradicția principiilor consacrate prin Constituție, dar și cele enunțate prin Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților, ale Codului muncii, întrucât deși prin nr.OG3/2006, valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312, 3 lei, prin nr.OUG27/2006 s-a stabilit pentru magistrați o valoare de referință inferioară de 257 lei.
Reclamanții au mai susținut și faptul că drepturile salariale odată recunoscute de lege nu mai pot fi diminuate în mod unilateral întrucât dreptul personalelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu, iar acordarea unei valori de referință sectorială diferită pentru salarizarea persoanelor din cadrul celor trei puteri ale statului contravine dispozițiilor constituționale, ale legislației muncii și nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dar și normele de tehnică legislativă.
S-a evocat jurisprudența instanțelor de judecată în ce privește aplicarea valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite și pentru controlorii financiari, din cadrul Curții de Conturi - respectiv decizia nr.62/18.01.2007 a Curții de APEL SUCEAVA - secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr-.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin punctul de vedere formulat a evocat jurisprudența CEDO în domeniul discriminării, în aplicarea dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru aplicarea drepturilor și libertăților fundamentale și evocând dispozițiile art. 1,2,6 și 27 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare susținând faptul că în raport de dispozițiile art. 19 alin. 3 din ordonanța, modificată și completată, sesizările având ca obiect normele legislative adoptate în domeniul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a acestei instituții.
Pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinarea formulată a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru drepturile mai vechi de trei ani anteriori introducerii acțiunii invocând dispozițiile art.1 din Decretul nr.167/1958 și prevederile art. 283 din Legea nr. 53/2003 potrivit căruia cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constată în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Au fost, de asemenea, evocate dispozițiile deciziilor nr. 818/819/820/03.07.2008 ale Curții Constituționale.
A mai arătat pârâtul că nici un act normativ nu prevede acest drept salarial în favoarea reclamanților.
Pe fondul cauzei, pârâtul a susținut că inițial, prin art.1din Legea nr.50/1996 cu modificările și completările, s-a stabilit că pentru magistrați și pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, salariile de bază se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege, aplicabile de drept și personalului salarizat conform acestei reglementări.
S-a mai invocat faptul că prin Legea nr. 347/2003 a fost aprobată nr.OUG 177/2002 dar art. 2 fost modificat în sensul că indemnizația pentru magistrat se stabilește pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în grupa 1 la prezenta ordonanță de urgență, în același sens fiind și dispozițiile art. 3 din OUG nr. 27/2000.
S-a mai susținut că prin nr.OUG 27/2006 au fost abrogate dispozițiile OUG nr. 177/2002 precum și prevederile referitoare la salarizarea judecătorilor din cadrul înaltei Curți de Casație și Justiție și a personalului de specialitate juridică asimilat magistraților din Legea nr. 50/1996 nu mai există temei legal pentru ca indemnizațiile și salariile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive.
S-a mai invocat că potrivit Legii nr.154/1998 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, beneficiază de o indemnizație fixă și nu în baza unei valori de referință sectorială, că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 347/2003 magistrații și personalul auxiliar de specialitate au beneficiat de majorarea valorii de referință sectorială conform nr.OG 23/2005, iar salarizarea astfel cum a fost stabilită prin reglementările enunțate nu contravine dispozițiilor art. 73 din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 74 care prevede că "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", întrucât s-au avut în vedere drepturile salariale reglementate prin dispozițiile legale în vigoare la acel moment.
Pârâtul a mai susținut faptul că ulterior prin lege specială, respectiv OUG nr. 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007 și nr.OG 8/2006 aprobată prin Legea nr. 247/2007 drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor precum și a personalului auxiliar de specialitate au fost majorate cu 40% prin mărirea coeficienților de ierarhizare prevăzute pe grad de instanță și prin acordarea sporului de vechime, iar principiul echilibrului celor trei puteri în stat nu presupun reglementarea salariilor în mod egal.
Prin încheierea nr. 121 din data de 19.02.2009, având în vedere Decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. II, pct. 2 din nr.OUG 75/2008, Curtea de APEL SUCEAVAa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava pentru competentă soluționare.
La Tribunalul Suceava dosarul a fost reînregistrat sub nr- din 06.03.2009.
Prin sentința nr. 887 din 14 aprilie 2009, Tribunalul Suceavaa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 01.01.2005 - 29.06.2005.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Suceava, Curtea de APEL SUCEAVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzute de lege, corectate cu evoluția prețurilor de consum pentru perioadele de activitate, raportate la următoarele sume:
- 264,77 lei, conform nr.OG 9/2005, pentru perioada 29.06.2005 - 30.09.2005;
- 297,4 lei, conform nr.OG 9/2005, pentru perioada 1.10.2005 - 31.01.2006;
- 312,3 lei, conform nr.OG 3/2006 pentru perioada 1.02. - 31.08.2006;
- 331 lei conform nr.OG 3/2006, pentru perioada 01.09.2006 - 31.12.2006;
- 358 lei, conform nr.OG 10/2007 pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007;
- 365 lei conform nr.OG 10/2007 pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007;
- 405 lei, conform nr.OG 10/2007 pentru perioada 01.10.2007 - 31.12.2007, actualizate cu rata inflației.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că otrivit p. art.5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
- valoarea de referință universală;
- indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate;
- valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială;
- grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din nr.OUG 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/10096, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 "pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât valoarea de referință sectorială rezultată era de 2.444.000 lei x 0,62 = 1.515.280 lei.
Prin legile anuale ulterioare referitoare la bugetul de stat nu au fost prevăzute modificări ale valorii de referință universală sau ale indicatorului de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică.
Dispozițiile legale enunțate trebuie corelate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 154/1998 prin care s-a stabilit că "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art. 3 din același act normativ, "funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
Totodată prin această lege se menționează că "Prin legea bugetului de stat se stabilesc: valoarea de referință universală și evoluția acesteia, în raport cu creșterea estimată a prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială și cu valorile de referință sectorială, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, proiectele, programele propuse de ordonatorii principali de credite, precum și de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare".
Persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, în conformitate cu prevederile Anexei nr. III din același act normativ.
Edificatoare sunt și dispozițiile art.1din nr.OG 83/2000 privind modificările și completările Legii nr. 50/1996 conform cărora "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Alineatul 2 din același act normativ prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. 1 constituie bază de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare, grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte funcții de execuție".
Această ordonanță a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001. Ulterior, a fost adoptată nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, reglementare care prin art.2 a prevăzut că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență", iar prin art.2 s-a prevăzut că "indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică,stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX".
În baza art.48 din nr.OUG177/2002 și a OUG nr. 123/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la nr.OUG 177/2002 a fost majorată cu 6% începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004. în consecință, pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, această valoare de referință sectorială era de 2.380.592_lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite și care fusese majorată la rândul său, în aceleași procente, prin dispozițiile nr.OUG 191/2002 și ale art. 3 lit. a din nr.OUG 123/2003.
In mod similar prin majorări succesive valoarea de referință sectorială pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, salarizat conform Legii 50/1996 (până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007) a ajuns pentru același interval de timp la 2.380.592 lei.
Pentru perioadele 1.01.2005 - 30.09.2005 și 1.10.2005 - 31.01.2006, deși nr.OUG 134/1999, aprobată prin Legea nr.714/2001 era în vigoare stabilind în mod expres egalitatea valorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică, iar conform art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, lege organică, "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de OG nr. 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
Deși conform denumirii sale, acest act normativ reglementează creșteri salariale pentru anul 2005 (acordate personalului contractual bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică), art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 4 din OG 9/2005 arată doar că în anexele VIII și IX sunt prevăzute indemnizațiile lunare pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate, acestora fără a se indica în mod explicit procentul de majorare al indemnizațiilor.
Drept urmare, în baza prevederilor legale anterior menționate, ale art. 1 alin. 4 din Constituția României care reglementează organizarea starului potrivit "principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale" și ale art.1 alin.1 din Legea nr. 304/2004 conform cărora "puterea judecătorească se exercită de înalta Curte de Casație și Justiției și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", tribunalul a constatat întemeiate pretențiile reclamanților pentru plata diferențelor salariale calculate prin luarea în considerare a valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite.
S-a observat că potrivit preambulului nr.OUG 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției a urmărit, între altele, armonizarea grilei de salarizare a acestora cu dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor "prin care au fost aduse modificări substanțiale ale prevederilor referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor cu incidență asupra salarizării". De asemenea, potrivit art.2 din nr.OUG 27/2006, salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc "ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal", aceste reglementări transpunând în mod evident principiul constituțional al echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească.
Cu toate acestea, în Anexa 1 la.OUG nr. 27/2006 a fost înscrisă o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică, cu consecința diminuării indemnizațiilor magistraților, în disprețul dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.
In cauză pârâtul Ministerul Justiției a invocat dispozițiile nr.OUG 27/2006 conform cărora valoarea de referință sectorială a fost stabilită la suma de 257 lei, sumă rezultată dintr-o necorelare legislativă, întrucât la data emiterii acestui act normativ valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, era stabilită la valoarea de 312,3 lei, aplicabilă pentru perioada 1.02.2006 - 31. 08.2006.
S-a constatat așadar că deși prin art. 74 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor a fost consacrat principiul potrivit căruia drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile expres prevăzute de acest act normativ, iar conform art.38 din Codul muncii - aprobat prin Legea nr.53/2003 drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunor tranzacții, renunțări sau limitări, drepturile salariale astfel cum au fost reglementate la nivelul valorii de referință sectorială pentru funcționarii de demnitate publică, aleși și numiți, au fost în mod nejustificat diminuate, fără nici o justificare, cu încălcarea dispozițiilor art.53 din Constituție și dispozițiile art.1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, jurisprudența CEDO stabilind în mod constant că noțiunea de bun în sensul art. 1 din Protocol adițional nr. 1 la Convenție include și drepturile salariale.
Și jurisprudența internă, în soluționarea unor conflicte de muncă privind indemnizațiile aplicabile magistraților a stabilit în mod constant că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive, consfințind astfel
principiul fundamental al statului de drept privind egalitatea și separația puterilor în stat.
Deși pârâtul Ministerul Justiție a invocat deciziile pronunțate de Curtea Constituțională în aplicarea art. 1 și 2 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, s-a constatat că reclamanții și-au întemeiat acțiunea și pe dispozițiile Codului muncii și Constituției, în ce privește discriminarea astfel încât în raport de prevederile art. 20 din Constituție, în măsura în care există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, sunt aplicabile reglementările internaționale, respectiv prevederile art. 14 din Convenția privind drepturile omului și libertățile fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 1 la această convenție și Protocolul nr. 12 la convenție, ratificat de România prin Legea nr. 103/2006.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B, prin reprezentanții săi legali, n dezvoltarea motivelor criticând sentința pentru greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor nr.OUG 177/2002, modificată prin Legea nr. 347/2003, a nr.OG 23/2005, modificată prin Legea nr.100/2005, nr.OUG 27/2006 și nr.OG 8/2007.
Criticile se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate de pârât și în limitele prevăzute de dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În temeiul art. 2 din nr.OUG 177/2002, indemnizațiile magistraților au fost stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Prin Legea nr. 347/2003, de aprobare a acestei ordonanțe, art. 2 fost modificat, în sensul că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în anexa nr. 1 la ordonanță". Aceeași reglementare se regăsește și în art. 3 din nr.OUG 27/2006, care face referire la valoarea de referință sectorială și la coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa ce constituie parte integrantă din actul normativ.
Prin dispozițiile art. 50 din nr.OUG 177/2002 au fost abrogate dispozițiile art. 11și cele referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, din Legea nr. 50/1996, iar prin nr.OUG 27/2006 au fost abrogate din nr.OUG 177/2002 prevederile referitoare la salarizarea magistraților din înalta Curte de Casație și Justiție.
Așadar, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003, de aprobare și modificare a nr.OUG 177/2002 nu mai există temei legal pentru stabilirea indemnizațiilor personalului din justiție pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică din cadrul autorităților legislativă și executivă.
De altfel, prin dispozițiile art. 15 din nr.OUG 24/2000 au fost abrogate dispozițiile art. 5 din Legea nr. 154/1998, astfel că din anul 2003 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, în cadrul celor două autorități vizate beneficiază de o indemnizație fixă.
Prin Legea nr. 303/2004 s-a prevăzut că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc prin lege specială, acest lucru fiind înfăptuit prin actul normativ citat în precedent.
În ce privește constatarea discriminării, Curtea, în raport și de considerentele expuse, urmează a avea în vedere decizia nr. 819/2008 a Curții Constituționale, general obligatorie, potrivit căreia prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de leghe, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Așa fiind, Curtea, constatând întemeiate criticile formulate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, urmează a admite recursul declarat de acesta și a modifica sentința atacată, în sensul respingerii cererii reclamanților.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr.887din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Modifică sentința atacată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Suceava cu sediul în mun. S,-, jud. S în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în mun. B,-, sector 5, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA, ambii cu sediul în mun. S,-, jud. S și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în mun. B, nr. 1 - 3, sector 1, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 septembrie 2009.
Președinte Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 10.09.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Maierean Ana, Timofte Cristina
