Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1324/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale ale personalului din justiție -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1324
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâtulMinisterul Justiției și Libertăților, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, și, de către reclamanțiiIA,, toți cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Suceava,-, județul, împotriva sentinței nr.730din6 aprilie 2009,pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți, reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Pitești, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Argeș, Tribunalul Iași, Tribunalul Suceava, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, și reclamanții intimați, HG,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava înregistrată sub nr- din 23.02.2009, reclamanții, -, -ia, HG, judecători, foști judecători și asistenți judiciari in cadrul Tribunalului Suceava au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Suceava, Tribunalul Iași, Tribunalul Argeș și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării să se dispună obligarea pârâților la calcularea și plata în favoarea reclamanților a unor despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară fiecărui reclamant pentru perioada aferentă în care a desfășurat activitate în instituția respectivă actualizate cu rata inflației până la data plății lor efective precum și obligarea pârâților la plata și în continuare a acestor diferențe cât timp se păstrează condițiile pentru acordarea acestui spor, după cum urmează:
-, pentru perioada 1.09.2000 - 08.09.2003 si 01.07.2004 - 31.08.2004, solicită obligarea Ministerului Justiției și Libertăților, a Tribunalul si CA S; pentru perioada 08.09.2003 - 01.07.2004, solicită obligarea Ministerului Justiției și Libertăților a Tribunalul si CA I; pentru perioada 01.09.2004 -16.01.2005 solicită obligarea Ministerului Justiției și Libertăților; pentru perioada 17.01.2005 - pana la data pronunțării sentinței și pentru viitor, cât timp se păstrează condițiile pentru acordarea acestui spor, solicită obligarea Ministerului Justiției și Libertăților, a Tribunalul și Curții de APEL SUCEAVA;
-, pentru perioada 1.09.2001 - până la data pronunțării sentinței și pentru viitor, cât timp se păstrează condițiile pentru acordarea acestui spor, solicită obligarea Ministerului Justiției și Libertăților, a Tribunalul și Curții de APEL SUCEAVA;
-, pentru perioada 01.09.2000 - 09.06.2003 solicită obligarea Tribunalul si CA I, pentru perioada 09.06.2003 - până la data pronunțării sentinței și pentru viitor, cât timp se păstrează condițiile pentru acordarea acestui spor, solicită obligarea Ministerului Justiției și Libertăților, a Tribunalul și Curții de APEL SUCEAVA;
-, pentru perioada 1.12.2003 - până la data pronunțării sentinței și pentru viitor, cât timp se păstrează condițiile pentru acordarea acestui spor, solicită obligarea Ministerului Justiției și Libertăților, a Tribunalul și Curții de APEL SUCEAVA;
-, pentru perioada 07.06.2004 - pana la data pronunțării sentinței și pentru viitor, cât timp se păstrează condițiile pentru acordarea acestui spor solicită obligarea Ministerului Justiției și Libertăților, a Tribunalului și Curții de APEL SUCEAVA;
- -, pentru perioada 1.09.2001 - pana la data pronunțării sentinței și pentru viitor, cât timp se păstrează condițiile pentru acordarea acestui spor solicită obligarea Ministerului Justiției și Libertăților, a Tribunalului Suceava și Curții de APEL SUCEAVA;
-, pentru perioada 01.09.2000 - 28.02.2007, solicită obligarea Ministerului Justiției și Libertăților, a Tribunalului Suceava și Curții de APEL SUCEAVA;
-, pentru perioada 1.09.2000 - pana la data pronunțării sentinței și pentru viitor, cât timp se păstrează condițiile pentru acordarea acestui spor, solicită obligarea Ministerului Justiției și Libertăților, a Tribunalului și Curții de APEL SUCEAVA;
-, pentru perioada 1.06.2008 - pana la data pronunțării sentinței și pentru viitor, cât timp se păstrează condițiile pentru acordarea acestui spor, solicită obligarea Ministerului Justiției și Libertăților, a Tribunalului și Curții de APEL SUCEAVA;
-, pentru perioada 1.09.2001 - 30.04.2003 solicită obligarea Ministerului Justiției și Libertăților, a Tribunalului Argeș si a CA Pitești; pentru perioada 1.05.2003 - pana la data pronunțării sentinței și pentru viitor, cât timp se păstrează condițiile pentru acordarea acestui spor, solicită obligarea Ministerului Justiției și Libertăților, a Tribunalul și Curții de APEL SUCEAVA;
- -ia, pentru perioada 15.08.2004 - pana la data pronunțării sentinței și pentru viitor, cât timp se păstrează condițiile pentru acordarea acestui spor, solicită obligarea Ministerului Justiției și Libertăților, a Tribunalului și Curții de APEL SUCEAVA;
- HG- 12.12.2005 - pana la data pronunțării sentinței și pentru viitor, cât timp se păstrează condițiile pentru acordarea acestui spor, solicită obligarea Ministerului Justiției și Libertăților, a Tribunalul și Curții de APEL SUCEAVA;
-, pentru perioada 1.09.2003 - pana la data pronunțării sentinței și pentru viitor, cât timp se păstrează condițiile pentru acordarea acestui spor, solicită obligarea Ministerului Justiției și Libertăților, a Tribunalul și Curții de APEL SUCEAVA;
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt judecători și asistenți judiciari la Tribunalul Suceava, și au fost discriminați, contrar prevederilor art.16 alin.1 și 2 din Constituția României și art. 5 și art. 154 alin. 3 din Codul Muncii față de restul personalului din sistemul bugetar prin neacordarea sporului de confidențialitate. Astfel, prin art. 3 din Legea nr. 444/2006 cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special și militarii angajați pe bază de contract beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate. Și alte categorii de funcționari publici beneficiază de acest spor, și anume, aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul administrației președințiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
Au mai arătat reclamanții că prin art. 15 alin. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328 din 24 august 2005 s-a instituit obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informațiile care au fost obținute în această calitate, deci să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul. Acest fapt determină incidența unui tratament discriminatoriu ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea, recunoașterea folosinței și exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor la remunerarea pentru păstrarea confidențialității unor date.
Au mai precizat reclamanții că potrivit Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr.303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Reclamanții au mai precizat că prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de ei implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate sau secrete de serviciu), constând, de exemplu, în date privind arestări, interpretări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, datele cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea nr.677/2001), sesizările adresate organelor statului (de pildă, cele făcute conform art.18 lit. c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală, etc.
Au mai precizat reclamanții că obligația și prestația de confidențialitate (de non facere) reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației unității bugetare de plată a drepturilor salariale (a sporului, în sensul art.155 din Codul Muncii ) corelative îndeplinirii prestației de confidențialitate de către noi, reclamanții. Dacă nu ar exista o contraprestație a pârâților de plata sporului salarial corespunzătoare îndeplinirii obligației sinalagmatice de confidențialitate, această din urmă obligație ar fi nulă absolut ca fiind lipsită de cauză juridică. Într-adevăr, în cazul raporturilor juridice sinalagmatice, îndeplinirea prestației de către una dintre părți reprezintă cauza juridică pentru îndeplinirea contraprestației de către cealaltă parte.
Ca atare, legiuitorul, instituind obligația sinalagmatică profesională (de muncă) de confidențialitate în sarcina noastră, implicit și de drept a instituit și o obligație de plată (o contraprestație salarială), pe cale de analogie a legii (deci obligația de plată este implicită, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial). În caz contrar, ar fi încălcate și principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată ( potrivit art. 16 alin. 1 și art. 41 alin. 2 din Constituție, prevederi dezvoltate de art. 5, art. 6 și art. 154 din Codul Muncii ).
Ca atare, obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă largă, atotcuprinzătoare, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități, în temeiul unui raport de muncă, indiferent de felul raportului de muncă și al funcției deținute.
Reclamanții au mai arătat că deși le incumbă obligația de confidențialitate nu li se recunoaște sporul de confidențialitate. Unul și același element constând în obligația de confidențialitate, produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 16 și 20 din Constituție, art. 5 și 6 din Codul Muncii, art.1 din Protocolul I, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Protocolul nr. 12 la Convenție, Convenția nr. 111/1958.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocând dispozițiile art.1 și 8 din Decretul nr. 167/1958 și prevederile art. 166 din Legea nr. 53/2003 potrivit căruia cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constată în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Au fost, de asemenea, evocate dispozițiile deciziilor nr. 818/819/820/03.07.2008 ale Curții Constituționale.
A mai arătat pârâtul că nici un act normativ nu prevede acest drept salarial în favoarea reclamanților.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a comunicat instanței un punct de vedere cu privire la acțiunea reclamanților.
Legal citați, ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare în cauză
Prin sentința civilă nr. 730 din 4.04.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- a fost dmisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției; constatat prescris dreptul la acțiune al reclamanților pentru perioada 01.09.2000 - 22.02.2006; admisă în parte acțiunea; au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA să plătească sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, actualizată în raport de rata inflației la data plății după cum urmează: reclamantului pentru perioada 23.02.2006 - 06.04.2009, reclamantei pentru perioada 23.02.2006 - 06.04.2009, reclamantului pentru perioada 23.02.2006 - 06.04.2009, pentru perioada 23.02.2006 - 06.04.2009, pentru perioada 23.02.2006 - 06.04.2009, reclamantei - pentru perioada 23.02.2006 - 06.04.2009, reclamantului pentru perioada 23.02.2006 - 28.02.2007, reclamantei pentru perioada 23.02.2006 - 06.04.2009, reclamantei pentru perioada 01.06.2008 - 06.04.2009, reclamantului pentru perioada 23.02.2006 - 06.04.2009, reclamantei -ia pentru perioada 23.02.2006 - 06.04.2009, reclamantei pentru HG perioada 23.02.2006 - 06.04.2009 și reclamantei pentru perioada 23.02.2006 - 06.04.2009 și a fost respinsă acțiunea formulată împotriva celorlalți pârâți.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 73 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții și urmărește garantarea independenței și imparțialității acestora.
Totodată, potrivit art. 99 alin. 1 lit. d) din actul normativ precizat anterior, raportat la art. 16 alin. 1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților, judecătorilor le incumbă obligația de păstra confidențialitatea lucrărilor care au acest caracter.
De asemenea, potrivit art. 111 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile legale privind obligațiile, interdicțiile și incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor se aplică și asistenților judiciari, iar potrivit art. 113 alin.1 din actul normativ anterior precizat asistenților judiciari li se aplică dispozițiile legale privind abaterile și sancțiunile disciplinare, precum și motivele de eliberare din funcție prevăzute de lege pentru judecători și procurori.
Astfel, prin dispozițiile art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 și art. 3 și 4 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 16 din Codul d eontologic, personalul din unitățile de justiție are obligația profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate, în cadrul executării raporturilor de muncă.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de această categorie de personal implică administrarea sau contactul cu informații confidențiale, constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și a colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea nr. 677/2001), sesizările adresate organelor statului (art. 18 lit. c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală.
Obligația de confidențialitate și corelativ recunoașterea unui spor (drept salarial) a fost recunoscută și personalului ce lucrează în cadrul unităților bugetare (art. 13 din nr.OUG 57/2000, art. 30 alin. 3 din nr.OG 147/2000, art. 13 alin. 1 din nr.OUG 123/2003, art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art. 13 din nr.OG 10/2007, art. 12 din Legea 53/1991, art. 8 din nr.OUG 111/1999, art. 9 alin. 4 din nr.OG65/1998, art. 23 lit. m din Legea 319/2003, art. 10 alin. 3 din Legea 274/2004).
Așadar, toate persoanele din cadrul unităților bugetare, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic (atipic) de muncă, generat de Codul Muncii, fiind supuși obligației de fidelitate, așa cum prevăd dispozițiile art. 295, art. 1 alin. 1 din Codul Muncii, contractele colective și individuale de muncă, cât și Regulamentele de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești.
Obligația și prestația de fidelitate reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației angajatorului (a organizației) de a plăti salariaților sporul de confidențialitate.
În același sens se interpretează și efectele Ordinului Ministrului Justiției nr. 1833/C din data de 2.07.2008 privind acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, invocându-se ca fundament legal dispozițiile Legii nr. 97/2008, art. 122din Legea 53/1991, OG6/2007, OG10/2008 și nr.OUG 24/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Arată recurentul că, față de obiectul acțiunii, instanța de fond ar fi trebuit să constate că intimații reclamanți sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care aceștia beneficiază, neputând beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea lor.
Mai arată recurentul că drepturile solicitate de intimații reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare.
De asemenea, recurentul arată că hotărârea este lipsită de temei legal atât timp cât nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă sau să garanteze dreptul la sporul de confidențialitate pentru judecători sau asistenții judiciari.
Arată recurentul că apare confidențialitatea ca atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind condiție de validitate acestei obligații.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 coroborate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat recurs și reclamanții -ia, și, arătând că înțeleg să renunțe la judecarea acțiunii.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererilor de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.46 din 15.12.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, raportat la art.16 alin.1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și de art.18 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, raportat la art.9 din Codul d eontologic al acestora, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 312 alin. 3 din același act normativ, casarea unei hotărâri se poate cere când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Cu alte cuvinte și întrebuințând o sintagmă consacrată, instanța săvârșește un "exces de putere".
Instanța săvârșește un "exces de putere" când pronunță o hotărâre judecătorească fără nici o competență, în acea problemă, când încalcă principiul separației puterilor în stat, prin imixtiunea lor în atribuțiile puterii legislative sau executive.
Or, atât timp cât în ceea ce privește pricina dedusă judecății a fost pronunțat un recurs în interesul legii, așa cum mai sus s-a arătat, iar dezlegarea dată problemei de drept judecate este obligatorie pentru instanță, Curtea nu poate reține că în cauză prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Scopul declarat al recursului în interesul legii este acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești.
Fiind sesizată cu problema de drept ce face obiectul prezentului litigiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Hotărârea este lipsită de temei legal, potrivit dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, atunci când, din modul cum este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.
Lipsa de bază legală a hotărârii înseamnă absența unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră a silogismului judiciar față de soluția dată.
Însă, așa cum mai sus s-a arătat în materia dedusă judecății a fost pronunțat un recurs în interesul legii iar potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, în aceste condiții Curtea neputând reține în cauză incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, urmează ca instanța să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
În ce privește recursul declarat de reclamanții -ia, reține Curtea următoarele:
Renunțarea la cererea de chemare în judecată poate interveni inclusiv în recurs, însă este necesar întotdeauna acordul celorlalte părți, deoarece procesul, aflându-se în faza recursului, implicit rezultă că s-a intrat în dezbaterea fondului.
. celorlalte părți poate fi tacită ori expresă.
Pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Pitești și-au exprimat învoiala pentru renunțarea la judecată a reclamanților (filele 67, 69dosar recurs).
Atât timp cât și ceilalți pârâți au fost legal citați în recurs și li s-a făcut adresă pentru a-și exprima consimțământul, absența sa nu constituie un impediment la consfințirea actului de dispoziție al reclamanților, neputând echivala cu o opoziție la acest act.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 246 din același act normativ, urmează ca instanța să admită recursul declarat de reclamanți și să modifice în parte sentința civilă atacată în sensul că va lua act de renunțarea reclamanților -ia, și la judecarea cauzei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.730din6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Admite recursul declarat de reclamanții -ia, și împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința nr. 730 din 06.04.2009 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosar nr-, în sensul că ia act de renunțarea reclamanților -ia, și, la judecarea cauzei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
2 ex. 13.11.2009
jud.fond:
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Bratu Ileana, Mitrea Muntean
