Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 943/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 943
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
La ordine, judecarea recursului declarat de reclamanții-, -, - G, -, ---, G-, escu, -, și, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Suceava, str.- cel M, județul S, împotriva sentinței nr.1088din2 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți și reprezentanții pârâților intimați Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
URTEA,
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 9 mai 2008 și înregistrată sub nr-, reclamanții, G, -, -, G, escu, -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava, solicitând obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate de 15% începând cu luna aprilie 2005 și până la încetarea stării de discriminare, obligarea pârâților în solidar la calcularea și plata sumelor reprezentând reactualizarea drepturilor solicitate, începând cu data scadenței lunare a fiecărei sume și până la data executării efective a hotărârii.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că judecătorii, funcționarii publici și personalul auxiliar de specialitate care lucrează cu documente clasificate nu beneficiază de spor de confidențialitate, în timp ce alte persoane, de exemplu cei din Ministerul Apărări Naționale, Ordine Publică și siguranță Națională, aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ, beneficiază de acest spor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 și art. 3 din nr.OG 19/2006.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că, dat fiind conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii distincte - magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariați.
Prin sentința nr. 1088 din 2 iunie 2008, Tribunalul Suceavaa respins acțiunea formulată de reclamanți, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În conformitate cu art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate - precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art. 1 alin. 3 din nr.OG 137/2000, exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoane aflate în situații comparabile.
Situația magistraților nu poate fi comparabilă cu cea a funcționarilor publici întrucât statutul acestora din urmă, drepturile și obligațiile sunt diferite și reglementate prin acte normative diferite, respectiv Legea nr. 188/1999, nr.OG 6/2007.
Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 a instituit sporul de confidențialitate pentru anumite categorii de funcționari publici și acest act nu se referă la acte categorii din sistemul public precum magistrații.
Situația magistraților nu poate fi considerată comparabilă cu cea a membrilor plenului și altor salariați din cadrul oficiului Național de prevenire și Combatere a Spălării Banilor întrucât statutul acestora din urmă, drepturile și obligațiile sunt diferite și reglementate prin acte normative diferite, respectiv Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor iar categoriile de informații pentru gestionarea cărora se acordă sporul de confidențialitate este diferit de cele la acre se referă Hotărârea nr. 328/2005 a pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor și anume "lucrări confidențiale".
Situația magistraților nu poate fi considerată comparabilă nici cu cea a personalului din aparatul Consiliului Național pentru combaterea discriminării întrucât statutul acestora din urmă, drepturile și obligațiile sunt diferite și reglementate prin acte normative diferite nr.OG 137, nr.OG 2/2006 și nr.OUG 24/2000.
În ceea ce privește categoria magistraților militari, sporul respectiv este acordat în virtutea calității de militar activ și nu de magistrat, fapt ce rezultă din art.1 alin.2 din nr.OUG 27/2006 cu modificările ulterioare.
Legea 304/2004 privind organizarea judecătorească stabilește în art. 12 că activitatea de judecată este publică, în afară de cazurile prevăzute de lege.
Astfel, cu excepția deliberării, procesele se desfășoară în fața instanței, în ședință publică, în prezența părților, dar și a oricărei alte persoane străine de litigiu, care dorește să asiste la dezbateri.
Acest principiu, al publicității este reglementat și de art. 126 din Constituție.
Faptul că în unele situații, instanța în aplicarea dispozițiilor art. 121 alin. 2 Cod procedură civilă, dacă dezbaterea publică ar vătăma ordinea sau moralitatea publică sau pe părți, poate dispune ca dezbaterile să se facă în ședință secretă, ori la instanță sun depuse înscrisuri care conțin informații confidențiale, nu justifică acordarea unui spor magistraților care ia cunoștință de aceste informații, în condițiile în care respectarea confidențialității este obligatorie în conformitate cu deontologia profesională.
Dacă adăugăm și deosebirile privind atribuțiile de serviciu, ocuparea funcției, cariera profesională, astfel cum sunt reglementate în actele normative menționate, putem conchide că aceste categorii profesionale nu sunt "comparabile" în sensul nr.OG 137/2000, astfel încât nu se pune problema unei discriminări.
În sprijinul acestei argumentări vine și decizia nr. 239 din 05.06.2003 a Curții Constituționale care menționează că în considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare și eliberare din funcție dar mai ales a atribuțiilor profund diferite pe care le au anumite categorii de persoane, legiuitorul poate stabili drepturi diferite, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea și privațiunile inerente fiecărei funcții în parte și fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalității reglementat de art. 16 din Constituție și de reglementările internaționale.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții.
În motivarea recursului s-a arătat că fac parte din personalul unităților de justiție și le-a fost impusă obligația de confidențialitate în baza art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 15 din Codul d eontologic și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004.
Obligația de confidențialitate reprezintă o clauză obligatorie a raportului de muncă a acestora având un caracter sinalagmatic ce constă în contraprestația instituției bugetare de plată a dreptului salarial.
Obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică legislativă largă, atotcuprinzătoare, care este recunoscută de lege celor care prestează activități în temeiul unui raport de muncă indiferent de felul raportului de muncă și al funcției deținute.
Au arătat că se află într-o situație identică ci nu doar comparabilă cu tot personalul din unitățile bugetare, însă nu li se recunoaște sporul salarial de confidențialitate așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sectorul bugetar.
Prin neacordarea sporului de confidențialitate se realizează o discriminare față de tot restul personalului din sectorul bugetar care beneficiază de acest drept.
Existența discriminării derivă din dispozițiile art. 2 alin. 1 - 3, art. 6 din Legea nr. 137/2000, art. 7 și 23 din Declarația universală a Drepturilor Omului, Protocolul nr. 12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 4 din Cartea socială europeană revizuită, art. 5, 6, 8, 39 alin. 1 lit. a, 40 alin. 2 lit. c și f, art. 154 lit. 3, art. 155 și art. 165 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003 și art. 16 alin. 1, 20, 41 și 53 din Constituția României.
Acordarea despăgubirilor nu se confundă cu o adăugare la lege ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 din Codul muncii care garantează dreptul la despăgubire inclusiv pentru discriminarea în muncă.
Au invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 din Codul d e procedură civilă și au solicitat admiterea recursului și a acțiunii așa cum a fost formulată.
Deși legal citați intimații, la dosar a depus întâmpinare doar pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Prin întâmpinare acesta a solicitat în esență respingerea recursului ca nefondat.
În motivare a arătat că reclamanții nu pot fi beneficiarii sporului de confidențialitate în lipsa unei reglementări în acest sens.
Categoriile de persoane care au acces la informații sunt reglementate de lege iar magistrații nu au acces și nu sunt autorizați să lucreze cu informații de natura celor prevăzute de Legea nr. 182/2002, precum personalul militar și funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
A mai arătat că modul de stabilire prin lege a unor drepturi nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășindu-se astfel cadrul legal reglementat de nr.OG 137/2000.
A invocat în acest sens deciziile nr. 818, 819 și 820 din 3.07.2008 ale Curții Constituționale prin care au fost admise excepțiile de neconstituționalitate privitoare la art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000.
Examinând recursul declarat în cauză care în drept se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008 pronunțată în dosar nr. 27/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate, prin intermediul deciziilor pronunțate în interesul legii, este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Față de aceste dispoziții acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată doar pentru perioada aprilie 2005 și până la data pronunțării prezentei decizii - iulie 2009, obligarea pârâților la plata acestui spor și pentru viitor nefiind admisibilă în lipsa unui drept născut și actual.
Prin art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, s-a stabilit că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de confidențialitate solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar prin neacordarea acestui drept bănesc reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Actualizarea la indicele de inflație se justifică prin necesitatea unei corelații a salariului real cu salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile salariale pretinse și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Față de cele ce preced Curtea urmează ca în baza art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă să admită recursul declarat de reclamanți, să modifice în totalitate sentința civilă și pe fondul cauzei să admită în parte acțiunea și să oblige pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților sporul de confidențialitate în cuantum de 15% din indemnizația brută lunară pentru perioada aprilie 2005 - iulie 2009, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții -, -, - G, -, ---, G-, escu, -, și, împotriva sentinței nr.1088din 2 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința sus menționată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea reclamanților.
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților sporul de confidențialitate în cuantum de 15% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada aprilie 2005 - iulie 2009, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 02 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. jud., aflat în,
semnează președintele instanței.
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 21.07.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Timofte Cristina
