Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 954/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 954
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtulMinisterul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr.534din20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții recurenților, reprezentanții pârâților intimați Tribunalul Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, precum și reclamanții intimați, -, -, - și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr. 1045/86 din 28.02.2008, reclamanții, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în calitate de parte procesuală, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea în favoarea reclamanților a majorărilor salariale cumulate în perioada ianuarie - octombrie 2007 (5% începând cu 1 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport de luna martie 2007 și de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007) în cuantum total de 18% pentru lunile ianuarie, februarie, martie 2008, reactualizate în raport de rata inflației începând cu data scadenței lor și până la data plății lor efective și obligarea pârâților la calcularea viitoarelor majorări salariale pornind de la nivelul din luna martie 2008 stabilit prin hotărârea dată din prezenta cauză.
În motivarea acțiunii au arătat reclamanții că prin nr.OG 10/2007, nr.OG 16/2007 și nr.OG 27/2007, Guvernul României a dispus majorarea salariului începând cu data de 1 ianuarie 2007 tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului, cu excepția magistraților, judecătorilor de la curțile de apel, tribunale și judecătorii și a procurorilor de pe lângă instanțele aferente. Singurii magistrați care au primit majorările salariale (asemenea tuturor celorlalți salariați ai statului) de la 1 ianuarie 2007 sunt judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al României și adjuncții săi și judecătorii Curții Constituționale. Ori prin aceste dispoziții a fost stabilită o discriminare în domeniul salarizării judecătorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel, fiind încălcate atât dispozițiile constituționale cât și dispozițiile Codului muncii și ale nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 16 și 20 din Constituția României, decizia nr. 447 din 15.09.2005 a Curții Constituționale, art. 1 și următoarele din nr.OG 137/2000, art. 5 din Codul Muncii, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nr.OG 10, 16, 27/2007 și Legea nr. 232/2002.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată cu motivarea că salarizarea diferențiată a diferitelor categorii profesionale este o opțiune a legiuitorului și nu poate constitui un motiv de a se reține un tratament discriminatoriu. De asemenea s-a arătat că reglementarea prin lege sau alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000. S-a mai arătat că magistrații au fost singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri salariale substanțiale în anii 2006 și 2007 și aceasta a fost rațiunea pentru care nu s-au mai acordat alte majorări salariale în cursul anului 2007, iar între situația magistraților și a celorlalte categorii din sectorul bugetar nu se poate vorbi de o "analogie".
Prin întâmpinare pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calități procesuale pasive cu motivarea că nu poate figura în cauză în calitate de pârât întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 16 - 20 din OG nr. 137/2000 are calitatea de expert în domeniul nediscriminării, fiind chemat să-și spună părerea cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Prin sentința nr. 534 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a espins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava, fiind obligați pârâții să plătească reclamanților diferențele salariale rezultate din aplicarea în favoarea reclamanților a majorărilor salariale cumulare din perioada 1 ianuarie 2007 - octombrie 2007 (5% începând cu 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006; de 2% începând cu 01.04.2007 în raport de luna martie 2007 și de 11% începând cu 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007) în cuantum total de 18% pentru lunile ianuarie, februarie și martie 2008, actualizate în raport de rata inflației la data plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, referitor la excepția invocată următoarele:
Art. 21 din nr.OG 137/2000 stabilește că persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, judecarea cauzei urmând a avea loc cu citarea obligatorie a Consiliului. Astfel, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, nu are calitate de pârât în accepțiunea dispozițiilor procedural civile, citarea sa în cauza fiind impusă de dispozițiile legale mai sus arătată.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că, potrivit nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate - precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice". În conformitate cu dispozițiile art. 1 din același act normativ, "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoane aflate în situații comparabile".
OG nr. 10/2007 în art. 1 prevede majorarea în 3 etape a salariilor de bază, printre alte categorii și personalului care ocupă funcții de demnitate publică potrivit anexelor II și III din Legea nr. 154/1998 (președinte, vicepreședinte, președinte de secție, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, procuror general, prim-adjunct al procurorului general, adjunct al procurorului general și președintele și judecătorii Curții Constituționale) după cum urmează: cu 5%începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, de la aplicarea acestor prevederi fiind excluși așadar celelalte categorii de magistrați, respectiv judecătorii de la judecătorii, tribunale și curți de apel. Că între magistrații care au beneficiat de majorările salariale conform nr.OG 7/2007 și celelalte categorii de magistrați menționate anterior există o situație comparabilă, rezultă fără putință de tăgadă, din dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 304/2004, "Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege". În conformitate cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 304/2004 justiția se realizează prin următoarele instanțe judecătorești: Înalta Curte de Casație și Justiție, curți de apel, tribunale specializate, instanțe militare, judecătorii. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 303/2004 "Magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor".
Acordarea diferențiată a acestor majorări salariale nu își are explicația nici în atribuțiile diferite ale magistraților și aceasta cu atât mai mult cu cât ele au avut în vedere deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai datorită inflației și nicidecum atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte. Nu pot fi primite apărările pârâtului Ministerul Justiției în sensul că eventualele "discriminări" cauzate de legiuitor nu ar face obiectul nr.OG 137/2000 câtă vreme în speță, prin acordarea diferențiată a majorărilor salariale prevăzute de nr.OG 10/2007 se încalcă prevederile art. 5 alin. 1 și 3 din Codul muncii. De altfel, Consiliului național pentru combaterea discriminării s-a pronunțat în mod constant în sensul că și reglementarea diferită dată prin acte normative asupra drepturilor cuvenite acelorași categorii profesionale poate constitui un act de discriminare.
A mai invocat pârâtul Ministerul Justiției că neacordarea majorărilor salariale prevăzute de nr.OG 10/2007 și celorlalte categorii de magistrați s-a datorat majorărilor salariale substanțiale de care aceștia au beneficiat în 2006 și 2007. Ori, nici această apărare nu a fost primită de instanță, întrucât judecătorii și magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție au beneficiat de aceleași majorări salariale prin nr.OG 27/2006 și cu toate acestea au beneficiat și de majorările prevăzute de nr.OG 10/2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 și pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă privind depășirea de către instanță a atribuțiilor puterii judecătorești, recurentul a arătat că reclamanții sunt salarizați în temeiul unei legi speciale așa încât nu sunt îndreptățiți să beneficieze de alte drepturi decât cele prevăzute în mod expres de lege. Instituirea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate din bugetul de stat sau nereglementate pentru alte categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare și, drept consecință, acordarea unor drepturi neprevăzute de lege reprezintă o depășire a limitelor puterii judecătorești.
În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, s-a susținut, în esență, aplicarea greșită a legii, în sensul că nu au fost încălcate dispozițiile prevăzute de art. 1 alin. 3 din nr.OG 137/2000, întrucât persoanele nu se află în situații comparabile și textele anulate nu se referă la alte drepturi și libertăți decât cele recunoscute de lege. S-a mai susținut că dreptul la indexare nu se regăsește printre măsurile de protecție socială garantate prin Constituție și nu este prevăzută în legislația aplicabilă în domeniul salarizării judecătorilor, că în cursul anilor 2006 și 2007 magistrații au beneficiat de creșteri salariale substanțiale față de alte categorii din sectorul bugetar cu venituri mai scăzute. În acest sens, a arătat că în anul 2006, prin art. 38 din nr.OUG 26/2007 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției a fost majorată valoarea de referință cu 4% începând cu data de 1 aprilie 2006 și cu 5%, începând cu data de 1 septembrie 2006 față de nivelul lunii august 2006, iar prin Legea nr. 45/2007 de aprobare a ordonanței, legiuitorul a înțeles să nu mai acorde indexare pentru anul 2007 și nici nu a stabilit obligativitatea majorării periodice a valorii de referință sectorială.
Recursul, motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă se constată că în cauză nu pot fi reținute susținerile privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât instanța de fond a analizat acțiunea reclamanților în raport de prevederile art. 1 și 2, dar și art. 21 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, republicată în temeiul Legii nr. 324/2006, precum și a dispozițiilor art. 5 și 6 din Codul muncii, care stabilește dreptul la plată egală pentru muncă egală în favoarea salariaților. Ori, în cauză instanța de fond a reținut în mod corect că prin nr.OG 10/2007 s-a prevăzut că președintele, vicepreședintele, președintele de secție, precum și judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul general, prim-adjunctul procurorului general, adjunctul procurorului general, președintele și judecătorii Curții Constituționale beneficiază de majorarea în 3 etape a salariilor de bază, după cum urmează: 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de luna septembrie 2007. De la aplicarea acestor prevederi au fost excluși ceilalți magistrați, care se află în situații comparabile.
De altfel, Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de garant al independenței judecătorului, conform dispozițiilor Legii nr. 317/2004, cu actul nr. 21/C din 31 ianuarie 2007, care figurează pe site-ul său, califică această măsură ca fiind un tratament diferențiat nejustificat, iar "eliminarea dintre categoriile salariaților bugetari care beneficiază de majorarea ori indexarea salariilor în anul 2007 judecătorilor și procurorilor constituie o eroare sau omisiune involuntară".
Este de observat că potrivit art. 35 din nr.OUG 27/2006, s-a stabilit în mod imperativ faptul că drepturile salariale prevăzute în acest act normativ vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale. Este adevărat că aceste dispoziții nu se mai regăsesc în Legea nr. 45/2007, de aprobare a nr.OUG 27/2006, dar din moment ce majorările au fost acordate în mod discriminatoriu doar judecătorilor instanței supreme, conform nr.OUG 10/2007, fiind reglementate și pentru alte categorii de personal din sistemul justiției, respectiv prin art. 27 din nr.OG 8/2007 pentru salarizarea personalului auxiliar al instanțelor de judecată, aprobată prin Legea nr. 247/2007, în mod corect s-a reținut discriminarea.
În fine, art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu referire la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, s-a prevăzut, între altele, că exercitarea drepturilor (și libertăților) recunoscute trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată pe orice altă situație, lipsită de vreun criteriu obiectiv și rațional și care produce efectele unei discriminări (ratificată prin Legea nr. 30/1994, publicată în Of. partea I nr. 135 din 31 mai 1994).
În prezența unei atare neconcordanțe, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, are prioritate reglementarea menționată, după cum, în mod corect, relevă reclamanții în acțiunea promovată.
Prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat verificarea legalității modului de calcul și al plății drepturilor salariale la care erau îndreptățiți în calitate de magistrați. S-a solicitat astfel să se constate că angajatorii direcți, Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava, ordonatori secundari și terțiari de credite, cât și cei indirecți, Ministerul justiției, în calitate de ordonator principal de credite, fac o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale referitoare la salarizarea personalului din domeniul justiției. Nu se poate aprecia că instanța și-a arogat atribuții de legiferare câtă vreme a pronunțat soluția doar în limitele în care a fost investită, obligând pârâții la respectarea și aplicarea întocmai a dispozițiilor legale invocate, analizate și reținute a avea aplicabilitate în cauză. Constatarea existenței stării de discriminare, ca urmare a nerespectării convențiilor internaționale la care România a aderat, convenții care impun edictarea unor dispoziții legale similare pentru diferitele categorii de persoane aflate în situații identice ori similare, în raport de cauzele care determină autoritățile statului la adoptarea unor noi acte normative, ar fi lipsită de orice eficiență juridică dacă instanțele judecătorești nu ar avea la îndemână mijloace eficiente de coerciție împotriva debitorului obligației, pentru a dispune respectarea ordinii juridice și încetarea actelor de încălcare a normei obligatorii. Instanța nu a făcut decât să sancționeze pretinsa încălcare a legii de către angajatori prin obligarea acestora la plata drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată de reclamanți.
Și celelalte susțineri privind nelegalitatea sentinței, referitoare la faptul că această categorie profesională a magistraților au beneficiat de creșteri salariale substanțiale în cursul anilor 2006 și 2007, vor fi respinse, nefiind justificate, întrucât, atât din analiza nr.OG 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007, cât și a Hotărârii Guvernului nr. 232/2005 privind aprobarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007 și a Planului de acțiune pentru implementarea strategiei, s-a prevăzut, chiar în expunerea de motive, asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a judecătorilor și procurorilor, fiind avute în vedere hotărârile pronunțate atât de instanțele de judecată, dar și cele ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a constatat existența unei discriminări directe, în ce privește acordarea sporului de corupție de 30%, respectiv 40%, dar și a sporului de vechime. Edificatoare în acest sens sunt și hotărârile pronunțate ca urmare a recursului promovat în interesul legii, respectiv decizia nr. VI din 15 ianuarie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - constituită în Secții Unite, prin care s-a stabilit că "în aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art. 11 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și a art. 28 din nr.OUG 43/2002, modificat prin nr.OUG 24/2004, aprobată prin nr. 601/2004, drepturile salariale prevăzute de aceste texte se cuvin tuturor magistraților", precum și decizia nr. XXXVI din 7.05.2007 a instanței supreme în aceeași compunere, prin care s-a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport de prevederile nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2000, judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege, constatându-se ca fiind incidente dispozițiile Legii nr. 137/2000, prin încălcarea principiului egalității în drepturi, prin menținerea sporului de vechime doar pentru personalul auxiliar și alte categorii de salariați.
Așadar, nefiind justificate susținerile formulate pe fondul cauzei privind nelegalitatea sentinței și nici cele privind creșterile salariale acordate în cursul anilor 2006, 2007, care în opinia recurentei ar fi depășit rata inflației sau celelalte creșteri salariale acordate în sectorul bugetar, și cum discriminările existente în domeniul salarizării magistraților nu pot fi înlocuite cu alte discriminări, respectiv cum ar fi aceea de neacordare a indexărilor pentru anul 2007, atât în raport de celelalte categorii de personal din sistemul justiției, dar și în raport de ceilalți salariați, se constată că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
Față de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, nefiind date nici motive de casare de ordine publică, recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 534 din20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 14.07.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Timofte Cristina, Gheorghiu Neculai
