Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 953/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 953
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,-, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 957 din 8 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului recurent, reprezentanții pârâtului intimat Tribunalul Suceava și reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 10.04.2008 reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5% începând cu 01.01.2007 în raport de luna decembrie 2006, de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport de luna martie 2007 și de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, majorări egale cu cele acordate conform dispozițiilor art. 1, 2, 3 și 4 din nr.OG10/2007, obligarea la plata reactualizată cu rata inflației a sumelor solicitate începând cu data de 24 martie 2008 și până la efectuarea plății lor efective și obligarea la efectuarea mențiunilor privitoare la majorările salariale în carnetul de muncă.
În motivarea cererii a arătat reclamanta că prin art. 1-4 ale nr.OG10/2007 au fost majorate salariile tuturor angajaților statului (demnitari, funcționari publici, salariați contractuali, inclusiv judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție). Prin nr.OG16/2007 Guvernul a dispus majorarea drepturilor bănești cu începere de la 01.01.2007 personalului, iar prin nr.OG27/2007 se majorează și salariile controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a României.
În condițiile în care pârâții refuză să recunoască aceleași majorări salariale ca și celorlalți angajați ai săi a arătat reclamanta că se încalcă dispozițiile art.1 alin.2 lit."e" pct.1 din nr.OG137/2000 precum și ale Protocolului 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâții legal citați nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.957 din 8 mai 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Suceavaa admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamantei diferențele salariale rezultate din neacordarea majorărilor salariale în cuantum total de 18% (5% începând cu 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 în raport de luna martie 2007 și de 11% începând cu 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007), pentru perioada 24.03.2008 - 08.05.2008, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății.
Totodată a obligat pârâții la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate (.) precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din același act normativ, "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoane aflate în situații comparabile".
OG nr.10/2007 în art.1 prevede majorarea în 3 etape a salariilor de bază, personalului bugetar salarizat potrivit nr.OG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III din legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
În conformitate cu dispozițiile art.1 din nr.OG16/2007: "În anul 2007, valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele 1 și 2din legea nr.495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate (.) se majorează în 3 etape, după cum urmează:
a) cu 2,5% începând cu 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;
b) b) cu 2,5% începând cu data de 1 aprilie 2007,față de nivelul din luna martie 2007;
c) cu 8% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007".
Prin nr.OG27/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 la Curtea de Conturi a României se prevede, de asemenea majorarea în aceleași trei etape cu procente de 2%, 5% respectiv 11% a coeficienților de multiplicare prevăzuți pentru controlul financiar.
Tribunalul a constatat astfel că reclamanta, consilier de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava, nu a beneficiat de aceste majorări salariale, fiind discriminată în raport de celelalte categorii de salariați ai statului astfel cum au fost menționate anterior. Aceasta cu atât mai mult cu cât majorările salariale acordate prin nr.OG10/2007, nr.OG16/2007 și nr.OG27/2007 nu au avut în vedere atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai ca urmare a inflației, efectele negative ale acestora fiind resimțite de către fiecare salariat al statului și nu numai de categoriile care au beneficiat de aceste majorări.
Ca urmare, în conformitate cu dispozițiile art.27 din nr.OG137/2000 instanța a admis acțiunea în parte, având în vedere că pentru plata pe viitor a acestor drepturi interesul în promovarea cererii nu este născut și actual.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției care a invocat în drept dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
A arătat în primul rând că față de temeiul juridic în baza căruia reclamanta și-a formulat acțiunea și anume existența unei situații discriminatorii Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă.
Astfel, articolul 1 din nr.HG 83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției prevede că "Ministerul Justiției este organul de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care asigură - și veghează la stricta aplicare a legii, în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept". Așadar, din enumerarea cuprinsă în articolele următoare din acest act normativ, a cerut să se constate că Ministerul Justiției nu deține atribuții în domeniul stabilirii politicii salariale și, cu atât mai puțin, în domeniul corelării creșterilor salariale solicitate de către intimata-reclamantă.
În susținerea excepției, a cerut a se avea în vedere și dispozițiile art.1 par. III pct.4 din legea nr.502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, potrivit cărora Guvernul a fost instituția abilitată de către Parlament de a emite ordonanțe în domeniul salarizării, inclusiv în domeniul reglementării creșterilor salariale acordate în sectorul bugetar în anul 2007.
În același sens, prin legea nr. 373/2007, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe în același domeniu în anul 2008.
Așadar, întrucât Ministerul Justiției nu se găsește în culpă în ceea ce privește majorările salariale pretinse de către reclamantă și neavând nici o atribuție în acest sens, nu se poate reține legitimarea procesual pasivă în această cauză.
Totodată a solicitat să se constate că Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă cu privire la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale angajaților din sistemul justiției, această obligație revenind, potrivit legii, curților de apel sau, după caz, tribunalelor.
În ceea ce o privește pe reclamantă, aceasta are calitatea de consilier de probațiune în cadrul serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava, astfel că obligația de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă revine Curții de APEL SUCEAVA, ca unitate angajatoare.
În ceea ce privește motivul de recurs bazat pe dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă a arătat că soluția primei instanțe prin care s-a acordat reclamantei creșterile salariale prevăzute doar pentru alte categorii profesionale nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept pe care legiuitorul a înțeles să nu îl mai acorde pentru anul 2007.
Pronunțând această sentință, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept care nu este prevăzut în legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
Acordarea pe cale judecătorească a unui drept poate fi făcută în temeiul unei norme existente, fără înfrângerea voinței legiuitorului și încălcarea separației puterilor în stat, principiu consfințit de art. 1 alin. 4 din Constituția României.
În acest sens sunt și prevederile art.124 alin.3 din Constituția României, conform cărora "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii".
În aceste condiții, a apreciat că cererea nu putea fi soluționată de către instanța de judecată, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare, imixtiune de nepermis în sfera de atribuții a autorității legiuitoare.
Văzând și temeiul acțiunii reclamanților, a cerut a se observa că atribuția de a analiza un tratament discriminatoriu instituit prin dispoziții legale aparține altor organe, potrivit dispozițiilor din Constituția României, însă precizăm că nici Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța asupra lipsei unei reglementări, stabilind constant în jurisprudența sa că "potrivit art.2 alin (3) din Legea nr.47/1992 Curtea Constituțională nu poate modifica sau completa prevederile Legale supuse controlului de constituționalitate. Astfel, Curtea Constituțională nu este legislator pozitiv și nici nu are dreptul de a impune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispoziții decât cele existente în cuprinsul acesteia" (Decizia nr.171 din 28 februarie 2006 publicată în Monitorul Oficial nr.316 din 7 aprilie 2006).
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut în art.304 pct.9 Cod procedură civilă a arătat că potrivit art.57 din legea nr.123/2006 privind statutul personalului de probațiune, "Pentru activitatea depusă, personalul din serviciile de probațiune au dreptul la salariu, care se compune din salariul de bază, sporuri și indemnizații, precum și din premii sau prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege specială".
De asemenea, art.3 alin.1 din Legea nr.327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune prevede că "Pentru activitatea depusă, personalul din serviciile de probațiune au dreptul la salariu, care se compune din salariul de bază, sporuri, precum și din premii sau prime, ale căror cuantum se stabilesc prin lege".
Art. 3 alin. 2 din același text de lege prevede că "salariul de bază pentru personalul din serviciile de probațiune se stabilește pe baza valorii de referință sectorială din cadrul autorității judecătorești și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexă, pe grade profesionale, în funcție de competența profesională și vechimea în specialitate".
Totodată, potrivit legii, personalul din cadrul serviciilor de probațiune beneficiază de sporuri salariale, premii și prime acordate conform legii.
Potrivit art. 22 alin.1 din Legea nr. 327/2006, personalul din cadrul serviciilor de probațiune beneficiază și de alte drepturi prevăzute de legislația din domeniul muncii și asigurărilor sociale.
Prin reglementarea salarizării și a altor drepturi ale personalului din cadrul serviciilor de probațiune prin lege specială, așa cum rezultă din dispozițiile art.23 din Legea 327/2006, "Prevederile Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se mai aplică personalului din serviciile de probațiune la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Mai mult, reglementarea prin lege a salarizării și altor drepturi ale personalului de probațiune a constituit pentru aceștia majorări salariale, raportate la valoarea de referință sectorială din cadrul autorității judecătorești, precum și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexă.
De asemenea, legea specială de salarizare a acestei categorii profesionale nu prevede posibilitatea indexărilor drepturilor salariale.
Astfel, față de textele invocate mai sus, a considerat că hotărârea instanței de fond este netemeinică, deoarece nu pot fi acordate drepturi salariale care nu mai sunt prevăzute de lege.
Totodată, a menționat că actele normative reținute de instanță în considerente, respectiv Ordonanțele nr. 10, 16 și 27 din 31.10.2007 și Legea nr. 232/06.07.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 unor categorii de personal salarizat din cadrul sistemului bugetar nu sunt incidente în cauză, deoarece se referă la alte categorii socio-profesionale. Astfel, nr.OG10/2007 are în vedere creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului contractual din sistemul bugetar salarizat conform nr.OUG24/2004.
De asemenea, nr.OG16/2007 are în vedere creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului salarizat potrivit Legii nr.495/2004, respectiv personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate.
La rândul său, nr.OG27/2007 reglementează creșterile salariale acordate în anul 2007 personalului din cadrul Curții de Conturi.
În aceste condiții, consilierii de probațiune nu pot beneficia de aceste indexări, nefăcând parte din categoriile profesionale menționate mai sus. Mai mult, drepturile salariale ale consilierilor de probațiune sunt reglementate prin lege specială, respectiv prin Legea nr.327/2006, care, așa cum s-a precizat mai sus, nu prevede dispoziții privitoare la actualizarea salariilor prin indexarea acestora.
Totodată, a solicitat instanței de recurs să constate că, Legea nr.327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului de probațiune reglementează drepturile de care beneficiază această categorie profesională, în mod exhaustiv, astfel că reclamanta nu poate beneficia decât de drepturile stabilite în favoarea lor.
În ceea ce privește problema discriminării a arătat că în cauză nu există o discriminare cu privire la salarizarea reclamantei în sensul dispozițiilor nr.OG137/2000.
S-a mai susținut că în mod greșit prima instanță a obligat pârâții la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei atâta timp cât aceste drepturi salariale nu sunt prevăzute de lege.
A arătat că în mod greșit au fost obligați pârâții la plata sumelor pretins a fi datorate, actualizate cu indicele de inflație de la data plății întrucât neacordarea indexării salariale personalului din cadrul autorității judecătorești au avut la bază rațiuni de politică financiară și bugetară a statului, neputându-se reține nici o culpă în sarcina sa.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii.
Legal citați intimații nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei, recurentul Ministerul Justiției fiind cel care a depus note de ședință prin care a solicitat admiterea recursului pe care la declarat în cauză.
Examinând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 4 Cod procedură civilă se constată că în cauză nu pot fi reținute susținerile privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești întrucât instanța a analizat acțiunea reclamantei în raport cu dispozițiile nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare.
În condițiile în care reclamanta, consilier de probațiune în cadrul Tribunalului Suceava, nu a beneficiat de majorările salariale solicitate în prezenta cauză, a fost discriminată în raport de celelalte categorii de salariați ai statului.
Aceasta cu atât mai mult cu cât majorările salariale acordate prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 nu au avut în vedere atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai ca urmare a inflației, efectele negative ale acestora fiind resimțite de către fiecare salariat al statului și nu numai de categoriile care au beneficiat de aceste majorări.
Astfel, reține Curtea că aceste majorări salariale nu au fost stabilite în considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare și eliberare din funcție sau mai ales a atribuțiilor profund diferite pe care le au anumite categorii de persoane.
În aceste cazuri, legiuitorul poate stabili drepturi diferite, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea și privațiunile inerente fiecărei funcții în parte și fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității reglementat de art. 16 din Constituție și de reglementările internaționale.
Or, în condițiile în care nu au fost avute în vedere aceste criterii, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai, resimțite de fiecare categorie profesională, indiferent de nivelul salariului sau de creșterile salariale de care ar fi beneficiat, reține Curtea că, în mod corect prin hotărârea primei instanțe au fost acordate reclamantei creșterile salariale prevăzute de OG10/2007.
Deși se invocă dispozițiile Legii nr.327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune se constată că art. 12 din această lege precizează că pe lângă drepturile prevăzute de legea de salarizare, personalul din serviciile de probațiune beneficiază și de alte drepturi prevăzute de legislația din domeniul muncii și asigurărilor sociale.
Ori legislația muncii prin art. 78 Codul muncii prevede dreptul salariaților de a beneficia chiar și de măsuri reparatorii, de drepturile salariale, indexările majorate și reactualizate în funcție de rata inflației.
Recunoscând dreptul reclamantei la majorările salariale prevăzute de nr.OG10/2007 se constată că în mod corect prima instanță în aplicarea dispozițiilor Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă, a dispus obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă a reclamantei.
Față de cele ce preced și văzând că sentința recurată este legală și temeinică Curtea urmează ca în baza art. 312 Cod procedură civilă să respingă recursul declarat de Ministerul Justiției ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECID
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B, sector 5,-, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr.957 din 8 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 2 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. jud. pensionat și
jud. plecat în
semn. președintele instanței,
Red.
Jud.fond:.
Jud.
Asist.jud:
Asist. Jud:
Tehnored. ex.2/22.07.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Timofte Cristina, Gheorghiu Neculai
