Legea 112/1995. Decizia 982/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.982
Ședința publică din 21 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 453/03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local T, Municipiul T - prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect Legea nr. 112/1995.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru pârâții intimați Consiliul Local T și Municipiul T - prin Primar, și pentru reclamanții recurenți și, avocat, lipsă fiind reprezentantul pârâților intimați Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul reclamanților recurenți depune minuta timbrării și dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 7178 lei, cu chitanța nr.837/ 20.10.2008, timbru judiciar în sumă de 0,45 lei, sentința civilă nr.10214/24.10.2007 a Judecătoriei Timișoara, decizia civilă nr.173/A/05 martie 2008 Tribunalului Timiș și copia minutei deciziei civile nr.884/9.10.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Instanța pune în discuție necesitatea efectuării unei expertize topografice.
Apărătorul reclamanților recurenți arată că nu este necesară efectuarea unei expertize, având în vedere că a fost delimitat terenul aferent construcției.
Reprezentanta pârâților intimați Consiliul Local T și Municipiul T - prin Primar apreciază ca fiind oportună efectuarea unei expertize.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate și a sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii, arătând că Legea 112/1995 și art.23 din Legea 18/1991 definește noțiunea de teren aferent construcției.
Reprezentanta pârâților intimați Consiliul Local T și Municipiul T - prin Primar solicită respingerea recursului și menținerea deciziei recurate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.453/A/03.06.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamanții apelanți și împotriva sentinței civile nr.324/15.01.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Statul român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de DGFP T și Consiliul Local al mun. T prin Primarul mun. T
Pentru a pronunța astfel tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr.342 din 15.01.2008 pronunțată în dosar nr- Judecătoria Timișoaraa admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii în constatare, respingând acțiunea civilă formulată de reclamanții si - împotriva pârâților Statul reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice si Consiliul Local al Municipiului T prin Primarul Municipiului T, ca inadmisibila.
Prima instanță a reținut că autorii reclamantului si (ascendenți de gradul I, potrivit certificatului de moștenitor existent la dosar), au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcție situat in T Bv.nr.15, apartament 2, cu nr. cadastral 9534/II, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 9685/15.10.1996, încheiat în temeiul Legii nr.112/1995, asupra terenului rămas în proprietatea Statului R, având un drept de folosința, potrivit mențiunilor din CF nr.--T; drepturile reale menționate au fost dobândite subsecvent de câtre reclamant, pe cale succesorala.
Autoarea reclamantei -, a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcție constând in apartamentul 2 situat la aceeași adresa, cu nr. cadastral 9534/I, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.9270/12.09.1996, încheiat în temeiul aceleași legi speciale, terenul rămânând tot în proprietatea Statului R, cu drept de folosință în favoarea titularului construcției; aceste drepturi au fost dobândite de către reclamanți prin contractul de vânzare-cumpărare cu garanție imobiliară autentificat sub nr.4465/17.11.2006 de BNP"-"-
Reclamanții deveniți proprietari asupra construcției mai sus identificată au solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate si asupra terenului aferent construcțiilor, concomitent cu dobândirea dreptului asupra acestora, ex lege-in temeiul art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, coroborat cu art.23 din Legea nr.18/1991 republicata.
Prima instanță a reținut că în condițiile art.37 din Norme-aprobate prin HG 20/1996 modificată prin HG 11/1997, în situațiile de vânzare câtre chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art.26 alin. ultim din lege, care stipulează că suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
S-a apreciat că din interpretarea sistematica a prevederilor art.9,art.21 si art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995, se poate concluziona că dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente apartamentelor, care nu se restituie în natură foștilor proprietari, se dobândește de către chiriașii titulari de contract în urma vânzării (sau de câtre succesorii acestora), în aceleași condiții în care se dobândește și dreptul de proprietate asupra construcției, titularul dreptului de folosință asupra terenului având opțiunea cumpărării acestuia, iar proprietarul terenului nu poate refuza încheierea contractului (Decizia civila nr.1043/07.12.2004 a Curții de Apel B-Sectia a IV-a civila, nepublicata).
S-a reținut de instanța de fond că este inadmisibilă acțiunea întrucât, reclamanții au înțeles să promoveze o acțiune în constatarea dreptului de proprietate asupra terenului dispozițiile art.111 proc.civ.(norma cu caracter general in material acestui tip de acțiuni)- care prevăd caracterul subsidiar al acestei acțiuni în raport cu acțiunea în realizarea dreptului-devin aplicabile, chiar daca reclamanții nu au înțeles să facă trimitere la ele, astfel că ei au la dispoziție o acțiune în realizarea dreptului lor cu dovada îndeplinirii procedurii prealabile-în ipoteza unui refuz al proprietarului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr.342/15.02.2008 a Judecătoriei Timișoara reclamanții au solicitat admiterea acestuia și desființarea sentinței atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Hotărârea primei instanțe este criticată pentru necercetarea fondului pricinii, ca efect al eronatei interpretări a dispozițiilor legale,deoarece reclamanții au promovat o acțiune în constatare și nu în realizarea dreptului, cum greșit a reținut judecătoria, ignorând temeiul de drept invocat și practica judiciară în materie. Se susține că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției achiziționate în baza Lg. nr.112/1995 este un drept dobândit ope legis, cum prevede Lg. nr.112/1995, căci, art.37 din HG nr.11/1997 ce dispune că în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, trebuie coroborat cu prevederile art.23 din Lg. nr.18/1991 ce definește noțiunea de teren aferent.
Tribunalul a apreciat ca nefondat apelul pe care l-a respins cu motivarea că, dat fiind textul art.21 corelat cu art.26 și cu art.37 din HG nr.11/1997, care prevede, în esență că o dată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra locuinței se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenului aferent acesteia, restul rămânând în proprietatea statului, modalitatea de dobândire a terenului aferent (limitele sale trebuind obligatoriu a fi determinate pe calea unei lucrări de specialitate) apartamentelor achiziționate în condițiile de exigență ale art.9 al Lg. nr.112/2005 se realizează, precum în cazul locuințelor, prin vânzare cumpărare, cu plata prețului integral sau în rate, având în vedere și dispozițiile art.13 din Lg. nr.112/1995, care nu disting referitor la luarea în calcul a valorii terenurilor, după cum este vorba despre conținutul despăgubirilor cuvenite foștilor proprietari ori prețul de vânzare către chiriași a locuințelor.
Tribunalul a apreciat că normele Lg. nr.18/1991 nu sunt aplicabile acestor situații și din perspectiva prevederilor art.13 alin.6 din Lg. nr.112/1995 care fac vorbire despre un fond constituit la dispoziția Ministerului Finanțelor pentru asigurarea punerii în aplicare a prevederilor Lg. nr.112/1995 (plata despăgubirilor către foștii proprietari), dar și având în vedere modalitățile de reparație prevăzute de Lg. nr.10/2001 cu modificările la zi, între care compensarea cu alte bunuri (de exemplu, suprafețele de teren ce exced terenului aferent) și acordarea de despăgubiri bănești foștilor proprietari spoliați, context în care fondul supra amintit se impune a fi efectiv capabil a suporta aceste despăgubiri.
În consecință instanța de apel a reținut ca și judecătoria că dispozițiile art.111C.pr.civ. nu pot constitui temei pentru o astfel de acțiune vizând recunoașterea dobândirii unui drept, care se privește a fi o veritabilă acțiune în realizare și nu o simplă acțiune în constatarea unei situații de drept, astfel că terenului aferent locuinței achiziționate în baza Lg. nr.112/1995 trebuie să i se aplice același regim juridic precum locuinței, cum prevede și art.21 din legea menționată, în sensul că o dată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor, se dobândește dreptul de proprietate și asupra terenului aferent acestora, prin vânzare.
În termen împotriva deciziei civile nr.453/3.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, au declarat recurs reclamanții și care au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr.453/A/03.06.2008 și a sentinței civile nr.342/15.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
În motivare au arătat că prin decizia civilă nr.4453/A Tribunalul Timiș menține ca temeinică și legală sentința judecătoriei care a repins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanți, omițând faptul că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției este un drept dobândit ope legis, așa cum prevede Legea 112/1995 "o dată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, așa cum au fost determinate la data trecerii în proprietatea statului.
Arată că în susținerea acțiunii au invocat prevederile art.37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995 care prevăd că în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent. De altfel, dispozițiile indicate se coroborează cu dispozițiile legii 18/1991 care în art. 23 definește terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, ca fiind acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în CF sau în alte documente.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, ca reprezentant legal al Statului Român, a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei civile nr.453/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș precum și a sentinței civile nr.342/15.01.2008 prin care s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în constatare formulată de reclamanți.
În motivare a arătat că hotărârea primei instanțe în mod corect a fost menținută de instanța de apel întrucât prin teren aferent construcției în înțelesul Legii 112/1995, a art.33 din HG 11/1997 și a art.37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995 se înțelege terenul ocupat de edificate și nicidecum întregul imobil.
În cazul în care legiuitorul ar fi consimțit ca o dată cu locuința să se vândă și terenul atunci expresia folosită ar fi fost "întregul teren" iar norma instituită de art.26 alin. ultim, nu și-ar mai fi avut sensul în cuprinsul legii.
Prin întâmpinare, pârâții Consiliul Local T și Municipiul T - prin Primar au solicitat respingerea recursului cu motivarea că acțiunea formulată de către reclamanți este în realitate o acțiune în revendicare, întrucât se solicită întabularea în CF a pretinsului drept de proprietate al reclamanților asupra terenului, proprietatea Statului Român, prin urmare temeiul de drept al acțiunii nu poate fi ar.111 Cod procedură civilă.
Cu privire la terenul în cauză nu s-a putut încheia contract de vânzare-cumpărare întrucât până la această dată nu a fost reglementată juridic noțiunea de teren aferent imobilelor cumpărate în baza Legii 112/1995 iar prin 339/2000 s-a hotărât ca pentru curțile și grădinile aferente imobilelor (construcții) vândute în temeiul Legii 112/1995 să se încheie cu actualii proprietari ai construcțiilor, contracte de închiriere, chiria stabilindu-se conform OUG nr.40/1999.
Arată că acțiunea reclamanților apare la acest moment ca inadmisibilă, atâta vreme cât nu s-a uzat de procedura adminisrativă care demarează cu depunerea unei cereri de către persoana îndreptățită la sediul instituției, prin care să se solicite intrarea în proprietate asupra terenului aferent imobilului construcție ce a făcut obiectul Legii 112/1995, procedura specială fiind reglementată de Legea 18/1991 republicată.
Examinând decizia civilă recurată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, dispozițiile art.37 din Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995 republicată în temeiul art.II din HG nr.11/1997 prevăd că " în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art.26 alin. ultim din lege".
Textul art.26 din lege prevede că "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 în posesia acestora și care depășesc suprafețele aferente construcției rămâne în proprietatea statului, per a contrario, cele car nu depășesc această suprafață, respectiv care asigură o utilizare normală a construcției, se dobândesc în virtutea legii, în proprietate.
Or, obligația determinării terenului aferent în sensul normelor legale mai sus menționate aparține părților din contractul de vânzare-cumpărare - în speță reclamanților, iar instanțele în virtutea rolului activ trebuie să pună în discuție necesitatea efectuării unei expertize de specialitate pentru determinarea terenului aferent.
Rezultă din considerentele arătate că în mod greșit s-a apreciat de cele două instanțe că acțiunea formulată de reclamanți este inadmisibilă în raport de dispozițiile art.111 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art.37 din Normele aprobate prin HG 20/1996 modificată prin HG 11/1997 și art.26 din Legea 112/1996, situație în care s-a judecat pe excepția inadmisibilității iar nu pe fond.
Cum, judecătoria a soluționat cauza pe excepția inadmisibilității și neprocedând la identificarea și delimitarea suprafeței de teren aferentă construcției - aceasta echivalează cu necercetarea fondului cauzei, motiv pentru care Curtea constată incidența în cauză a dispozițiilor art.312 (5) Cod procedură civilă astfel că va admite recursul declarat de reclamanți, va casa cele două hotărâri și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Timișoara pentru judecarea pe fond a cauzei.
În rejudecare, instanța de fond va proceda la completarea probatoriului inclusiv prin efectuarea unei expertize tehnice de specialitate în vederea identificării terenului aferent imobilului din litigiu, respectiv a terenului care asigură o normală utilizare a construcției cumpărate de reclamanți, instanța urmând a administra și alte probe pe care le va aprecia ca utile și pertinente în vederea soluționării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 453/03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia civilă nr.543 din 3.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș și sentința civilă nr.342 din 15.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR Dr.- - - - - -
GREFIER
- -
Red.ML/12.11.2008
Dact./12.11.2008
Judecătoria Timișoara -JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Tribunalul Timiș -judecători,
2 ex.
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
