Obligație de a face. Decizia 984/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 984/
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de către Statul Român prin Consiliul Local, și împotriva deciziei civile nr.119 bis din 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intervenienții recurenți și avocat în substituire avocat, pentru reclamantul recurent Statul Român prin Consiliul Local se prezintă consilier juridic, iar pentru pârâții intimați și se prezintă avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul legal timbrat cu taxa judiciară de timbru in sumă de 135 lei timbru judiciar și 0,15 lei timbru judiciar mobil.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent Statul Român prin Consiliul Local consilier juridic solicită admiterea recursului lor așa cum a fost formulat și motivat în scris, fără cheltuieli de judecată. Având cuvântul și cu privire la recursul declarat reclamanții și solicită respingerea acestuia.
Reprezentanta intervenienților recurenți avocat solicită admiterea recursului lor așa cum a fost formulat și motivat în scris casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș pentru pronunțare pe fond, fără cheltuieli de judecată. Având cuvântul cu privire la recursul declarat de către reclamantul recurent Statul Român prin Consiliul Local pune concluzii prin care solicită respingerea acestuia.
Reprezentantul pârâților intimați avocat solicită respingerea recursurilor ca nefondate potrivit concluziilor scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr.5295/17.04.2008, pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr-, s-a respins actiunea principala formulata de reclamantul Statul R prin Consiliul Local in contradictoriu cu pârâtii și, pentru obligația de a face.
S-a admis cererea reconvenționala formulata și precizată de parații reclamanți reconvenționali și in contradictoriu cu reclamantul - parat reconventional Statul Român prin Consiliul Local pentru radierea dreptului de servitute.
S-a dispus radierea dreptului de servitute de trecere asupra parcelei cu nr. top. 188/b înscris în favoarea proprietarilor nr. top. 188/c, adică a Statului Român, drept înscris în cartea funciară nr. 7701, în foaia a III-a, privitoare la sarcini, unde este oglindită proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali, constatând că nu mai sunt incidente prevederile art. 616 Cod civil.
A fost bligat reclamantul să plătească pârâților reclamanți reconvenționali suma de 1810,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că potrivit CF 7701, pe nr. cadastral 188/a/II se află apartamentul nr. 1, compus din trei camere, proprietate reclamanților, conform Legii nr. 112/1995, iar pe nr. top. 188/b/1, se află curte și grădină în suprafață de 375 mp.
În foaia a treia a cărții funciare figurează înscris un drept de servitute de trecere asupra parcelei cu nr. 188/b, în favoarea proprietarilor dintotdeauna ai parcelei cu nr. top.188/c din CF 7702.
Pe acest din urmă număr cadastral se află curtea și grădina în suprafață de 1202 mp, proprietatea Statului Român, nr. evidențiat în CF 7702, în care mai figurează și nr. top. 188/a/II, respectiv apartamentul nr. 2.
Raportul de expertiză efectuat în cauză (filele 42-48) reliefează faptul că potrivit situației actuale din CF 5258 colectiv, nr. 188/a și a notei în care se specifică dreptul de servitute de trecere prin parcela cu nr. top. 188/b în favoarea proprietarilor nr. top. 188/c, pârâții sunt obligați să respecte acest drept și în consecință să demoleze poarta interioară ori să o lase deschisă și să respecte accesul propus în anexa la Dispoziția nr. 55/2001.
Răspunzând obiectivelor formulate de pârâți, expertul a conchis că terenul, proprietatea reclamanților de sub nr. 188/c, nu este loc înfundat, având acces și în partea din spate, adică din strada 26.
S-a mai menționat că intrarea trebuie amenajată așa cum au făcut și proprietarii vecini, de la nr. 445, Primăria, respectiv nr. 443, nr. 442, iar prin amenajarea intrării din strada 26, se va putea radia din CF dreptul de servitute de trecere prin parcela cu nr. top. 188/b, proprietatea pârâților.
În răspunsul la obiecțiuni expertul a precizat că nu este teren înfundat cel de pe top 188/B, având acces din strada 26, prin amenajare, iar din aceeași-. 189, nr. de casă 445, respectiv sediul Primăriei.
S-a învederat faptul că terenul are materializate porți de acces din strada 26 și spre nr. top. 188/C, putându-se radia din CF dreptul de servitute de trecere instituit în favoarea reclamantului (filele 69-70).
Conform art. 616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său, pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Din expertiza tehnică efectuată rezultă că imobilele părților sunt învecinate, că parcela proprietatea Statului Român, fondul dominant, ar putea fi amenajată cu ieșire la stradă, la fel ca și proprietatea vecină, de la nr. 445, unde își are sediul Primăria, iar la capătul celălalt, unde se situează-, are - de asemenea - acces, neamenajat.
Prin urmare, fondul dominant nu poate fi socotit, în înțelesul art. 616 Cod civil, ca fiind înfundat, el beneficiind de două ieșiri, chiar dacă amenajarea lor ar presupune cheltuieli, care nu sunt excesive, la drumul public, iar aservirea fondului proprietatea pârâților nu se justifică, altfel rațiunile și scopul prevăzut de lege în acest sens ar fi ignorate.
Devenind posibilă sistarea servituții de trecere, instanța de fond a admis cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali și, apreciind că nu se mai justifică împovărarea imobilului cu nr. top. 188/b, întrucât reclamantul își va putea folosi propriul teren, cu acces în ambele străzi (Principală și strada 26 din ), a respins acțiunea principală ca neîntemeiată.
În acest sens, instanța de fond a avut în vedere astfel că prin "loc înfundat" se înțelege acel loc care nu are nici o ieșire la calea publică, or proprietatea reclamantului are acces la calea publică, chiar dacă nu este amenajat încă acest acces, dar această din urmă împrejurare nu dă dreptul la servitutea de trecere, servitute instituită după apartamentarea imobilului care a fost proprietatea reclamantului, apartamentul nr. 2 fiind înstrăinat în condițiile Legii 112/1995 de către acesta pârâților.
În consecință, prima instanța a dispus radierea dreptului de servitute de trecere asupra parcelei cu nr. top. 188/b înscris în favoarea proprietarilor nr. top. 188/c, adică a Statului Român, drept înscris în cartea funciară nr. 7701, în foaia a III-a, privitoare la sarcini, unde este oglindită proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali, constatând că nu mai sunt incidente prevederile art. 616 cod civil față de proprietățile părților.
În temeiul art. 274 alin. 1C.civ.p. aceeași instanță a obligat reclamantul să plătească pârâților reclamanți reconvenționali suma de 1810,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel Statul R, prin Consiliul Local, solicitand schimbarea in tot a sentintei apelate, in sensul admiterii actiunii principale si respingerii cererii reconventionale.
In motivarea apelului s-a aratat ca, desi prin expertiza topografica efectuata in cauza, expertul a stabilit corect starea de fapt, in sensul ca paratii sunt obligati sa respecte dreptul de servitute, sa demoleze poarta interioara sau sa o lase deschisa si sa respecte accesul propus in anexa la dispozitia nr 55/2001, prima instanta a inlaturat cele statuate de expert, precum si cele mentionate in dispozitie si anexa acesteia, in care se arata modalitatea de folosire a partilor comune aferente imobilului in litigiu.
In probatiune s- solicitat efectuarea unei noi expertize.
In cauza au formulat apel si numitii și, invocând calitatea lor de chiriași ai aparatamentului nr.2 din imobilul în litigiu, deși nu au fost părți litigante în dosarul de fond, aratand faptul ca au dobandit prin cumparare apartamentul nr 2 din imobil si au devenit proprietarii terenului aferent, imprejurare in raport de care invoca lipsa calitatii procesuale a reclamantului Statul R, prin Consiliul Local.
In apelul propriu, apelantii au solicitat in principal desfiintarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de foind, iar in subsidiar schimbarea hotararii apelate in sensul admiterii actiunii principale si respingerii cererii reconventionale, cu cheltuieli de judecata.
Reclamantul initial a invocat prin actiune ca paratii sunt tulburati in posesia imobilului prin constructia curtii interioare, aceasta imprejurare a fost ignorata atat de expert, cat si de prima instanta.
De aceea a solicitat efectuarea unei noi expertize topografice.
Prin intampinare, poaratii si au solicitat respingerea apelului ca neintemeiat, intrucat expertiza efectuata in dosarul de fond a stabilit ca terenul proprietatea apelantilor nu este loc infundat, avand acces atat din-, prin amenajare, cat si din aceeasi strada, pe nr top 189, situatie in care nu se justifica in niciun mod dreptul de trecere al reclamantilor pe terenul proprietatea paratilor.
Cererea de suplimentare a probatoriului in apel privind efectuarea unei noi expertize topografie a fost respinsa de instanta la termenul de judecata din 19.01.2009, apreciindu-se ca aceasta nu este utila si pertinenta solutionarii cauzei.
Tribunalul Timiș prin decizia civilă 119 bis din 17 februarie 2009 pronunțată în dosar nr- a respins excepția lipsei de calitate procesuala activa a Statului R prin Consiliul Local invocata de continuatorii apelanți si.
A respins exceptia lipsei de calitate procesuala activa a apelantilor si, invocata din oficiu.
A respins apelul declarat de reclamantul apelant STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL si de apelanții si, împotriva sentinței civile nr.5295/17.04.2008, pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr-, in contradictoriu cu parații intimați si .
În judecarea apelului Tribunaslul a reținut că în ceea ce priveste vocatia procesuala a reclamantului Statul R prin Consiliul Local invocata de apelantii si, se constata ca potrivit contractului de vanzare cumparare nr 246/14.12.2006 si incheierii nr 55558/09.04.2008, apelantii au devenit proprietarii apartamentului nr 2 din imobilul in litigiu, precum si asupra terenului aferent acestuia.
La data promovarii actiunii, 18.04.2007, Statul R era inca proprietar asupra terenului (iar apelantii asupra apartamentului), fapt ce legitimeaza calitatea procesuala activa a Consiliului Local, in reprezentarea Statului
Instanta de fond a ramas in pronuntare la data de 10.04.2008, la o zi dupa de prin incheierea nr 55558/09.04.2008 s-a intabulat in cartea funciara dreptul de proprietate al apelantilore si asupra terenului, iar hotararea apelata a fost pronuntata la 17.04.2008.
Prin urmare, in speta a operat o transmisiune conventionala a calitatii psocesuale, motiv pentru care instanta va respinge ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesuale active a Statului R prin Consiliul Local, invocata de continuatorii si, precum si exceptia lipsei de calitate procesuala a apelantilor, invocata din oficiu de catre instanta la termenul din 16.02.2009.
In ceea ce priveste fondul cauzei, s-a avut in vedere obiectul actiunii principale, precum si al cererii reconventionale, prima instanta a ordonat efectuarea unui raport de expertiza topografica, concluzia specialistului fiind aceea ca terenul proprietatea reclamantului, de sub nr top 188/c nu este loc infundat, avand acces si in partea din spate, adica din-, intrare ce trebuie amenajata si in felul acesta este posibila radierea dreptului de servitute de trecere prin parcela cu nr top 198/b, proprietatea paratilor.
La expertiză au formulat obiectiuni paratii si, nu si reclamantul initial(acesta fiind un alt motiv, a respins cererea de efectuare a unei noi expertize), insa prin raspunsul la obiectiuni, expertul si-a mentinut concluziile initiale.
Retinand starea de fapt astfel cum a fost constata de specialist, si vazand conditiile de existenta ale servitutii de trecere reglementate de art 616, in mod corect instanta de fond a respins actiunea principala, a admis cererea reconvenmtionala si a dispus radierea dreptului de servitute de trecere a reclamantilor asupra parcelei cu nr top 188/b, proprietatea paratilor.
Critica adusa expertizei de catre reclamantul initial si apoi de catre continuatorii, in ceea ce priveste redarea situatiei reale de fapt, este nefondata, intrucat expertul nu a stabilit vreo obligatie in sarcina paratilor de a respecta servitutea de trecere a reclamantilor, acest atribut revenind exclusiv instantei de judecata, ci s-a limitat doar la a descrie situatia de fapt, cea mentionata in cartea funciara, urmata de concluzii favorabile radierii dreptului de servitute al reclamantilor.
Dispozitia nr 55/2001 si anexa acesteia (ultima nedepusa la dosarul cauzei), care fac vorbire ca se va demola gardul construit fara autorizatie de catre paratul si se va intocmi o solutie de departajare a curtii si gradinii aferente constructiei, a devenit caduca, in urma cumpararii imobilului de catre apelantii, astfel ca, data fiind situatia actuala de carte funciara, precum si starea conflictuala dintre noii proprietari, problema stabilirii conditiilor de continuare a servitutii de trecere putea s-a si procedat in situatia de fata.
In consecinta, pentru considerentele mai sus expuse si vazand ca in cauza nu se regaseste niciunul din motivele de desfiintare prevazute de art 297, apelul reclamantilor continuatori se priveste ca nefondat, și a fost respins.
Împotriva deciziei civile nr.119 bis din 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- au declarat recurs Statul Român prin Consiliul Local, și solicitând obligarea pârâților la acordarea unei servituți de trecere cu înscrierea acesteia în Cartea Funciară și obligarea la demolarea gardului (poarta) care împiedica accesul spre terenul proprietatea recurentului Statul Român prin Consiliul Local iar recurenții intervenienții au criticat hotărârea sub aspectul respingerii cererii privind efectuarea unei contraexpertize cât și sub aspectul soluționării unor excepții procesuale ridicate.
Examinând ambele recursuri prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304 raportat la art. 306 și art. 312 Cod pr.civilă se reține că acestea sunt nefondate.
Recurentul Statul Român prin Consiliul Local a criticat hotărârea sub aspectul neracordării servituții de trecere, neînscrierii acesteia in CF și nestabilirea obligației de demolare.
S-a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor dej udecată.
Recursul nu a fost motivat în drept prin indicarea vreunei dintre motivele prevăzute de art.304 Cod pr.civilă.
Față de conținutul recursului menționat, instanța de recurs va reține că primele instanțe în mod corect au apreciat pe baza raportului de expertiză topografică, că terenul invocat de reclamanți nu reprezintă un loc înfundat, existând cale de acces, iar această împrejurare a determinate radierea dreptului de servitute de trecere prin parcela cu nr. top.198/b, proprietatea pârâților.
temeiuri pentru servitutea menționată, nu se poate dispune obligarea pârâților la demolarea vreunei porțiuni de gard sau la înscrierea în CF a pretinsei servituți.
Recurenții și au invocat ca motive de recurs, neîncuvințarea efectuării unei contraexpertize; rămânerea în pronunțare a cauzei doar cu privire la excepțiile privind lipsa calității procesuale active a Statului Român prin,Local și apelanților și; transmiterea convențională a calității procesuale prin vânzarea bunului litigios.
În drept a fost invocat motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct.9 Cod.pr.civ.
Motivele de recurs invocate de către și, nu au incidență în speță, primele instanțe soluționând în mod corect cauza atât sub aspectul excepțiilor procesuale invocate, care în mod întemeiat au fost respinse cât și sub aspectul fondului.
Aspectele privind realitatea servituții de trecere au fost în mod corect stabilite, inclusiv prin lucrarea de expertiză efectuată în fața primei instanțe, astfel că, o contraexpertiză, având același obiect, nu este necesară în cauză.
privind așa numita transmitere convențională a calității procesuale prin vânzarea bunului litigios a fost în mod corect soluționată de către instanța de apel, aceasta reținând atât calitatea procesuală a reclamantului Statul Român prin Consiliul Local cât și pe aceea a apelanților și, tocmai în virtutea raporturilor juridice ce decurg din transmiterea drepturilor pe cale convențională.
Ca atare, instanța de recurs va reține că decizia Tribunalului Timișa fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 616 și urm. Cod civil în speță nefiind incident nici unul dintre motivele de recurs prezentate de către recurenții, și Statul Român prin Consiliul Local.
Față de cele arătate, ambele recursuri vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de către Statul Român prin Consiliul Local și și împotriva deciziei civile nr.119 bis din 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red LL/ 23.11.2009
Dact. NF/23.11.2009
Ex.2
Tribunalul Timiș Președinte C,
Judecător
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Cristian Pup
