Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 873/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIA Nr.873
Ședința publică de la 27 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costel Drăguț Președinte Instanță
- - - - JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
- --- - - JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier - -
*****
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva deciziei civile nr.247 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și împotriva sentinței civile nr.953 din 14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - SRL C și intimații pârâți CFR Sucursala Regională CFR C, ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice G și ANCPI - Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară G, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul pârât Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, intimatul reclamant - SRL C și intimații pârâți CFR Sucursala Regională CFR C, ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice G și ANCPI - Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier a de ședință, care a învederat instanței cererea privind judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242.pr.civ. formulată de intimatul reclamant - SRL C, prin concluziise scrise depuse, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, formulată de intimatul reclamant - SRL C și constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoriei Tg- J sub nr- reclamanta - SRL, a chemat în judecată intimatele - CFR - - Sucursala Regională CFR C, ANAF - DGFP G, AVAS și OCPI G solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să constate nulitatea încheierilor de intabulare în cartea funciară nr.3718/28.02.2006 și nr.8320/27.04.2006 pronunțate de OCPI G, prin care s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea pârâtei CNCFR CFR - și s-a înscris sechestru în Registrul de comandamente sub nr.86/10583/01.07.2005 în favoarea DGFP G și nr.8320/27.04.2006 în favoarea AVAS, să constate nulitatea parțială a actelor ce au stat la baza intabulării, respectiv procesele verbale de sechestru emise de G și AVAS, să dispună radierea mențiunilor prin care imobilul situat în - de locomotive, a fost intabulat în favoarea pârâtei CNCFR CFR - și a sarcinilor evidențiate în Registrul de comandamente din cartea funciară 572, să fie obligat pârâtul OCPI G să intabuleze dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la imobilele dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.24/08.10.2003.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin actul de dezmembrare și vânzare-cumpărare autentificat sub nr.24/08.10.2003 la BNP, a cumpărat de la pârâta CNCFR CFR - - Sucursala Regională CFR C, trupul 2 de proprietate, situat în, remiza de locomotive, compus din suprafața de teren de 25624,1176 mp, mai multe construcții și rezervoare.
Că la data de 28.02.2006, prin încheierea nr.3718, OCPI Gai ntabulat dreptul de proprietate în CF 572 Orașului pentru întreg imobilul în favoarea CNCFR CFR - Sucursala Regională CFR C, fără a se ține cont de existența actului de dezmembrare și vânzare - cumpărare, notându-se totodată sechestrul înscris în Registrul de comandamente sub nr.8320/10583/2005, în favoarea DGFP G, iar la data de 27.04.2006, prin încheierea nr.8320, OCPI Gad ispus înscrierea în Registrul de comandamente a sechestrului asupra întregului imobil în favoarea AVAS.
Arată că, a fost ignorată situația imobilului și în mod nelegal a fost înscris sechestrul pentru întreg imobilul, devreme ce ea este cumpărător de bună credință al trupului 2 de proprietate.
Pârâta Compania Națională de Ferate "CFR -", a formulat întâmpinare, recunoscând faptul că a vândut petentei trupul 2 al imobilului situat în - remiza de locomotive, iar în ceea ce privește sechestrul instituit asupra întregului imobil, a precizat că Sucursala Regională C figurează cu o obligație de plată restantă la Fondul Național de Asigurări de Sănătate în cuantum de 41.537.187.767 ROL, datorie ce trebuia achitată în contul AVAB.
Pârâta AVAS a formulat întâmpinare, invocând mai multe excepții: excepția prematurității cererii, motivat de faptul că în conformitate cu art.46, alin.1 din OUG nr.51/1998, republicată, nu a fost urmată procedura prealabilă, înainte de sesizarea instanței, reclamanta având obligația de a-i trimite copia cererii și a înscrisurilor doveditoare; excepția prescripției, cu motivarea că, în conformitate art.46 din OUG 51/1998, termenul de prescripție pentru acțiunile îndreptate împotriva AVAS este de 6 luni de la data de la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă nu legea prevedea un termen mai scurt și dat fiind că procesul verbal de aplicare a sechestrului a fost încheiat la data de 20.04.2006, iar acțiunea a fost înregistrată la 30.05.2007, termenul de prescripție instituit de legiuitor se împlinise.
Intimata a invocat și excepțiile de necompetență materială și teritorială a Judecătoriei Tg-J, considerând că potrivit art.45 din OUG 51/1998, cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de AVAS, atrag competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului.
Arată că pârâta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece primele trei capete de cerere vizează rectificarea cărții funciare.
Pârâta AVAS a invocat și excepția inadmisibilității cererii, considerând că petenta are posibilitatea promovării unei acțiuni în realizare a dreptului, situație în care acțiunea în constatare este inadmisibilă.
Pârâtul OCPI Gaf ormulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu există identitate între ea și persoanele față de care se solicită a fi obligată în raportul de drept procesual, pârâtul OCPI G îndeplinind serviciul de interes public fără să urmărească satisfacerea unui drept sau interes propriu.
Soluționând cauza Judecătoria Tg.jiu prin sentința civilă nr.953 din 14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul - a respins excepțiile prematurității cererii, a prescripției dreptului la acțiune, a necompetenței materiale și teritoriale a instanței, a lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâta AVAS.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta OCPI și respinge acțiunea reclamantei față de această pârâtă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de petenta - SRL în contradictoriu cu intimatele - CFR - - Sucursala Regională CFR C, ANAF - DGFP G cu, AVAS și OCPI G și s-a dispus radierea înscrierii în favoarea SNCFR - Sucursala Regională CFR C prin încheierea nr.3718/28.02.2006 a dreptului de proprietate pentru imobilul situat în, de locomotive și a înscrierilor sarcinilor evidențiate în registrul de comandamente din CF 572 ce grevează imobilul din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.24/08.10.2003 dobândit de reclamantă.
S-a constatat nulitatea încheierilor nr.3718/28.02.2006 și nr.8320/27.04.2006, cât și a încheierii nr.1704 conex. cu 1706/2007 și s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei, pentru imobilele menționate în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.24/08.10.2003 în CF a localității, respectiv trupul 2 de proprietate.
Pentru a pronunța această sentință, prim a instanță a reținut că, excepțiile invocate de intimată sunt neîntemeiate întrucât în raport de disp. art. 399 și urm. Cod procedură civilă competența de soluționare a contestației la executare aparține instanței de executare, aceasta fiind judecătoria dacă prin dispoziții speciale nu se prevede competența altei instanțe.
Că în cauza dedusă judecății, petenta a formulat o plângere în ceea ce privește înscrierea în Registrul de comandamente a procesului verbal de sechestru nr.8320/27.04.2006 în favoarea AVAS, invocând faptul că nu este debitor al acestei instituții, dar cu toate acestea a fost instituit sechestrul și asupra trupului 2 de proprietate, ce a fost dobândit prin actul de dezmembrare și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.24/08.10.2003 de BNP și creanța nu are nici o legătură cu active bancare preluate de AVAS, ea provenind din datorii înregistrate de către vânzătoarea CFR - la CAS D, datorii ce au fost preluate de către intimată în baza protocolului din 17.11.2003,astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 45 din OUG 51/1998.
S-a reținut că și excepția prematurității contestației este neîntemeiată, întrucât cererea reclamantei a fost primită de către instanță,iar comunicarea a fost făcută intimatei o dată cu citația și în această situație drepturile intimatei nu au fost în nici un fel prejudiciate, ea având posibilitatea de a formula toate apărările în fața instanței de judecată,legea nesancționând cu nulitatea absolută necomunicarea mai întâi pârâtei cererea de chemare în judecată și actele pe care își întemeiază pretențiile, astfel că vătămarea nu poate fi presupusă, ci trebuie dovedită în conformitate cu disp. art. 105, al. 2 Cod de procedură civilă.
Că pârâta nici nu a susținut că ar fi suferit o vătămare a drepturilor sale prin faptul comunicării cererii de chemare în judecată și a actelor pe care aceasta se întemeiază o dată cu citația.
S-a reținut că, sechestrul a fost înscris sub nr.8320/27.04.2006 pentru întreg imobilul, în favoarea AVAS, astfel că aceasta nu poate susține că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, ea având calitatea de creditor, petenta negând însă calitatea ei de debitor în raport cu AVAS.
Că din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă cu certitudine faptul că nu este vorba de o acțiune civilă în constatare, reclamanta urmărind realizarea dreptului său prin rectificarea cărții funciare 572 și intabularea dreptului său de proprietate cu privire la imobilele dobândite prin contractul autentificat sub nr.24/08.10.2003,reclamanta precizând, ulterior, că cererea nu se întemeiază pe dispozițiile art.111 Cod de procedură civilă, ci pe dispozițiile art.33-37 din 7/1996,
S-a reținut că OCPI G, nu are calitate procesuală pasivă în raport cu decizia pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXII din 15.10.2007.
Că la data de 08.10.2003 reclamanta - - a cumpărat prin actul de dezmembrare și contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.24/08.10.2003, trupul 2 de proprietate situat în - de locomotive, compus din suprafața totală de 25.624,1176 mp. mai multe construcții și rezervoare, pentru care a achitat suma de 2.466.929.849 ROL,menționându-se în contractul de vânzare cumpărare că CNCFR CFR - Sucursala Regională C nu a înstrăinat aceste imobile unor alte peroane și că imobilul nu este grevat de sarcini, fapt confirmat și de certificatul de sarcini nr.2954/07.10.2003, eliberat de Judecătoria Tg-
Că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, a fost înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al CNCFR -, fiind inclus și terenul înstrăinat reclamantei - SRL prin contractul autentificat sub nr. 24/08.10.2003.
S-a reținut că, AVAS nu deține un titlu împotriva petentei - SRL, debitor fiind CFR Sucursala Regională C, ca urmare a neplății CAS asigurat.
În ceea ce privește sechestrul instituit în favoarea DGFP G, s-a reținut că eronat a fost înscris în extrasul de carte funciară această instituție, întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul încheierii nr.10583/2005 (fila 106 din dosar), creditor al CFR - Sucursala Regională C este DGFP G - C, procesul verbal de sechestru fiind emis de această instituție la data de 20.05.2005, iar suma menționată în acest proces verbal reprezintă fond șomaj, impozit pentru salariu, CAS asigurat, fond sănătate, conform înscrisurilor aflate la filele 107-118 din dosar.
Că, aceste datorii nu au fost preluate în nici un fel de către reclamantă, astfel că în mod eronat a fost instituit sechestru asupra bunurilor proprietatea sa.
S-a reținut că reclamanta a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate pentru trupul 2 de proprietate situat în - de locomotive, dar și faptul că dreptul de proprietate pentru imobilele dobândite de către reclamantă a fost înscris în favoarea CFR - - Sucursala Regională C, astfel încât situația acestui imobil nu corespunde realității juridice.
Că reclamanta nu justifică interes pentru anularea proceselor verbale de sechestru, în cuprinsul acestora fiind evidențiate datorii înregistrate de vânzătoare și nu de către cumpărătoare.
Împotriva sentinței a declarat apel AVAS B criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând faptul că, prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la cererea sa prin care a solicitat disjungerea capătului de cerere formulat în contradictoriu cu AVAS B, având în vedere că soluționarea cererilor în contradictoriu cu această instituție este supusă unei procedurii speciale prevăzută de OUG 51/1998.
A susținut că prima instanță în mod greșit a respins excepția necompetentei materiale și teritoriale invocate de AVAS, întrucât în raport cu art 45 din OG 51/1998 cererile de orice natura privind drepturile și obligațiile în legătura cu activele bancare preluate de AVAS sunt de competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul său sau după caz domiciliul pârâtului.
Că sediul AVAS este în B și competența materială și teritorială a judecării cererii aparține Curții de Apel București.
Invocă apelanta că, în mod greșit s-a respins și excepția prematurității acțiunii deoarece reclamantul este obligat să comunice cererea si după caz interogatoriu scris prin scrisoare recomandată cu scrisoare de primire înainte de depunerea acestora în instanță.
Alte critici aduse sentinței vizează, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a AVAS B cât si excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecata cu AVAS B.
Prin decizia nr.147 din 17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de AVAS B, împotriva sentinței civile nr. 953 din 14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Tg J în dosarul nr-.
S-a reținut că potrivit art. 45 din OUG 51/1998 cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate dec AVAS sunt de competenta Curții de Apel în cărei rază teritorială se află sediul pârâtului.
Deși, instanța de fond nu s-a pronunțat expres asupra cererii de disjungere a capătului de cerere formulată în contradictoriu cu AVAS B, respingând excepția necompetentei materiale și teritoriale a Judecătoriei Tg-J a reținut că în speța dedusă judecăți nu sunt aplicabile disp. art. 45 din OUG 51/1998,întrucât creanța nu are nici o legătură cu activele bancare preluate de AVAS, ea provenind din datorii înregistrate de către vânzătoarea -CFR - la CAS D, datorii care au fost preluate de către intimată în baza protocolului din 17.11-.2003.
Deși reclamanta, în conformitate cu art 46 alin 1 din OUG 51/1998 era obligată să comunice cererea si actele pe care se întemeiată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primite către intimată chiar înainte de a depune în instanța contestația la executare, cererea sa a fost primită de instanță, iar comunicarea a fost făcută intimatei odată cu citația.
În această situație drepturile intimatei nu au fost în nici un fel prejudiciate, având posibilitatea de a formula toarte apărările în fața instanței de judecată.
Sechestrul a fost înscris sub nr. 8320 din 27 aprilie 2006 pentru întreg imobilul în favoarea AVAS B, având calitatea de creditor,reclamanta negând însă calitatea de debitor în raport cu AVAS,așa încât și excepția lipsei calității procesuale pasive în mod corect a fost respinsă.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, a rezultat cu certitudine că nu este vorba de o acțiune în constare, reclamanta urmărind realizarea dreptului său prin rectificarea cărții funciare nr.572 și intabularea dreptului său de proprietate cu privire la imobilele dobândite prin contractul autentificat sub nr. 24/8.10.2003, așa cum de fapt ulterior și-a precizat cererea în sensul că nu se întemeiază pe disp. art 111 pr.civ, ci pe disp. art 33-37 din Legea 7/1996, astfel încât și critica adusă sentinței în ceea ce privește greșita respingere a excepției inadmisibilității s-a considerat a fi neîntemeiată.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând conform art.304 pct.3 și 9 raportat la art.312 alin.3 Cod pr.civilă admiterea recursului, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente: Curtea de Apel București.
Primul motiv de recurs vizează faptul că, instanța de apel nu s-a pronunțat efectiv pe critica referitoare la cererea de disjungere.
Al doilea motiv, privește greșita respingerii a criticii referitoare la competența materială și teritorială a instanței, care trebuia stabilită conform art.45 din OUG nr.51/1998, și anume în favoarea Curții de Apel București, relativ judecarea pct.2 din cererea de chemare în judecată.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs, este vizată greșita respingere excepției prematurității cererii de chemare în judecată, raportat la dispozițiile art.46 din OUG nr.51/1998, aceasta în condițiile normei de drept invocată fiind o excepție absolută, de ordine publică.
Astfel, potrivit acestui text de lege " reclamantul este obligat să comunice actele pe care se întemeiază. iar judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind îndeplinirea obligației de comunicare". Or, aceste cerințe nu au fost îndeplinite de către reclamanta în cauză.
Cea de-a patra critică, se referă la greșita respingere a motivului, privind excepția lipsei calității procesuale pasive a AVAS, pentru capetele 1,3,4 ale cererii de chemare în judecată, ce nu au legătură cu recurenta.
Prin cel de-al 5-lea motiv de recurs se critică greșita soluționare a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, în contradictoriu cu AVAS, întrucât potrivit art.111 Cod pr.civilă reclamanta avea posibilitatea unei acțiuni în realizare de care nu a uzat. Reclamanta nu a invocat în drept dispozițiile art.33-37 din Legea nr.7/1996 cum eronat susține instanța de apel ci, doar art.35 din Legea nr.7/1996. Prin precizarea temeiurilor de drept la care face referire instanța de apel, pe lângă faptul că a fost tardiv formulată, contrazice susținerile instanței de apel și nu are legătură cu constatarea nulității procesului verbal de sechestru, aceste dispoziții legale fiind temeiul de drept invocat în susținerea capetelor de cerere pentru care recurenta nu are calitate procesuală pasivă.
Această cerere trebuia disjunsă de celelalte capete de cerere ale acțiunii, actele de executare silită efectuate de AVAS neputând fi anulate decât pe calea unei contestații la executare - ce reprezintă o acțiune în realizare ce exclude formularea unei acțiuni în constatare întemeiată pe art.111 Cod pr.civilă.
Instanța de apel, nici nu a reținut criticile pe fond formulate de AVAS, existând contradicție între dispozitiv și considerente în sensul că pe de o parte, instanța admite acțiunea în parte în contradicție cu AVAS, iar pe de altă parte, reține lipsa de interes a reclamantei în privința anulării procesului verbal de sechestru.
De asemenea la expertiza efectuată au fost citați doar cu o zi înainte, fără să se indice locul unde expertiza urmează a fi efectuată fiind privată de dreptul de a participa, iar dreptul la apărare le-a fost lezat prin necomunicarea expertizei.
S-au depus la dosar: concluzii scrise.
Recursul este nefondat.
Prima critică formulată este neîntemeiată.
Instanța de apel, a răspuns prin considerentele deciziei atacată criticii privind nepronunțarea de către instanța de fond asupra cererii de disjungere, reținând că față de soluția pronunțată, argumentarea temeiului de drept pe care s-a bazat - instanța de fond - implicit a răspuns și acestei critici.
Oricum, nu se impunea disjungerea capetelor de cerere, având în vedere obiectul, natura și scopul urmărit de către reclamantă prin acțiunea introductivă, aceasta presupunând soluționarea împreună a tuturor capetelor de cerere - în vederea lămuririi pe deplin și în mod unitar a situației de fapt și de drept în cauză.
Corect s-a reținut de către ambele instanțe faptul că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.45 din OUG 51/1998 - care atrag competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului, atâta vreme cât, creanța nu are nici o legătură cu activele bancare preluate de AVAS, aceasta provenind din datorii înregistrate de către vânzătoarea CN CF-CFR - la CAS D, datorii care au fost preluate de către intimată în baza protocolului din 17.11.2003. În această situație, dispozițiile articolului mai sus menționat, nu sunt aplicabile în speță, astfel încât excepția competenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Tg.J este neîntemeiată.
Prin urmare, având în vedere că dispozițiile referitoare la competență sunt de strictă interpretare și atâta timp cât, în speță nu sunt incidente dispozițiile art.45 din OUG nr.51/1998, rezultă că în conformitate cu dispozițiile art.399 și urm. Cod pr.civilă - competența de soluționare a contestației la executare, aparține instanței de executare, aceasta fiind judecătoria.
În consecință s-a răspuns primelor 2 motive de recurs.
Neîntemeiată este și cea de-a treia critică referitoare la excepția prematurității.
Potrivit art.46 alin.1 OUG 51/1998, este adevărat că reclamanta era obligată să comunice cererea și actele pe care se întemeiază prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire către intimată, chiar înainte de a depune în instanță contestația la executare. Însă, această situația a fost acoperită, prin comunicarea acțiunii odată cu citația dispusă de către instanță. Așadar, intimata a avut posibilitatea de a lua cunoștință de acțiune, de a formula toate apărările în fața instanței de judecată, pe care le-a considerat de cuviință, nefiind în nici un fel prejudiciată în drepturile sale; de altfel, recurenta nici nu a susținut anterior că ar fi suferit vreo vătămare în acest sens.
La primul termen de judecată, actele și acțiunea prevăzută de art.46 din OUG nr.51/1998 erau deja comunicate recurentei și oricum, se reține că legea nu sancționează cu nulitate absolută faptul că reclamanta nu i-a comunicat instanței mai întâi cererea de chemare în judecată și actele pe care își întemeiază pretențiile. În această situația vătămarea nu poate fi presupusă, ci trebuie dovedită conform art.105 alin.2 Cod pr.civilă.
Mai mult, această prevedere de comunicare a acțiunii și actelor - nu constituie o procedură prealabilă care să conducă la admiterea solicitărilor recurentei, și care să determine disjungerea capetelor de cerere, cum a solicitat anterior, și care să atragă competența altei instanțe.
Nici cea de-a patra critică, referitoare la respingerea greșită a excepției calității procesuale pasive a AVAS pentru capetele 1,3,4 ale cererii de chemare în judecată despre care se susține că nu au legătură cu recurenta, nu este fondată.
Aceasta, întrucât, AVAS are calitatea de creditor, atâta vreme cât sechestrul a fost înscris sub nr.8320/27.04.2006 pentru întreg imobilul, în favoarea AVAS, ceea ce-i conferă calitate procesuală pasivă.
De asemenea, neîntemeiată este și excepția inadmisibilității acțiunii pe considerentul că reclamanta în mod greșit a indicat ca temei art.111 Cod pr.civilă, atâta timp cât avea deschisă calea unei acțiuni în realizare.
De reținut este că, deși, în mod greșit, reclamanta a indicat ca temei juridic art.111 Cod pr. civilă, acesta este indicat pur formal, întrucât ținând seama de obiectul și scopul urmărit de parte, circumscris principiului disponibilității de argumentele folosite în speță nu este vorba de acțiune în constatare ci, reclamanta urmărește chiar realizarea dreptului său, prin rectificarea cărții funciare nr.572 și intabularea dreptului său de proprietate cu privire la imobilele dobândite prin contractul autentificat sub nr.24/8.10.2007. De menționat, că reclamanta, oricum ulterior a precizat cererea în sensul că aceasta nu se întemeiază pe dispozițiile art.111 Cod pr.civilă, ci pe dispozițiile art.33-37 din Legea nr.7/1996, iar instanța a judecat cauza în limitele investirii.
Precizarea nu a fost tardiv formulată, așa cum susține recurenta, întrucât conform art.132 alin.2 aceasta poate fi făcută și ulterior primei zi de înfățișare, neconstituind o modificare a acțiunii formulate conform art.132. Oricum în cuprinsul acesteia se indica drept temei art.35 din Legea nr.7/1996 care se completează cu concluziile scrise, prin care ca temei se indică expres de către reclamantă dispozițiile art.33-36 din Legea nr.7/1996, așa încât susținerea recurentei că acest ultim temei nu a fost indicat de reclamantă, nu prezintă relevanță.
Această precizare nu contrazice susținerile instanței de apel și, corect a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii pentru considerentele arătate, reclamanta de fapt, efectiv, investind instanța cu o acțiune în realizare.
Instanța de apel a analizat, toate criticile din apel, răspunzând succint, fiecăreia în parte, așa cum reiese din considerentele deciziei atacate, inclusiv criticilor pe fondul cauzei.
În ceea ce privește soluționarea pe fond a cauzei în primă instanță - soluția nu este în contradictoriu cu dispozitivul, instanța pronunțând o soluție legală și temeinică față de argumentele reținute, în ceea ce privește procesele verbale de sechestru ce nu au fost anulate, raportat la soluția pe fond pronunțată.
Soluția s-a pronunțat în contradictoriu cu AVAS - prin prisma admiterii capătului de cerere - nulitatea încheierii de intabulare, prin care anterior s-a intabulat dreptul de proprietate și s-a înscris sechestru în Registrul de comandamente în favoarea AVAS, așa încât soluția pronunțată în contradictoriu cu AVAS, este legală neintrând în contradicție mențiunile din considerente cu cele din dispozitiv.
Nu trebuie făcută raportarea în mod limitativ la reținerea instanței că procesele verbale nu vor fi anulate, atâta timp cât calitatea de parte, raporturile existente și mențiunile din încheiere constatate nule, conduc corect la pronunțarea unei soluții în contradictoriu cu AVAS.
Cu privire la ultima critică, privind neparticiparea la efectuarea expertizei și implicit lezarea dreptului la apărare nu pot fi reținute, pe de o parte, întrucât potrivit art.316 rap. la art.249 alin.1 Cod pr.civilă, ea nu a fost formulată în apel și ca atare reprezintă o critică nouă direct formulată în recurs, iar pe de altă parte în subsidiar, exceptând această situație - oricum, recurenta pârâtă avea posibilitatea de a formula obiecțiuni la raportul de expertiză conform Codului d e pr.civilă, la instanța de fond, dar nu a uzat de pârghiile puse la îndemână de lege în acest sens. Oricum instanța a acordat termen în vederea observării raportului de expertiză, ceea ce a permis, părții în contextul arătat, să-și formuleze toate apărările pe care le considera necesare.
Văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva deciziei civile nr.247 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și împotriva sentinței civile nr.953 din 14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - SRL C și intimații pârâți CFR Sucursala Regională CFR C, ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice G și ANCPI - Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - |
Red.
Tehn.2 ex
10.11.2008
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț, Sorin Drăguț, Mihaela Loredana
