Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.7
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, -, - și, toți cu domiciliul ales în P,-, jud. P, la cabinet avocat, împotriva sentinței civile nr.1670 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata -pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă SC SA B, prin avocat din cadrul Baroului Lipsă fiind recurenții-reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimata-pârâtă SC SA, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare, pronunță următoarea hotărâre:
Avocat, pentru intimata-pârâtă SC SA, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2047/105/.2009, reclamanții, - și - au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligată pârâta la plata beneficiului reprezentând cota de participare la profit pentru perioada 2005 - 2007, pentru anul 2005 în cuantum de 2926,01 lei, pentru anul 2006 în cuantum de 6070,52 lei, pentru anul 2007 în cuantum de 6002,03 pentru fiecare salariat, actualizate cu coeficientul de inflație plus dobânda legală, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei până la data disponibilizării din anul 2007, iar în baza CCM, au dreptul la o cotă parte din profitul societății, obligație pe care pârâta nu și-a îndeplinit-o față de proprii salariați în perioada 2005-2007.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, în condițiile în care în urma privatizării, statul nu mai este acționar majoritar, nu a existat o negociere cu sindicatul, mai ales că numai sindicatul are dreptul să pretindă asemenea sume de bani și nicidecum foștii salariați.
Prin decizia civilă nr.1670 din data de 13 octombrie 2009, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în conformitate cu mențiunile din carnetele de muncă existente la dosar, reclamanții au fost salariații pârâtei îndeplinind diferite funcții, până în cursul anului 2007, calitate în baza căreia nu au încasat beneficiul obținut de către societatea-pârâtă.
Mai arată instanța de fond că în conformitate cu disp.art.137-139 din CCM pentru stimularea salariaților, se constituie anual, un fond de premiere de până la 10% asupra fondului de salarii plătit, constituire și repartizare ce se va face cu acordul, astfel încât acordarea acestor premii individuale, se va face de comun acord cu organizația sindicală corespondentă, iar cota de participare la profitul anual a salariaților, modalitatea concreta de acordare și condițiile de diferențiere, vor fi stabilite prin negociere cu.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanții au fost salariații pârâtei îndeplinind funcții diferite, fiind disponibilizați în cursul anului 2007, după caz, însă în speță, nu exista nicio dovadă la dosar care să ateste existenta unui acord, a unei negocieri intre sindicatul si societatea parata privind acordarea cotei de participare la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, condițiile de diferențiere, astfel încât neîndeplinirea acestor condiții determină imposibilitatea pârâtei de a fi obligată la plata drepturilor solicitate de reclamanți privind această cotă de participare, mai ales că pârâta nu mai este o societate comercială cu capital integral sau majoritar de stat, fiind privatizată.
Prin urmare, instanța având în vedere aceste considerente și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.137-139 din CCM, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții arătând că prin sentința recurată se respinge în mod neîntemeiat cererea de chemare în judecată, bazat pe o interpretare eronată a situației de fapt și de drept.
Recurenții apreciază că inițiativa deschiderii unor asemenea negocieri trebuia să aparțină patronatului, prin sentința pronunțată încălcându-se principiul de drept în sensul că nu se poate invoca în apărare propria culpă.
Având în vedere că, în opinia recurenților lipsa culpei negocierilor aparține celor două părți sus inidcat și, ținând cont că sumele de bani trebuie plătite reclamanților de către societate și nu de sindicat, precum și faptul că reclamanții s-au adresat instanței ca titulari ai dreptului solicitat și nu ca reprezentanți sindicali, se apreciază că invocarea propriei culpe de către societatea pârâtă nu poate fi reținută de către instanța ca motivare legală a sentinței pronunțate.
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii inițiale.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este nefondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Interpretând corect dispozițiile art.139 din, prima instanță a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
În formularea din, art.139 stabilește că atât cota de participare la profitul anual, cât și modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere între salariații SA vor fi stabilite prin negociere cu.
Această clauză contractuală nu generează prin ea însăși dreptul la acordarea cotei de participare la profitul societății, existența acestui drept fiind dublu condiționată de înregistrarea de profit la finele fiecărui an din perioada de referință ce face obiectul litigiului (anii 2005, 2006, 2007 ); negocierea modalităților concrete de acordare și a criteriilor de diferențiere între salariați, cu.
Temeiul legal pentru acordarea cotei de participare la profitul societății nu îl poate constitui OG 64/2001, cu modificările ulterioare, căci acest act normativ privește exclusiv repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat și la regiile autonome dacă acestea s-au angajat și au stabilit prin bugetele de venituri și cheltuieli obligația de participare la profit ca urmare a serviciilor angajaților lor în relație cu acestea, situație în care se pot acorda aceste drepturi în limita a 10% din profitul net, așa cum se prevede în art.1 alin.1din actul normativ sus-citat.
Cum în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de însăși clauza contractuală pentru valabila existență a dreptului la cota de participare la profit, pe de o parte, iar pe de alta, cum în legislația română actuală nu este reglementată obligația adunării generale a acționarilor unei societăți pe acțiuni (societatea recurentă SC SA fiind constituită ca societate pe acțiuni sub regimul instituit de Legea nr.31/1990 modif. prin Legea nr.161/2003) să acorde salariaților săi dreptul de participare la beneficii, conform art.178 și art.183 din aceste acte normative, rezultă că art.139 din conferă salariaților doar premisele negocierii unui eventual drept de a participa la beneficiul (profitul) net al societății, cu respectarea cerințelor impuse de actul constitutiv al societății angajatoare și a condițiilor prealabile stabilite prin această clauză contractuală, astfel cum au fost enumerate mai sus și numai dacă nu s-a decis reinvestirea profitului societății, iar nu distribuirea lui.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursurile declarate de reclamanți ca nefondate, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă le va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, - și, toți cu domiciliul ales în P,-, jud. P, la Cabinet Avocat, împotriva sentinței civile nr.1670 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata -pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - --
Fiind în CM semnează
Președintele instanței
Grefier,
-
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
/FA
22.01.2010 - 15 ex.
Trib.P nr-
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
