Speta Legea 10/2001. Decizia 131/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR. 5111,-
DECIZIA Nr. 131
Ședința publică din data de 25 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Gherghina Niculae
JUDECĂTOR 2: Constanța Ștefan C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de contestatorii - decedată pe parcursul procesului, cauza fiind continuată de moștenitorii acesteia, ambii domiciliați în B,- sector 1, domiciliată în B,-.13,.A.7, sector 4, -, domiciliat în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.613 din 8 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații - SA, cu sediul în S,-, jud.P, Consiliul Local S, cu sediul în S,. I nr.47, jud.P, cauză trimisă spre rejudecare potrivit deciziei civile nr.6605 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-contestatori, - reprezentați de avocat din Baroul București, intimata în contestație - SA S reprezentată de avocat din Baroul București, lipsind intimatulConsiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit irevocabil că Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Ministerul Finanțelor Publice - P, B, Prefectura P și Primăria oraș S nu au calitate procesuală pasivă, constată că aceste părți nu mai trebuiau conceptate, astfel că pentru acest termen procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită, iar cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru apelanții-contestatori solicită admiterea apelului, pe fond admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtelor - SA și Consiliul Local S să emită dispoziție de acordare măsuri reparatorii.
Apelanții sunt persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii astfel că - SA S trebuie să emită o ofertă de despăgubiri pentru terenul aflat în patrimoniul acestei societăți iar Consiliul Local S urmează să emită dispoziție de acordare de despăgubiri pentru terenul aflat în domeniul public și construcțiile demolate.
-2-
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata - SA S arată că din expertiza efectuată în cauză rezultă că nu există la Consiliul Local S teren liber de construcții, deoarece acesta este afectat bunei funcționări a - SA. Terenul nu este ocupat de construcții dar nu este nici liber de construcții.
De asemenea, arată că nu sunt dovezi din care să rezulte că autorii apelanților contestatori au fost exceptați de la naționalizare.
În concluzie, nefiind teren care să fie restituit în natură, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Curtea:
Examinând apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.1795/24.01.2002, contestatorii, și au formulat în contradictoriu cu intimata - SA S contestație împotriva dispoziției emisă de pârâtă, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului situat în orașul S,-, în suprafață de 3500 mp.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că la data de 25.10.2001 au notificat intimata, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 3500 mp. și a construcției, care a aparținut străbunicului acestora, imobil preluat abuziv prin Decretul 92/1950, întrucât proprietarul era exceptat de la naționalizare.
Ulterior preluării, construcțiile au fost demolate, actualmente pe teren fiind construit Hotelul.
La termenul de judecată din 19.02.2002, reclamanții și-au precizat cererea în sensul obligării pârâtei - SA S să le lase în deplină proprietate și liberă posesie suprafața neconstruită din totalul de 3500 mp. teren și acordarea de despăgubiri pentru restul terenului ocupat și pentru construcțiile demolate. Totodată, reclamanții au solicitat și introducerea în cauză a pârâților AVAS, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Prefectura P, Primăria S și Consiliul Local S și au învederat că cele două construcții demolate au avut destinația de locuință înainte de preluarea abuzivă în proprietatea statului.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.613/08.11.2002, a respins ca nefondată contestația, reținând că în patrimoniul pârâtei - SA S se găsesc mai multe active printre care și suprafața de teren pe care este amplasat Hotelul și cea aferentă de 4791,96 mp.
Din probele administrate în cauză a rezultat că terenul solicitat de reclamanți nu este liber, construcțiile inițiale au fost demolate, astfel încât aceștia pot beneficia numai de măsuri reparatorii prin echivalent, dar nu de la - SA
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia nr.220/20.10.2003 a admis apelul declarat de reclamanți, a schimbat în tot sentința, a admis acțiunea, a anulat răspunsul la notificare și a constatat dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 3.500 mp. situată în orașul și ocupată de Hotelul
-3-
și pentru clădirile demolate, conform rapoartelor de expertiză efectuate în cauză.
În motivarea deciziei, s-a reținut că, potrivit actelor de stare civilă și a celorlalte înscrisuri depuse la dosar, reclamanții au dovedit calitatea de moștenitori ai defunctului, fostul proprietar al terenului pe care a edificat construcțiile demolate, identificate și evaluate prin rapoartele de expertiză.
S-a reținut că reclamanții-apelanți nu pot beneficia decât de măsuri reparatorii întrucât terenul este ocupat de Hotelul iar construcțiile inițiale au fost demolate.
Prin încheierea din 27.11.2003 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei, în sensul înlăturării omisiunii că măsurile reparatorii prin echivalent stabilite în favoarea apelanților-reclamanți se vor suporta de către Ministerul Finanțelor Publice, conform procedurii prevăzute de art.36 și urm. din Legea 10/2001.
Împotriva deciziei instanței de apel, au declarat recurs pârâții - SA S, DGFP P, care a recurat și încheierea de îndreptare a erorii materiale, Ministerul Transporturilor, Comunicațiilor și Turismului, APAPS și reclamanții.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr.1853/17.02.2006 a admis recursurile pârâților, a luat act de renunțarea la judecarea recursului declarat de reclamanți și a casat decizia cu trimitere spre rejudecare la aceeași curte de apel.
În motivarea deciziei s-a reținut că instanța de apel nu a stabilit aspectele de fond privitoare la raporturile reclamanților cu fiecare dintre cei 7 pârâți, deoarece nici în considerente nu au fost arătate motivele pentru care acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu toți pârâții.
Rejudecând după casare, Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia nr.427/07.12.2006, a admis apelul declarat de reclamanți, a constatat dreptul acestora la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în S- și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților AVAS, Ministerul Transporurilor, Construcțiilor și Turismului, Statul român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Prefectura P și Primăria S - față de care a respins acțiunea.
Instanța de trimitere, având în vedere considerentele deciziei de casare, a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a admis excepția întrucât aceștia, față de dispozițiile Legii 10/2001, nu justifică legitimarea procesuală pasivă.
Instanța de apel a reținut că reclamanții au adresat o notificare pârâtei - SA S prin care au solicitat restituirea în natură a părții libere din suprafața de 3500 mp. teren situat în S-, cu mențiunea că pentru terenul ocupat și construcțiile demolate au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin adresa nr.6180/21.12.2001, calificată în fața instanței drept dispoziție motivată, unitatea notificată a respins cererea cu motivarea că este deținătoarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4791,96 mp. conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0195 eliberat
-4-
de Ministerul Turismului și a fost privatizată legal, în speță fiind incidente dispozițiile art.27 din Legea 10/2001 iar potrivit alin.2 din același articol, notificarea trebuia adresată instituției publice care a efectuat privatizarea, respectiv ministerul d e resort sau autoritatea publică locală, dacă este cazul.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că autorul reclamanților a fost proprietarul imobilului în litigiu, compus din 3500 mp. teren și două construcții, imobil preluat de stat cu nerespectarea dispozițiilor Decretului 92/1950, situație în care nu pot fi incidente prevederile art.27 din Legea 10/2001. De altfel, la data soluționării notificării, intimata pârâtă - SA S nu fusese integral privatizată, statul mai deținând 24% din capitalul social.
S-a mai reținut că singura competentă să soluționeze notificarea era unitatea deținătoare, respectiv - SA S, iar pentru parrtea de teren identificată prin raportul de expertiză topo ca făcând parte din domeniul public, autoritatea locală.
Întreaga suprafață de teren de 3500 mp. este afectată normalei funcționări a intimatei, societate comercială, astfel încât reclamanții nu pot obține decât măsuri reparatorii prin echivalent iar în temeiul disp. art.24 alin.1 din Legea 10/2001, intimata avea obligația de a face persoanelor îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent.
La data de 13.02.2007, reclamanții au formulat o cerere de lămurire a înțelesului dispozitivului deciziei instanței de apel, prin care au solicitat menționarea expresă în dispozitiv, a pârâtului care trebuie să achite măsurile reparatorii sub forma despăgubirilor.
Curtea de APEL PLOIEȘTI prin încheierea din 08.03.2007 a respins cererea, reținând că dispozitivul deciziei este clar și poate fi pus în executare, instanța constatând dreptul reclamanților de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții, arătând că este necesară lămurirea înțelesului dispozitivului, întrucât în considerentele deciziei s-a reținut că - SA S trebuie să acorde măsurile reparatorii pentru partea din imobil care se găsește în patrimoniul său, iar Consiliul Local S pentru partea identificată în domeniul public.
Împotriva deciziei nr. 427/07.12.2006 declarat recurs pârâta - SA S iar Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr.6605/12.10.2007 a admis recursurile declarate de reclamanți împotriva încheierii din 08.03.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI și de pârâta - SA S, a casat în parte decizia și în tot încheierea cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceiași curte de apel, fiind menținute dispozițiile deciziei privitoare la admiterea lipsei calității procesuale pasive și respingerii acțiunii față de pârâții AVAS, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Prefectura P și Primăria
Cu privire la recursul declarat de pârâta - SA S, nu s-a reținut critica potrivit căreia instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât prin acțiunea modificată reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului liber din totalul de 3500 mp. și acordarea de despăgubiri pentru restul terenului ocupat de construcții și pentru cele două construcții demolate iar instanța, având în vedere
-5-
petitul acțiunii și concluziile raportului de expertiză topo, a dat exact ceea ce s-a cerut, constatând dreptul reclamanților la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafață de teren de 3500 mp. și pentru cele două construcții demolate. Nu s-a reținut nici aplicabilitatea art.27 din Legea 10/2001, în redactarea inițială, care este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv preluarea proprietății cu titlu de către stat și faptul existenței bunului în patrimoniul unei societăți privatizate cu respectarea condițiilor legale.
În cauza de față, prima condiție nu este îndeplinită întrucât imobilul a fost preluat de stat fără titlu legal, autorul reclamanților fiind exceptat de la naționalizare.
Nefiind îndeplinite cele două condiții cumulative, nu se poate reține nici critica potrivit căreia notificarea trebuia adresată instituției publice implicate în procesul de privatizare.
În ceea ce privește critica recurenților în sensul că soluția adoptată de instanță nu este prevăzută de Legea 10/2001 dat fiind că, față de prevederile art.20 și 24 alin.1 din Legea 10/2001 contestatorii puteau obține doar obligarea deținătorului imobilului la emiterea unei decizii motivate prin care să facă oferta de restituire prin echivalent și în ceea ce privește recursul reclamanților, instanța de recurs a reținut că dispozitivul deciziei atacate este incomplet întrucât nu soluționează toate aspectele reținute în considerente și nici nu respectă dispozițiile deciziei de recurs anterioare, în sensul că trebuie stabilite raporturile reclamanților cu toți pârâții din cauză.
Astfel, în motivarea deciziei s-a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză topo efectuată în cauză, o parte a terenului, respectiv 3385 mp. este evidențiată în patrimoniul - SA S iar restul de 115 mp. face parte din domeniul public.
Cum terenul nu se poate restitui în natură, fiind afectat bunei funcționări a Hotetului, reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, situație în care intimata - SA S avea obligația, în temeiul art.24 alin.1 din Legea 10/2001 să facă o ofertă de restituire prin echivalent, iar autoritatea locală, Consiliul Local S, care s-a constatat că are calitate procesuală pasivă, să emită decizia de acordarea a măsurilor reparatorii pentru terenul din domeniul public și pentru construcțiile demolate.
Cu toate acestea, dispozitivul nu cuprinde nici o obligare concretă a celor două pârâte care au fost menținute în cauză în această calitate.
Având în vedere aceste considerentre, ambele recursuri au fost admise, casată în totalitate încheierea și parțial decizia cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță de apel.
Rejudecând apelul după casarea cu trimitere, Curtea, respectând prevederile art.315 cod pr.civilă urmează ca în baza disp. art.296 cod pr.civilă să admită apelul contestatorilor, să schimbe în tot sentința în sensul admiterii contestației și să oblige intimata - SA S în temeiul disp. art.24 alin.1 din Legea 10/2001 să facă contestatorilor o ofertă de restituire prin echivalent pentru suprafața de 3385 mp. și intimatul Consiliul Local S să emită decizia de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul de 115 mp. din domeniul public și pentru construcțiile demolate.
-6-
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul contestatorilor - decedată pe parcursul procesului, cauza fiind continuată de moștenitorii acesteia, ambii domiciliați în B,- sector 1, domiciliată în B,-.13,.A.7, sector 4, -, domiciliat în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.613 din 8 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații - SA, cu sediul în S,-, jud.P, Consiliul Local S, cu sediul în S,. I nr.47, jud.P, și în consecință:
Schimbă în tot sus-menționata sentință și pe fond admite contestația precizată formulată de contestatori.
Dispune obligarea intimatei - SA S să facă contestatorilor o ofertă de restituire prin echivalent pentru suprafața de teren de 3385 mp. situată în S-, jud.P și obligarea Consiliului Local S să emită contestatorilor decizia de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul de 115 mp. aparținând domeniului public și pentru construcțiile demolate, situate la aceiași adresă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
- - C -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.NG /tehnored.VM
9 ex./30.04.2008
1795/2002 Tribunalul Prahova
Președinte:Gherghina NiculaeJudecători:Gherghina Niculae, Constanța Ștefan
