Speta Legea 10/2001. Decizia 133/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR. 7309,-
DECIZIA Nr. 133
Ședința publică din data de 25 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTOR 2: Ana Roxana Tudose
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâta SC SA, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în, -, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1389 din 26 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, El, toți domiciliați în B,-, sector. 1, cu domiciliul ales la " &Asociații" - în B,-,. 84,. 1,. 1,. 8, sector 3, cauză venită spre rejudecare potrivit deciziei nr.7994 din 26 noiembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-pârâtă SC SA prin consilier juridic, intimații-reclamanți, El, toți reprezentați de avocat din Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Consilier juridic solicită ca părțile adverse să prezinte originalul dovezii de comunicare, motivat de faptul în registrul de intrări-ieșiri de la societate, nu apare înregistrată respectiva comunicare; chiar dacă aceasta are o semnătură și aplicată ștampila societății, nu are și număr de înregistrare.
Avocat pentru intimații-reclamanți se opune cererii, solicitând respingerea acesteia.
Curtea respinge ca neântemeiată cererea apelantei-pârâte în sensul de a se depune de părțile adverse originalul dovezii de comunicare. Constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic pentru apelanta-pârâtă solicită admiterea apelului potrivit motivelor depuse în scris la dosar, schimbarea în parte a sentinței în sensul modificării celui de-al doilea capăt de cerere.
Avocat pentru intimații-reclamanți solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond, potrivit concluziilor scrise depuse în cadrul primului dosar de apel.
Fără cheltuieli de judecată.
.//.
-2-
Curtea:
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr. 3100/2006, El, și au solicitat în contradictoriu cu SC SA, anularea deciziei nr.768/2.03.2006 de respingere a notificării nr.22/23.11.2003 prin care se solicitase restituirea în natură a suprafeței de 8 ha. teren situat în com. moștenită legal.
Au mai cerut reclamanții obligarea intimatei să le restituie în natură terenul liber, neafectat de construcții și să le acorde măsuri reparatorii pentru suprafața de teren care nup oate fi restituită în natură.
Prin sentința civilă nr.1389/26.10.2006, Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și a dispus anularea deciziei de respingere a notificării, respingând totodată cererea de obligare a SC SA la restituirea în natură a terenului ce a aparținut autorului reclamanților.
Instanța de fond a reținut că reclamanții și-au dovedit calitatea de moștenitori legali ai autorului lor și că notificarea a fost făcută de aceștia în termenul prevăzut de lege.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, investită cu soluționarea apelului declarat de intimată, prin decizia civilă nr.254/21.05.2007 l-a admis, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a admis excepția tardivității formulării notificării și a respins contestația ca tardiv formulată.
În esență, instanța de apel a reținut că notificarea unității deținătoare SC SA a fost făcută la 9 luni de la primirea comunicării din parte Primăriei, deci peste termenul limită de 6 luni prevăzut de art.26 alin.1 și 2 din Legea 10/2001 modificată și completată prin Legea 247/2005.
Împotriva acestei din urmă decizii, contestatorii au declarat recurs, criticând-o ca nelegală sub aspectul greșitei interpretări a prevederilor art.22 și 27 din Legea 10/2001.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.7994 din 26.11.2007 a admis recursul declarat de reclamanți, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului, aceleiași instanțe.
La pronunțarea soluției, instanța de recurs a reținut că potrivit art.27 pct.4 din Legea 10/2001, depunerea notificării la persoana deținătoare a imobilului se face în termenul de 6 luni prevăzut de art.22 alin.1 din Legea 10/2001, însă termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin OUG 109/2001 și OUG 145/2001 iar de prelungirile legale beneficiează toate persoanele îndreptățite - atât cele care au formulat notificarea primăriilor cât și cele care au sesizat unitățile deținătoare.
În speță, s-a reținut că în mod eronat instanța de apel a constatat tardivitatea notificării făcute de contestatori, prin aceasta demonstrând că a interpretat greșit prevederile legale incidente în speță.
Apelul s-a reânregistrat la Curtea de APEL PLOIEȘTI sub nr.7309,-.
Apelanta susține în prima critică faptul că instanța fondului nu a analizat cu atenție argumentele asupra decăderii contestatorilor din dreptul de a formula
-3-
notificarea conform Legii 10/2001 ca excepție de ordine publică ce poate fi invocată în orice stadiu al pricinii.
Susține apelanta în esență că Legea 10/2001 a intrat în vigoare în luna februarie 2001 iar după cele două prelungiri de câte 3 luni acordate de OUG
109/2001 și OUG 145/2001, termenul de depunere al notificării se împlinea în luna februarie 2002, în speță, data la care Primăria a comunicat persoana juridică deținătoare este 25.02.2003 iar termenul de 6 luni pentru notificarea SC SA se încheia la 25.08.2003.
În condițiile în care, arată apelanta, notificarea către SC SA a fost primită la 26.09.2005, este evident că instanța de fond trebuia să constate tardivitatea notificării formulate și implicit să respingă contestația pentru tardivitate.
O a doua critică formulată de apelantă, vizează nedovedirea de către reclamanți a calității de succesori ai autorilor invocați.
Se susține sub acest aspect că instanța fondului reține greșit că s-au dovedit atât proprietatea autorilor părților asupra imobilului solicitat cât și succesiunea în util a contestatorilor, atâta timp cât la dosarul cauzei nu s-au depus acte care să probeze aceste susțineri.
Și, în fine, susține apelanta că SC este o societate privatizată, iar responsabilitatea analizării și stabilirii modului de despăgubire pentru contestatori, ar reveni autorității de privatizare, respectiv AVAS.
Se invocă în acest sens dispozițiile art.27 și 28 din Legea 10/2001 și față de aceste texte se susține că SC nu are calitate procesuală pasivă în raport de cererea de despăgubire prin echivalent.
Se solicită, pentru motivele arătate, în principal respingerea contestației întrucât contestatorii sunt decăzuți din dreptul de a adresa notificarea în condițiile Legii 10/2001, iar într-un prim subsidiar, în situația în care se va face dovada respectării termenelor stabilite prin Legea 10/2001, respingerea contesatației pentru lipsa calității succesorale a contestatorilor și în subsidiarul al doilea, să se rețină că nu are calitate procesuală pasivă în raport de cererea de despăgubire prin echivalent, fiind societate privatizată și intrând sub incidența art.27 și 28 din Legea 10/2001.
Curtea, analizând sentința atacată în raport cu criticile formulate, față de actele și lucrările dosarului și de normele legale incidente în cauză, având în vedere și dispozițiile art. 315(1) cod pr.civilă potrivit cărora "în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului" constată că apelul este nefondat și va fi respins în baza dispozițiilor art.296 cod pr.civilă, cu motivarea de mai jos:
Critica înscrisă în primul motiv de apel vizează excepția tardivității formulării notificării de către reclamanți, însă problema de drept fiind dezlegată de intanța de control judiciar nu va mai forma obiectul analizei în apelul de față.
Referitor la critica ce vizează calitatea procesuală a reclamanților, se rețin următoarele:
.//.
-4-
Cu înscrisurile anexate la notificările către Primăria și SC SA, reclamanții au făcut dovada calității de moștenitori ai autorilor lor, proprietarii imobilului preluat abuziv de stat.
Astfel, conform actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei dar și a celor care au fost anexate la notificare, este soția supraviețuitoare a defunctului G (proprietarul terenului în litigiu), El este fiica lui G și iar și
sunt moștenitorii lui (celălalt proprietar al terenului în litigiu).
În acest context, susținerea apelantei în sensul că nu s-au dovedit proprietatea autorilor părților dar și succesiunea în util a contestatorilor, este nefondată și va fi respinsă ca atare.
Și, în fine, este neântemeiată și critica înscrisă în ultimul motiv de apel referitoare la lipsa calității procesuale pasive a apelantei în raport cu cererea pentru despăgubiri prin echivalent.
Instanța fondului, făcând corect aplicarea dispozițiilor art.10(2) din Legea 10/2001, a respins cererea de restituire în natură a terenului deoarece pe terenul preluat abuziv de stat s-șau edificat construcții noi, autorizate, astfel cum a rezultat din constatările expertizei întocmite în cauză.
Cât privește susținerea apelantei în sensul că AVAS este instituția publică de la care contestatorii ar fi trebuit să solicite plata despăgubirilor, se reține că în situația în care, întradevăr persoana juridică notificată nu ar deține bunurile imobile solicitate, aceasta va proceda la direcționarea notificării entității investite cu soluționarea acesteia, fie unitate deținătoare a bunurilor imobile solicitate, fie entitate investită cu soluționarea acesteia, după caz (art.27 din Legea 10/2001).
În speță, motivul pentru care notificarea contestatorilor a fost respinsă a fost acela că nu s-au depus toate înscrisurile din care să rezulte dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat și nu a fost dovedită calitatea de moștenitori, apelanta nefăcând nicicum dovada că i-ar fi înștiințat pe contestatori de faptul nedepunerii notificării la autoritatea competentă deoarece aceasta ar fi fost privatizată.
Față de cele mai sus arătate, Curtea constată că legalitatea și temeinicia sentinței atacate nu sunt afectate, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art.296 cod pr.civilă va respinge apelul ca nefondat, păstrând hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta SC SA, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în, -, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1389 din 26 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, El, toți domiciliați în B,-, sector. 1, cu domiciliul ales la " & Asociații" - în B, str. -
-5-
-, nr. 137,. 84,. 1,. 1,. 8, sector 3, cauză venită spre rejudecare potrivit deciziei nr.7994 din 26 noiembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
C - --- -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red. /tehnored.VM
7 ex./06.05.2008
3100/2006 Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose
