Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1091/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.1091
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 330/A din 31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect reîncredințare minor.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat reclamantul recurent, asistat de av. și pârâta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, s-a procedat la audierea minorei, în camera de consiliu, declarația acesteia fiind atașată la dosar.
Pârâta intimată depune fișa educațională a minorei, adeverință medicală, certificat de încadrare în grad de handicap a minorei și concluzii scrise.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul reîncredințării minorei, arătând că din probele administrate rezultă că pârâta nu are condiții locative pentru creșterea copilului, iar din ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantului rezultă că acesta are condiții foarte bune de locuit, își îndeplinește obligațiile față de minoră, iar minora și-a exprimat opțiunea de a fi încredințată tatălui.
Pârâta intimată solicită respingerea recursului, arătând că are condiții locative pentru creșterea minorei.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria SMs ub numărul 1343/295 din 7.10.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca, prin hotărârea pronunțată, să se dispună reîncredințarea, născută la 25.04.2001 către acesta, cu posibilitatea luării minorei la domiciliul reclamantului, după următorul program: la fiecare sfârșit de săptămâna, de vineri, orele 18,00 și până duminica, orele 16,00; 1 săptămână în vacanța de primăvară și o săptămână în vacanța de iarnă a fiecărui an până la majoratul minorei; 1 lună în vacanța de vară a fiecărui an calendaristic până la majoratul minorei.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin decizia civilă nr. 400/A/16.05.2008 a Tribunalului Timiș, instanța a respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 808/28.09.2007 a Judecătoriei S M, prin care a solicitat încredințarea minorei către reclamant, în considerarea faptului ca încredințarea minorei către pârâtă, dispusă de prima instanță prin sentința civilă enunțată mai sus, este în beneficiul minorei.
A mai precizat reclamantul faptul că, instanța de apel a respins cererea de apel formulată de reclamant datorită vârstei și sexului minorei, precum și datorită faptului că pârâta mai are o fiică, rezultată dintr-o relație anterioară căsniciei, și că s-a ocupat de ameliorarea stării de sănătate a minorei.
In prezent, datorită faptului că în viața pârâtei au intervenit anumite schimbări, care, consideră, pot afecta în sens negativ creșterea fizică și psihică, precum și educația minorei, a hotărât să formuleze prezenta acțiune.
Astfel, vizitând-o pe minoră, a observat că pârâta trăiește, în prezent, cu un, altul decât cel cu care trăia în perioada cât părțile s-au aflat în procesul de divorț și cu care a mai conceput un copil. In consecință, familia pârâtei se compune din trei copii, fiecare din acești minori având un tată diferit, și actualul concubin.
In ceea ce privește imobilul în care aceștia locuiesc, este o casă de stat pentru care pârâta, aflată în concediu de maternitate, și concubinul acesteia plătesc chirie. In respectivul imobil, mai locuiește o familie, tot în chirie, formată din doi adulți și doi minori în cele două camere cu geamuri la stradă, iar familia pârâtei locuiește în celelalte două camere din care este compus imobilul, neavând bucătărie sau baie.
In ceea ce privește comportamentul și grija și a concubinului acesteia față de minoră și educația ei, arată faptul că, de multe ori o lasă pe aceasta din urmă, să se joace toata ziua pe stradă fără nici o supraveghere, comunică foarte rar cu fetița, motiv pentru care aceasta nu este obișnuită să vorbească, să dialogheze, iar când discută cu minora, folosea limba maghiară. Menționează că acest din urmă fapt, a determinat ca, în vara anului curent, să cumpere un abecedar în limba română și, în fiecare zi, timp de două ore, s-o învețe pe literele limbii române.
Un alt aspect, pe care îl găsește necorespunzător pentru o normală creștere și dezvoltare a minorei este lipsa igienei dentare a acesteia, îmbrăcarea fetiței fără lenjerie intimă, cu toate că personal i-a cumpărat atât obiecte de îmbrăcăminte, cât și cele necesare întreținerii unei igiene corespunzătoare, precum și alimentarea necorespunzătoare a fetiței, cu atât mai mult cu cât aceasta se află în plină creștere și dezvoltare fizică.
Față de cele arătate mai sus, reclamantul a apreciat că creșterea, dezvoltarea fizică și psihică, precum și educarea minorei în condiții normale a fost prejudiciată și contravine interesului copilei, fapt pentru care solicită ca, prin hotărârea ce se va lua, să-i încredințeze spre creștere și educare minora, fără să fie obligată pârâta la plata unei pensii de întreținere pe seama minorei.
In drept, a invocat dispozițiile art. 44 și art. 43.
Prin sentința civilă nr. 1208/28.11.2008 pronunțată de Judecătoria S M, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei, s-a stabilit program de vizitare al minorei de către reclamant după cum urmează: în prima și a 3-a săptămână din fiecare lună calendaristică, de vineri, orele 18,00, până dumineca, orele 16,00; timp de 1 săptămână în vacanțele de primăvară și respectiv iarnă ale fiecărui an calendaristic; timp de 1 lună în vacanța de vară și a respins în rest acțiunea, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut că, prin sentința civilă nr. 808/28.09.2007 pronunțată de Judecătoria Sănnicolau M în dosar nr-, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre și, cu reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior, respectiv acela de și încredințarea minorei, născută la data de 25.04.2001 spre creștere și educare pârâtei.
Împotriva hotărârii, a formulat apel pârâtul, solicitând încredințarea minorei spre creștere și educare acestuia. Hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă, conform deciziei civile nr. 400/A/16.05.2008 a Tribunalului Timiș, prin respingerea apelului.
Prin prezenta acțiune, numitul a solicitat, în principal, reîncredințarea minorei către acesta, arătându-se că nu sunt corespunzătoare condițiile de la locuința pârâtei, pentru creșterea și întreținerea minorei.
Pârâta a arătat că nu este de acord cu admiterea acțiunii, arătând că întrunește condițiile necesare creșterii și îngrijirii minorei, din ancheta socială întocmită în cauză nereieșind contrariul.
Prima instanță a reținut faptul că, față de condițiile reținute de Tribunalul Timiș la data pronunțării deciziei nr. 400, respectiv la 16.05.2008, acestea nu s-au schimbat, astfel că nu se impune schimbarea măsurii de încredințare a minorei.
La rândul său, martorul nu a oferit detalii de natură să modifice măsura luată de instanță la pronunțarea hotărârii de divorț.
Datorită acestui fapt, cererea de reîncredințare a minorei a fost respinsă, ca neîntemeiată, însă, având în vedere faptul că părinții au dreptul de a păstra legăturile personale cu minorii care nu le-au fost încredințați spre creștere și educare, instanța de fond a încuviințat vizitarea minorei de către reclamant în următoarea modalitate, la stabilirea programului urmând a se ține seama de vârsta minorei, de distanța între localitățile părinților, precum și de problemele medicale ale minorei, după cum urmează: în prima și a 3-a săptămână din fiecare lună calendaristică, de vineri, orele 18,00, până dumineca, orele 16,00; timp de 1 săptămână în vacanțele de primăvară și respectiv iarnă ale fiecărui an calendaristic; timp de 1 lună în vacanța de vară.
Împotriva sentinței civile nr. 1208/28.11.2008 pronunțată de Judecătoria S M, a declarat apel reclamantul, înregistrat la Judecătoria S M la 30.12.2008.
Prin apelul declarat în cauză, reclamantul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței civile atacate și pronunțarea unei hotărâri temeinice si legale.
În motivare, apelantul a arătat că, având în vedere interogatoriul pârâtei, depoziția martorului și ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtei, instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că pârâta întrunește condiții necesare creșterii și îngrijirii minorei și că nu se impune schimbarea măsurii de încredințare a minorei.
Din probatoriul administrat în cauză, reiese că imobilul în care locuiește în prezent, pârâta nu prezintă condiții necesare pentru asigurarea igienei zilnice, iar în acel imobil, în alte două camere, locuiește o altă familie, compusă din 2 adulți și 3 copii minori.
In ceea ce privește domiciliul reclamantului, din ancheta socială efectuată la domiciliul său, se reține că el este proprietarul imobilului în care domiciliază, că imobilul este compus din mai multe camere, din care una este amenajată pentru minoră și o cameră cu obiecte de uz sanitar pentru asigurarea igienei zilnice. De asemenea, pe lângă veniturile realizate de reclamant la locul de muncă, acesta crește animale și cultivă grădina.
Astfel, din întregul probatoriu administrat în cauză, reiese că motivele reclamantului pentru a solicita reîncredințarea minorei sunt perfect întemeiate.
Prin decizia civilă nr. 330/A/31.03.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1208/28.11.2008 pronunțată de Judecătoria S M în dosar nr-, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut faptul că, potrivit art. 44 alin. 1 Codul familiei "în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de 14 ani, autorității tutelare sau a vreunei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va puterea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii".
2 al art. 44 Codul familiei stipulează că modificarea măsurilor luate potrivit disp. art. 42 alin. 1 și 2 Codul familiei, se va face cu paza cerințelor prevăzute de acele dispoziții.
Prima instanță a reținut în mod corect că nu au intervenit schimbări ale împrejurărilor, care să justifice reîncredințarea minorei, la tatăl apelant, întrucât din probatoriul administrat în cauză rezultă că subzistă elementele de bază hotărâtoare care au justificat încredințarea minorei la mamă spre creștere și educare, astfel revenirea asupra măsurii în sensul de a se lua copilul de la părintele căruia i-a fost încredințat, trebuie să aibă o justificare temeinică, bazată pe motive puternice, care să demonstreze că menținerea la acel părinte ar avea consecințe dăunătoare asupra bunei lui dezvoltări fizice, creșterii si educării lui.
Or, reclamantul, apelant în prezenta cauză, nu a făcut dovada, prin probele administrate, a acestor schimbări esențiale a împrejurărilor avute în vedere de instanța care a dispus încredințarea minorei cu ocazia desfacerii căsătoriei.
Declarația minorei, audiată în camera de consiliu la 20.03.2009, în sensul reîncredințării la tată, nu a format convingerea instanței că este în interesul acesteia reîncredințarea la tată spre creștere și educare, aceasta motivându-și opțiunea de reîncredințare prin aceea că tatăl său îi cumpără tot ceea ce își dorește.
Împrejurarea că apelantul are condiții materiale mai bune decât intimata pentru creșterea și educarea minorei nu este de natură să justifice, prin ea însăși, schimbarea măsurii de încredințare a minorei la tatăl apelant.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamantul, solicitând casarea deciziei atacate și, rejudecând cauza, să fie admisă cererea sa privind reîncredințarea minorei.
În motivare, se arată că, din probatoriul administrat în fața primei instanțe, anchete sociale, rezultă că el are condiții mai bune de locuit pentru minoră, și venituri lunare sigure. Intimata locuiește într-un imobil al statului, ocupând efectiv o singură cameră, pe care o împarte cu actualul său concubin și cei trei copii. Imobilul este într-o stare avansată de degradare, neexistând condiții pentru asigurarea igienei zilnice. Minora are nevoie de grijă permanentă, având dificultăți de exprimare, iar mama, care a născut al treilea copil, nu se poate ocupa de ea.
În apel, minora și-a exprimat opțiunea de a locui cu el, însă, făcând abstracție de acest lucru și de condițiile precare de locuit oferite de intimată, a concluzionat ca și prima instanță, citând câteva articole din Codul familiei, fără o motivare concretă a soluției pronunțate.
Mediul insalubru în care este crescută minora are consecințe negative asupra creșterii fizice și sănătății minorei, viața acesteia fiind pusă în pericol de starea clădirii. Se invocă și unele carențe de ordin moral ale intimatei, care locuiește cu concubinul său și cu cei trei copii proveniți din relații diferite.
Se apreciază că decizia instanței de apel nu este dată în conformitate cu interesul minorei, care este mai atașată de el, unde ar avea condiții mai bune de creștere, de natură să-i asigure o copilărie fericită și lipsită de griji.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Intimata a depus la dosar concluzii scrise prin care a arătat că reclamantul nu își îndeplinește obligațiile de părinte față de minoră, nu s-a descurcat singur cu ea o perioadă mai lungă, și a reclamat-o pe ea la Protecția Copilului că neglijează minora.
În recurs, în aplicarea prevederilor art. 24 din Legea nr. 272/2004, instanța a procedat la ascultarea minorei, în camera de consiliu, aceasta arătând că dorește să locuiască cu ambii părinți, dar mai ales, cu mama sa. A mai arătat că, la teme, este ajutată de sora sa mai M ( fila 16).
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, precum și a probelor administrate în cele trei grade de jurisdicție, în limitele prevăzute de art. 304 și 3041Cod procedură civilă, față de dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, art. 44 Codul familiei, și art. 2 din Legea nr. 272/2004, Curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, atât Judecătoria S M, cât și Tribunalul Timiș pronunțând hotărâri temeinice și legale, pentru considerentele expuse în cuprinsul lor și pe care instanța de recurs și le însușește.
Prevederile art. 44 Codul familiei au fost corect aplicate la starea de fapt reținută pe baza probatoriului administrat, din care nu rezultă că s-ar fi schimbat condițiile avute în vedere de instanță când s-a dispus încredințarea minorei la mama-pârâtă.
În practica judiciară, s-a statuat în mod constant în sensul că măsura reîncredințării minorilor, spre creștere și educare, de la un părinte la celălalt, își găsește justificarea și poate fi dispusă numai atunci când se stabilește că interesele minorilor o cer, adică numai atunci când părintele în a cărui îngrijire se află, nu le mai poate asigura condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare. Schimbarea parțială a condițiilor care, în ansamblul lor, au determinat măsura încredințării, nu trebuie să atragă neapărat revenirea asupra acelei măsuri, cât timp subzistă elementele de bază, hotărâtoare, care au justificat-o și care confirmă necesitatea ca ea să fie menținută în chiar interesul copiilor, atât în ceea ce privește posibilitățile materiale, cât și legăturile afective create între minori și părintele căruia i-au fost încredințați.
Revenirea asupra măsurii trebuie să aibă o justificare temeinică, bazată pe motive puternice care să demonstreze că menținerea la acel părinte ar avea consecințe dăunătoare bunei lor dezvoltări fizice, creșterii și educării sale, altminteri nefiind indicat a se impune schimbări forțate în modul de viață cu care a fost desprins timp îndelungat și care nu se dovedește a fi dăunător.
În speța dedusă judecății, nu sunt îndeplinite aceste cerințe, în sensul că, chiar dacă locuința în care locuiește intimata nu prezintă gradul de confort al celei în care stă reclamantul, nu s-a dovedit, în concret că este pusă în pericol dezvoltarea fizică și psihică a minorei. Situația materială mai bună a reclamantului nu este singurul criteriu în funcție de care se decide părintele căruia îi va fi încredințat copilul spre creștere și educare, trebuind a fi avută în vedere și opțiunea minorei, care, în recurs, a fost în favoarea mamei.
Este adevărat că minora prezintă unele dificultăți de exprimare, dar se prezintă a fi un copil vesel și sociabil, bine îngrijit, astfel că nu sunt suficiente temeiuri pentru a se aprecia că se impune schimbarea măsurii încredințării minorei peste voința acesteia.
În ceea ce privește condițiile de locuit, acestea nu par a avea, până în prezent, o influență negativă asupra dezvoltării copilului, și nu se poate constata că atmosfera în care acesta este crescută prezintă lacune de ordin moral. Chiar dacă pârâta are copii din mai multe relații, acest lucru nu este de natură să ridice semne de întrebare cu privire la moralitatea acesteia.
Nu poate fi reținută, ca întemeiată, afirmația recurentului în sensul nemotivării efective a deciziei recurate, din conținutul acesteia rezultând considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției.
S-a reținut, de asemenea, preocuparea pentru dezvoltarea intelectuală a minorei și eforturile depuse de întreaga familie pentru depășirea dificultăților minorei, astfel că, în nici un caz nu se poate concluziona că pârâta și-ar neglija copilul sub vreun aspect.
Pentru aceste considerente, și în baza dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, art. 44 Codul familiei și art. 2 din Legea nr. 272/2004, curtea constată că interesul superior al copilului a fost corect decelat, iar soluția pronunțată este temeinică și legală, astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge prezentul recurs, ca neîntemeiat.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, față de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs, instanța nu le va acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 330/A/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.CR/2.12.2009
Dact./2.12.2009
Judecătoria SÂnnicolau M -judecător B
Tribunalul Timiș -judecători,
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
