Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1092/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECZIA CIVILĂ NR.1092
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 115/A din 03.06.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru pârâtul recurent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța ia act de depunerea prin Serviciul Registratură a unor concluzii scrise formulate de reclamanta intimată.
Apărătorul pârâtului recurent depune dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar în sumă de 0,5 lei.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului, arătând că pârâtul este nemulțumit de valoarea sultei stabilită și în mod greșit s-a respins proba cu contraexpertiza solicitată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.115 din 3.06.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a respins apelul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.175 din 29.01.2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr- și a fost obligat apelantul să-i plătească intimatei suma de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 175 din 29.01.2009, Judecătoria Caransebeș în dosar nr-, a admis atât acțiunea principală formulată de reclamanta împotriva pârâtului cât și în parte cererea reconvențională, pentru partaj bunuri comune și, în consecință:
A constatat că sub durata căsătoriei, prin contribuție egală de 1/2 parte fiecare, reclamanta și pârâtul au dobândit imobilul evidențiat în CF ind. 11524 C, nr. cad. X/A/5/1,. nr. 1 compus din 2 camere și dependințe aferente împreună cu 8,5 % din părțile comune în indiviziune forțată din CF col 11496 C și garaj, în valoare de 107.180 lei.
A dispus sistarea comunității de bunuri în natură și atribuie în cotă de 1/1/ parte bunurile susmenționate pârâtului.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 53.590 lei cu titlu de sultă.
A menținut sarcinile existente în CF.
Prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 2621/2001, pronunțată în dosarul nr. 2200/C/2001 al Judecătoriei Caransebeșs -a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtului și s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate la data de 27 august 1983 la Primăria C, din vina ambilor soți, urmând ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "", s-a stabilit la mamă spre creștere și educare domiciliul minorului, tatăl fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
Potrivit extrasului CF aflat la dosar (fila 15), asupra imobilului evidențiat în CF col. 11496 C, nr. top. X/A/5, apartamentul nr. 1 compus din 2 camere și dependințe aferente împreună cu 8,50 % din părțile comune în indiviziune forțată din CF col 11496 C, sunt proprietari în cotă de 1/1 părți și soția, în CF fiind înscris un drept de ipotecă în favoarea RA C-S pentru suma de 101.969 rol.
S-a reținut din declarațiile martorilor audiați în cauză coroborate cu autorizația de construire nr. 244 din 26.10.1993 eliberată pârâtului de Primăria C că sub durata căsătoriei părțile au construit și un garaj pe str. -, lângă. 1, zona.
Instanța a reținut că prin expertiza tehnică efectuată în cauză de expert, s-a stabilit valoarea actuală de circulație a apartamentului și a garajului la suma de 107.180 lei.
Văzând astfel poziția părților cu ocazia dezbaterii cauzei în fond, în baza art. 36 Cod Familie, art. 728 Cod civil, art. 6731Cod procedură civilă, instanța a admis prezenta acțiune și a constatat că prin contribuție egală de 1/2 parte fiecare, reclamanta și pârâtul au dobândit imobilul evidențiat în CF ind. 11524 C, nr. cad. X/A/5/1,. nr. 1 compus din 2 camere și dependințe aferente împreună cu 8,5 % din părțile comune în indiviziune forțată din CF col 11496 C și garaj, în valoare de 107.180 lei, a dispus sistarea comunității de bunuri în natură și a atribuit în cotă de 1/1 parte bunurile susmenționate pârâtului.
Ca urmare a sistării comunității de bunuri în natură, pentru egalizarea loturilor, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 53.590 lei cu titlu de sultă.
Totodată, în raport de mențiunile extrasului CF aflat la dosar, instanța a menținut sarcinile existente în CF la data pronunțării prezentei sentințe.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr.175/29.01.2009 pronunțată de Judecătoria Caransebeș, pârâtul a solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul obligării pârâtului la plata unei sulte ce urmează să fie stabilită printr-o nouă expertiză.
În motivare a arătat că valoarea sultei stabilită prin expertiză este prea mare, respectiv contestă atât valoarea imobilului cât și a garajului, solicitând în apel efectuarea unei contraexpertize care să evalueze corect imobilul.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea apelului arătând că în mod corect a respins obiecțiunile și proba cu un supliment de expertiză, solicitată de către pârât, considerând că obiecțiunile pârâtului sunt nefondate. Experta a evaluat doar construcția și nu terenul, iar valoarea stabilită este reală, atât pentru apartament, cât și pentru garaj.
În apel tribunalul dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză în care să se lămurească ce se înțelege prin "amplasament aproape de unități comerciale și amplasament cu dotări social-urbane în zonă"astfel cum reține la pagina 3 din expertiză și să le nominalizeze, precum și dacă s-a modificat nivelul cerere-ofertă în acea zonă din C din decembrie 2008 și până la zi.
Tribunalul a constatat că prima instanță a stabilit corect calitatea de bun comun a imobilelor (apartament și garaj) achiziționate de părți pe durata căsătoriei, prin contribuție egală, iar în vederea stabilirii valorii de circulație a imobilelor s- dispus efectuarea unei expertize în construcții, de către experta; la stabilirea valorii de circulație a apartamentului experta a ținut cont de vechimea acestuia (23 ani), de uzura sa fizică și morală, de amplasarea acestuia la parter, de dotări, de amplasarea sa în zonă, de raportul cerere-ofertă, de legislația în vigoare, stabilind că valoarea de circulație a apartamentului se ridică la suma de 92.280 lei.
În suplimentul de expertiză efectuat în apel, experta a explicat ce înseamnă amplasamentul în zonă a imobilelor, respectiv apropierea de unități comerciale înseamnă magazine mixte, pentru aprovizionare, magazinul Plus etc. iar amplasament cu dotări social-urbane înseamnă dispensar medical, școală generală, liceu, grădiniță și a considerat că valoarea de circulație a apartamentului a fost corect stabilită.
Referitor la valoarea de circulație a garajului situat lângă bloc, tribunalul a constatat că experta a ținut cont de vechimea acestuia de 14 ani, de uzura fizică și morală, de starea lui bună și de legislația în vigoare și că din cuprinsul raportului de expertiză reiese că experta a evaluat doar construcția și nu și terenul pe care este amplasat garajul. În consecință, nu a fost inclusă și valoarea terenului în valoarea de circulație stabilită pentru garaj, astfel cum greșit a susținut apelantul pârât în motivele de apel.
În termen împotriva deciziei civile nr.115/3.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S a declarat recurs pârâtul care a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
În motivare a criticat hotărârea în sensul că instanța de apel nu a încuviințat efectuarea unui nou raport de expertiză pe care l-a solicitat ci s-a mulțumit a face o adresă către experta care evaluase imobilul, în sensul de a lămuri anumite aspecte referitoare la menționarea unor indici care au sporit valoarea imobilului.
În consecință, experta și-a menținut punctul de vedere cu privire la valoarea inițială, iar instanța de apel a respins cererea de efectuare a unui nou raport de expertiză întocmit de către un alt expert.
Consideră că aceeași cerere formulată și la instanța de fond a fost respinsă în mod nejustificat apreciind că instanțele erau obligate să-i admită cererea de efectuare a unei noi expertize în cauză, care să țină seama și de realitățile actuale respectiv la scăderea mare a prețului la imobile și a puterii de cumpărare.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului cu motivarea că prețul apartamentului părților care este compus din 2 camere decomandate, în sumă de 92.280 lei este un preț cât se poate de real, chiar și în această situație de criză de care face vorbire recurentul; cu privire la garaj, instanța de fond și cea de apel au reținut că a fost evaluată doar construcția nu și terenul care aparține Statului Român, valoarea fiind cea reală.
Examinând decizia civilă atacată, în raport de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, ale art.208.212 Cod procedură civilă, raportat la probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză de expert inginer a stabilit valoarea de circulație a imobilului bun comun al părților constând în apartamentul situat în C, str.-.B, Bl.10, ca fiind de 92.280 lei, iar a garajului de 14.900 lei.
la care a fost obligat pârâtul ca urmare a sistării comunității de bunuri, pentru egalizarea loturilor reținând contribuția egală de parte fiecare a fost de 53.590 lei.
Prin apelul declarat, pârâtul a criticat valoarea imobilului și cea a garajului, a solicitat efectuarea unei noi expertize invederând că prima instanță a respins nejustificat cererea de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză sau efectuarea unei contraexpertize.
Cum, instanța de apel a încuviințat cererea de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză în care să se precizeze și împrejurarea dacă s-a modificat nivelul cerere-ofertă iar experta a efectuat și comunicat suplimentul de expertiză solicitat - se constată că instanța de apel nu a încălcat dispozițiile legale referitoare la expertiză, respectiv dispozițiile art.212 Cod procedură civilă, conform cărora dacă instanța nu este lămurită poate dispune fie întregirea expertizei (ceea ce instanța a făcut) sau o altă expertiză.
Hotărârea atacată nu este lipsită de temei legal și nu fost dată cu aplicarea greșită a legii, aceasta fiind temeinică și legală, astfel că în baza art.312(1) Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă va obliga pe pârât să plătească reclamantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 115/A din 03.06.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.ML/4.12.2009
Dact./7.12.2009
Judecătoria Caransebeș - judecător
Tribunalul C-S-judecători,
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
