Revendicare imobiliară. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 129/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 129/2015
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător L. P. P.
Judecător H. L.
Grefier R. D.
Pe rol se află pronunțarea asupra fondului cauzei, după casare, privind acțiunea formulată de reclamanții P. A., P. M., P. T., P. D. în contradictoriu cu pârâții P. I., B. D. și B. C. V..
Obiectul cauzei - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă în instanță părțile.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate prin încheierea inițială de amânare a pronunțării din 19 mai 1025, când instanța pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la 26 mai 2015 apoi la 2 iunie 2015, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin decizia civilă nr. 152/2014 Tribunalul A. a admis recursul declarat de reclamanții P. A., P. M., P. T., P. D. împotriva sentinței civile nr. 972/2013 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni în dosar nr._ .
S-a casat sentința atacată și fixează termen pentru rejudecarea fondului.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele:
„ În cazul acțiunii în revendicare având ca obiect bunuri imobile, în ceea ce privește proba dreptului de proprietate, reclamantul trebuie să probeze că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, în favoarea pârâtului operând o prezumție relativă de proprietate, desprinsă din faptul posesiunii bunului; proba se face prin titlul de proprietate, care poate să fie un act translativ sau declarativ (hotărâre judecătorească, act de partaj, o tranzacție etc.). Dacă reclamantul aduce dovezi în sprijinul existenței dreptului său de proprietate, pârâtul va fi obligat să iasă din pasivitate și să încerce, la rândul său, să-și probeze titlul. în acest caz instanța va compara titlurile de proprietate înfățișate de părți și va da câștig de cauză părții al cărei titlu este preferabil.
Așa cum în mod corect a sesizat și instanța fondului, situațiile în care se poate vorbi de o probă certă a dreptului de proprietate sunt acelea în care se face dovada că dreptul a fost dobândit prin uzucapiune sau prin ocupațiune. Aceste dificultăți de probă au determinat în practică stabilirea unor reguli pentru cazurile în care ambele părți prezintă titluri de proprietate sau numai una din părți are un asemenea titlu. Astfel: a) dacă ambele părți au titluri de proprietate, care provin de la același autor, va avea câștig de cauză partea care a îndeplinit prima formalitățile de publicitate imobiliară, pentru opozabilitatea dreptului său față de terți; dacă nici una dintre părți nu și-a înscris titlul, va câștiga partea al cărei titlu are data cea mai veche; b) dacă ambele părți prezintă titluri de proprietate, dar acestea provin de la autori diferiți, instanța va compara drepturile autorilor de la care provin cele două titluri și va da câștig de cauză părții care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil; sarcina probei că autorul său a avut un drept preferabil revine reclamantului; c) atunci când reclamantul este cel care are titlul,
va câștiga dacă sunt îndeplinite două condiții: titlul emană de la un terț, și nu de la reclamantul însuși; titlul are dată certă anterioară posesiei pârâtului; d) dacă pârâtul are titlu, acțiunea reclamantului va fi respinsă, întrucât pârâtul a dovedit legitimitatea posesiei sale.
În raport de aceste considerații, Tribunalul reține că în speță atât reclamanții cât și pârâții au prezentat titluri de proprietate după cum urmează:
Reclamanții recurenți au dobândit dreptul de proprietate în baza sentinței civile nr. 1580/2003 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar civil nr. 1565/2001 – rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 886/06.12.2006 a Curții de Apel A. I. – sentință prin care s-a constatat că antecesorul pârâtului intimat P. I. – defunctul P. P., parte în respectivul dosar – a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra parcelei cu nr. top nou 8196/1 fânaț de 3078 mp, dezmembrată din nr. top 8196 înscris în CF 1 Scărișoara, proprietatea Statului Român, parcelă asupra căreia a fost obligat să elibereze act apt de întabulare în favoarea reclamanților recurenți din prezenta cauză.
În baza acestui titlu, recurenții și-au întabulat dreptul de proprietate prin încheierea de CF nr. 1085/2007.
Pârâtul P. I. a dobândit dreptul de proprietate asupra parcelelor cu nr. top 7268/2/2/1 fânaț de 4936 mp și nr. top 7268/2/2/2 teren construcții de 436 mp cu titlu de uzucapiune, în baza sentinței civile nr. 572/09.06.2006 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni în dosar nr. 1186/2006,parcele provenite din . 7268 înscris ă în CF 1 Scărișoara proprietatea Statului Român.
Deși scriptic titlurile de proprietate deținute de părți vizează imobile diferite, faptic reclamanții recurenți susțin că pârâții folosesc . timp ce pârâții susțin că exercită posesia asupra parcelei pe care au și dobândit-o ( pârâtul P. I.) prin uzucapiune, reclamanții nejustificându-și dreptul de proprietate asupra acesteia.
Pentru lămurirea acestei situații în condițiile în care atât . cea a pârâților provin din CF 1 Scărișoara proprietatea Statului Român, prin intermediul defunctului P. P. care, potrivit considerentelor celor două hotărâri judecătorești a exercitat posesia asupra ambelor parcele dobândite de părți, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de către 3 experți topografi care au concluzionat că imobilul în litigiu se poate identifica cu oricare dintre nr. top. 8196 și 7268 întrucât conform hărții de CF, acestea formează un singur corp de avere, nefiind delimitate.
Pornind de la concluziile raportului de expertiză, referitoare la suprapunerea parcelelor deținute de părți, instanța de fond a procedat la compararea titlurilor de proprietate ale acestora, reținând că titlul pârâților este preferabil, fiind anterior celui al reclamanților iar întabularea dreptului lor de proprietate s-a efectuat în anul 2006, în timp ce reclamanții recurenți și-au întabulat dreptul în 2007, în condițiile în care nici nu exercită posesia care aparține pârâților.
Premisa de la care a pornit instanța fondului în analiza acțiunii în revendicare prin compararea titlurilor, respectiv suprapunerea parcelelor deținute de părți, se întemeiază însă pe un raport de expertiză lacunar, experții limitându-se în analiza lor doar la datele rezultate din harta CF și documentațiile tehnice de întabulare ale părților, fără însă a cerceta toate parcelările din CF1 Scărișoara.
Astfel, pentru a se putea stabili cu certitudine că parcelele asupra cărora părțile dețin titluri de proprietate se suprapun, se impunea completarea expertizei în sensul de a se verifica toate parcelările efectuate asupra parcelelor 8196 și 7268, în condițiile în care la momentul pronunțării sentinței civile 1580/2003 . 8196 s-a parcelat în 2 noi parcele, nr. top 8196/1 și 8196/2, fără ca experții să indice unde se află ./2. De asemenea, la momentul pronunțării sentinței civile 572/2006, nr. top 7268 era deja parcelat, experta S. M. propunând parcelarea din . 7268/2/2 în 3 parcele cu nr. top nou 7268/2/2/1 și 7268/2/2/2 și 7268/2/2/3, fără ca cei trei experți să verifice și să identifice modalitatea de parcelare a nr. top 7268.
Pe de altă parte, pentru justa soluționare a cauzei se impunea lămurirea aspectelor legate de identificarea parcelelor și suprapunerea acestora inclusiv prin prisma identificării faptice a terenurilor folosite de către def. P. P. și pârâtul P. I., delimitarea certă și vecinătățile, în condițiile în care, conform planului de situație întocmit de experta S. M. ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 572/2006 ( fila 53 dosar_ – recurs), nr. top 7268/2/2/1 are parțial alte vecinătăți decât nr. top 8196/1 din planul de situație întocmit de cei trei experți ( f. 138 – dosar_ – fond ) și decât cele din convenția încheiată în 1994 ( f. 79,80 – dosar fond nr._ ), după cum diferă și de vecinătățile din documentația de întabulare a pârâților B. D. și B. C. (f. 40 din dosar_ –recurs).
Cum instanța de fond a soluționat cauza fără a lămuri toate aceste aspecte, și cum în cauză nu este posibilă modificarea hotărârii, fiind necesară administrarea de probe noi, în temeiul art. 312 alin 3 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare, conform alin. 4 al. art. 312 Cod procedură civilă. „
Procedând la rejudecarea în fond a cauzei instanța de recurs s-a conformat deciziei de casare în sensul că a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică efectuat de trei experți cu obiectivele stabilite prin încheierea din 25.11.2014 pentru identificarea celor două imobile cu nr. top 8196 și 7268 a parcelărilor acestora a eventualei suprapuneri a parcelelor cu o delimitare certă a vecinătăților, lucrare de expertiză ce urma să aibă în vedere și celelalte lucrări anterior efectuate în dosarele de fond nr._ și_ .
Din concluziile lucrării de expertiză tehnică efectuată în cauză au rezultat următoarele:
Imobilul cu nr. top 7268 a fost înscris inițial în CF 1 Scărișoara la poziția A + 103 și a fost dezmembrat astfel: conform sentinței civile nr. 223/2006 pronunțată în dosar 3393/2006 a Judecătoriei Câmpeni a fost emisă încheierea nr. 2320/28.06.2006 privind parcelarea în nr. top 7268/1 de 130 mp transcris în CF 2957 Scărișoara în favoarea lui P. T. și nr. top 7268 /2, pădure dezmembrat la rândul său în 7268/2/1 în suprafață de 156 mp transcris în CF 2958 Scărișoara în favoarea lui P. T. și . 7268/2/2 reînscrisă sub A+204 în favoarea vechiului proprietar Statul Român.
Conform sentinței civile nr. 572/2006 pronunțată în dosar nr. 1186/2006 a Judecătoriei Cîmpeni . sub A+204 cu nr. top 7268/2/2 a fost dezmembrată prin încheierea de CF 2855/21.08.2006 în alte două parcele cu nr. top 7268/2/2/1 de 4936 mp transcrisă în Cf 2973 Scărișoara în favoarea lui P. I. și . 7268/2/2/2 în suprafață de 436 mp înscrisă în CF 2973 Scărișoara în favoarea lui P. I..
Imobilul cu nr. top 8196 înscris în CF 1 Scărișoara la A+158 a fost dezmembrat prin încheierea de CF nr. 1085/27.02.2007 ca urmare a sentinței civile nr. 1580/2003 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni, decizie civile nr. 412/A/2004 pronunțată de Tribunalul A. și a deciziei civile nr. 888/2006 a Curții de Apel A. I. în parcelele cu nr. top 8196/1 fânaț în suprafață de 3078 mp retranscrisă în Cf 3046 Scărișoara în favoarea reclamanților P. A., P. M., P. T. și P. D. și . 8196/2 pădure reînscrisă în CF 1 Scărișoara pe vechiul proprietar Statul Român.
Experții au precizat că harta de carte funciară pentru aceste două terenuri este o hartă concretuală neefectuată la scară iar terenul ce face obiectul prezentului litigiu poate fi identificat cu oricare din nr. top 8196 și 7268 deoarece aceste nr. top deși se găsesc în poziție distinctă în CF 1 Scărișoara respectiv A +103 și A+158 au format un singur corp de avere și niciodată nu au fost delimitate.
Din lucrarea de expertiză efectuată mai rezultă că terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare încheiat la data de 24.11.1994 conform schiței de mână inclusă în acesta a fost întabulat prin încheierea nr. 1085 /27.02.2007 ( sentința civilă nr. 1580/2003) în CF 3046 Scărișoara A+1 cu nr. top 8196/1 fânaț de 3078 mp în favoarea reclamanților cumpărători.
În mod faptic același imobil a făcut obiectul și a dosarului civil nr. 1186/2006 al Judecătoriei Cîmpeni și ca urmare a sentinței civile nr. 572/2006 a fost întabulat prin încheierea nr. 2855/21.08.2006 în CF 2973 Scărișoara A+1 cu nr. top 7268/2/2/1 fânaț de 4936 mp și A+2 nr. top 7268/2/2/2 – teren construcții de 436 mp proprietatea pârâtului P. I..
Datorită litigiilor existente asupra unuia și aceluiași corp de avere compus din nr. top 8196 și nr. top 7268, fără ca cele două nr. topografice să fie în prealabil delimitate s-a ajuns la o suprapunere a imobilelor în ceea ce privește suprafața de 3078 mp iar diferența de suprafață până la 5372 mp cât ar fi suprafața nr. top 7268 cu desmembrămintele sale provine din documentația întocmită în dosar nr. 1186/2006 al Judecătoriei Cîmpeni ( sentința civilă nr. 572/2006) care a inclus și o suprafață de teren împădurită.
În cele două cauze diferite aflate pe rolul instanței s-a efectuat o identificare a terenului pe numere topografice diferite, respectiv în dosar nr. 1565/2001 nr. top 8196/1 iar în dosar civil nr. 1186/2006 al Judecătoriei Cîmpeni pe nr. top 7268/2/2, deși în realitate a fost identificat același teren fără ca să existe delimitare între cele două nr. topografice.
Datorită acestor identificări s-a ajuns la o suprapunere a parcelelor constituite și deși cele două nr. topografice sunt distincte există un singur teren cu o configurație și vecinătățile celor înscrise în actul de vânzare – cumpărare încheiat la 24.11.1994.
Prin sentința civilă nr. 1580/2003 a Judecătoriei Cîmpeni rămasă definitivă și irevocabilă s-a admis cererea formulată de reclamanții reconvenționali P. A. ș.a împotriva pârâților reconvenționali P. P. ( care este antecesorul pârâtului P. I. ) P. T., P. M., P. L., A. C., Consiliul Local Arieșeni, Ministerul Finanțelor, P. S., P. D., P. A., P. M., P. Sîntioana și s-a dispus dezmembrarea imobilelor înscrie în CF 1 Scărișoara cu nr. top 7268 și nr. top 8196 în două parcele din care . nou 8196/1 fânaț de 3078 mp a fost atribuită pârâtului reconvențional P. P. cu titlu uzucapiune. . 7268 și 8196/2 pădure a rămas pe vechiul proprietar Statul Român. S-a constatat că P. P. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra parcelei nr. 1 și că P. P. a vândut acest teren reclamanților prin actul sub semnătură privată încheiat la 24.11.1994, fiind obligat pârâtul reconvențional P. P. să predea reclamanților reconvenționali P. A. ș.a. act de întabulare valabil asupra acestui teren, iar în caz de refuz hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. P., apel respins prin Decizia civilă nr. 412/A/2004 a Curții de Apel A. I..
P. P. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 412/A/2004 a Curții de Apel A. I. a cărui perimare s-a constatat prin decizia civilă nr. 888/2006 a Curții de Apel A. I..
Pe parcursul soluționării căilor de atac menționate pârâtul reconvențional P. P. a invocat și nevalabilitatea înscrisului sub semnătură privată arătând că nu a semnat înscrisul din 24.11.1994.Ulterior P. P. a revenit asupra susținerilor sale, iar prin convenția încheiată cu P. A. și P. T. la data de 12.04.2002 promitentul vânzător P. P. a recunoscut că a semnat înscrisul din data de 24.11.1994. De altfel această recunoaștere a fost făcută și în fașa instanței de fond în dosar nr. 1565/2001 (fila 88 și 186), P. P. renunțând la expertiza grafologică privind verificarea semnăturii sale de pe înscrisul datat 24.11.1994.
Înscrisul sub semnătură privată încheiat la 24.11.1994 a fost contestat de către P. I. în calitate de succesor în drepturi a vânzătorului P. P., cauza fiind înregistrată sub dosar nr._ . P. I. a contestat semnătura tatălui său de pe înscrisul încheiat la 24.11.1994 dar acțiunea sa a fost respinsă prin sentința civilă nr. 282/2009 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni, menținută neschimbată prin respingerea recursului declarat de P. I. prin decizia civilă nr. 735/2009 a Tribunalului A..
Reclamanții P. A. ș.a, și-au întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top 8196/1 fânaț de 3078 mp în baza sentinței civile nr. 1580/2003 a Judecătoriei Cîmpeni rămasă irevocabilă prin pronunțarea deciziei nr. 888/6.12.2006 prin încheierea de carte funciară nr. 1085/2007.
Pârâtul P. I. a devenit proprietar asupra terenului cu nr. top 7268/2/2/1 fânaț de 4936 mp și nr. top 7268/2/2/2 – teren construcții de 436 mp. prin sentința civilă nr.572/2006 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni în dosar civil nr. 1186/2006 rămasă definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac, cu titlu uzucapiune. P. I. și-a întabulat dreptul de proprietate asupra acestui teren prin încheierea de CF nr. 2865/2006 iar ulterior prin actul autentic nr. 2243/2006 a înstrăinat acest teren ginerelui său B. D. care la rândul său și-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top 7268/2/2/1 fânaț de 4936 mp .
În acțiunea civilă înregistrată sub dosar 1186/2006 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 572/2006 cumpărătorii imobilului cu nr. top 8196/1 din CF nr. 1 Scărișoara, P. A. ș.a. nu au fost parte.
Se mai remarcă faptul că în promovarea tuturor acțiunilor în justiție care au consacrat dreptul de proprietate al părților din prezenta cauză, inclusiv în acțiunea promovată de P. I. pentru constatarea nulității înscrisului încheiat la 24.11.1994, a fost folosită ca și schiță a terenului în litigiu respectiv a terenului din CF 1 Scărișoara cu nr. top 8196 și nr. top 7268 aceiași schiță ce se regăsește în identificarea terenului ce face obiectul înscrisului sub semnătură privată încheiat la 24.11.1994, atât în ceea ce privește forma faptică a terenului cât și în ceea ce privește vecinătățile acestuia.
În concluzie, rezultă din prezentarea datelor privind litigiile dintre părți că nu a existat niciodată o departajare faptică a terenurilor cu nr. top 7268 de terenul cu nr. top 8196 și că promitenții vânzători P. P. și ulterior moștenitorul acestuia P. I. au cunoscut acest aspect. Din concluziile raportului de expertiză tehnică rezultă că nu a existat o departajare scriptică între cele două imobile pentru care fiecare dintre părți au dobândit un drept de proprietate.
Dreptul de proprietate la reclamanților P. A. ș.a este dovedit prin sentința civilă nr. 1580/2003 pronunțată în dosar nr. 1565/2001 al Judecătoriei Cîmpeni rămasă definitivă și irevocabilă, cauza fiind judecată în contradictoriu cu vânzătorul imobilului respectiv P. P.. Această hotărâre judecătorească se bucură de autoritate de lucru judecat și este opozabilă succesorilor vânzătorului imobilului, respectiv este opozabilă atât lui pantea I. cât și lui B. D., care la momentul încheierii actului autentic cu socrul său P. I. cunoștea situația imobilului în litigiu. În anul 2006 încă mai era pe rolul Curții de Apel A. I. recursul declarat P. I. împotriva deciziei civile nr. 412/A/2004, recursul fiind finalizat prin decizia civilă nr. 888/6.12.2006. În această cauză se regăsea schița terenului ce a făcut obiectul înscrisului sub semnătură privată din 24.11.1994, schiță ce se regăsește în egală măsură și în dosarul civil nr. 1186/2006 în care s-a pronunțată sentința civilă 572/2006 a Judecătoriei Cîmpeni prin care s-a constatat că P. I. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra unui imobil din alt nr. topografic dar cu aceiași configurație și cu aceleași vecinătăți ca și imobilul ce a făcut obiectul vânzării din 24.11.1994.
Corelând toate aceste date rezultă că titlul de proprietate al reclamanților P. A. ș.a este preferabil titlului de proprietate al pârâților, aceștia dobândind dreptul de proprietate aparent asupra unui al imobil cu nr. top diferit de cel al reclamanților, dar în realitate asupra aceluiași imobil pe care încă din anul 1994 l-au înstrăinat reclamanților.
Așa cum am reținut sentința civilă nr. 572/2006 a Judecătoriei Cîmpeni nu le este opozabilă reclamanților P. A. ș.a. întrucât aceștia nu au fost parte în soluționarea cauzei prin această hotărâre judecătorească.
Mai mult decât atât, prin sentința civilă nr. 1580/2003 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni, definitivă și irevocabilă, în care părți au fost atât reclamanții cât și P. P. s-a constatat că P. P. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului cu nr. top 8196/1 fânaț de 3078 mp, teren a cărui configurație faptică este identică celei cuprinsă în sentința civilă 572/2006 a Judecătoriei Cîmpeni, diferind doar identificarea scriptică deoarece în această din urmă hotărâre terenul a fost identificat cu nr. top 7268/2/2/1 și 7268/2/2/2.
Rezultă că, P. P. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra unei parcele de teren bine delimitată cu vecinătăți, parcelă de teren pe care a înstrăinat-o reclamanților prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la 24.11.1994, sens în care a fost și obligat prin sentința civilă nr. 1580/2003 să predea reclamanților act apt de întabulare.
Sentința civilă nr. 1580/2003 a Judecătoriei Cîmpeni prin care reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu este anterioară sentinței civile nr. 572/2006 prin care pârâtul P. I. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra aceluiași teren dar cu o identificare diferită de cea din sentința civilă nr. 1580/2003. Rezultă că, la momentul promovării acțiunii în uzucapiune P. I. în calitate de moștenitor al lui P. P. cunoștea atât existența cât și întinderea dreptului de proprietate al reclamanților și încă de la acel moment a acționat cu rea credință tocmai pentru a nu da eficiență hotărârii judecătorești și înscrisului sub semnătură privată încheiat de antecesorul său P. P. cu reclamanții privind vânzarea aceluiași imobil.
Cererea reclamanților urmează a fi admisă în temeiul art. 480 cod civil urmând a fi obligați pârâții să recunoască reclamanților dreptul de proprietate și să le predea în pașnică folosință suprafața de 3078 mp din imobilul înscris în CF 3046 Scărișoara nr. top 8196/1 fânaț, așa cum acesta a fost identificat faptic prin raportul de expertiză tehnică efectuat de experții N. C. N., V. G. și G. G. în fața instanței de recurs depus la termenul din 28.04.2015. De asemenea vor fi obligați pârâții să-și ridice materialele de construcții depozitate pe acest teren iar în caz de refuz vor fi autorizați reclamanții să procedeze la ridicarea acestora pe cheltuiala pârâților.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă pârâții vor fi obligați să plătească reclamanților suma de 6259 lei cheltuieli de judecată efectuate la fond și în recurs reprezentând taxă judiciară de timbru, costul lucrărilor de expertiză tehnică și onorariu avocat, dovedite prin chitanțele depuse la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții P. A., P. M., P. T. și P. D. împotriva pârâților P. I., B. D. și B. C. V. și în consecință:
Obligă pârâții să recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF 3046 Scărișoara nr. top 8196/1 fânaț de 3078 mp și să predea acest teren reclamanților în folosință așa cum acesta a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică fond și completare întocmit de experți tehnici N. C. N., V. G., G. G. depusă pentru termenul din 28.04.2015.
Obligă pârâții să-și ridice materialele de construcție depozitate pe acest teren, iar în caz de refuz autorizează reclamanții să procedeze la ridicarea acestora pe cheltuiala pârâților.
Obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 6259 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2015.
Președinte, D. G. | Judecător, L. P. P. | Judecător, H. L. |
Grefier, R. D. |
Red. PPL
Tehnored. R.D. 13 octombrie 2015
Judecător fond: A. C.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 157/2015. Tribunalul ALBA | Fond funciar. Decizia nr. 127/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
