Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 29-04-2013, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 17686/55/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 160
Ședința publică din 29 aprilie 2013
Președinte M. A.
Judecător T. B.
Grefier V. L.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelantele G. E. și B. E. în contradictoriu cu intimatele N. F., B. S. și T. L. împotriva sentinței civile nr. 793/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantelor – avocat P. A. din Baroul A., absente fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la 24.04.2013, prin serviciul registratură al instanței, apelantele, prin avocat au depus la dosar copiile a două înscrisuri sub semnătură privată în dovedirea tuturor cheltuielilor achitate d-nei D. L.. La 26.04.2013, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură cererea intimatei N. F. de amânare a judecății, cu motivarea că avocata sa este plecată în concediu de odihnă, dar și că a aflat că una dintre apelante a decedat.
Avocata apelantelor nu se opune amânării judecății, dar arată că nu a decedat niciuna dintre clientele sale.
Tribunalul respinge cererea de amânare a judecății formulată de intimata N. F., nefiind întemeiată conform art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Nici una dintre apelante nu a decedat, astfel cum a precizat avocata acestora, iar în ceea ce privește reprezentata convențională a intimatei N. F., tribunalul constată că nu s-a făcut dovada acestei reprezentări în apel prin depunerea împuternicirii avocațiale. În plus, intimata a primit citația cu 15 zile înainte de primul termen de judecată, astfel cum prevede art. 114^1 din codul de procedură civilă în vederea asigurării dreptului la apărare al persoanelor chemate în judecată.
Nemaifiind formulate alte cereri, tribunalul declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocata apelantelor solicită admiterea căii de atac, schimbarea sentinței civile privitor la ultima dispoziție, în sensul obligării intimatei N. F. la plata cheltuielilor de judecată realizate de pârâte, cerând și respingerea excepției lipsei calității de reprezentant a mandatarei pârâtelor față de procurile judiciare depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată în apel.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 21.03.2013, constată că prin sentința civilă nr. 793/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecată cu privire la capătul de cerere referitor la ieșirea din indiviziune și a fost respinsă cererea privind constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor nr. 33/2011 și 82/2011 formulată de reclamanta Nădădan F. împotriva pârâtelor Gotia E., B. E., B. S. și T. L., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, reclamanta a depus o cerere de renunțare la judecată în privința capătului de cerere referitor la ieșirea din indiviziune iar în temeiul art. 246 Cod procedură civilă instanța a lua act de aceasta și reținându-se că rămâne de soluționat, în mod formal cererea de anulare a certificatelor de moștenitor și pretenția reclamantei cu privire la suma de 20.000 lei s-a constatat că în mod implicit, cererea de anulare a certificatelor de moștenitor a fost soluționată cu ocazia pronunțării, la 30.05.2012, a încheierii prevăzută de art. 6735 Cod procedură civilă, când instanța a stabilit cotele părți din dreptul de proprietate în acord cu certificatul nr. 82/13.07.2011 a cărui nulitate reclamanta o pretinde, astfel că instanța a apreciat că anularea certificatelor de moștenitor nu se impune în condițiile în care acestea nu au vătămat-o pe reclamantă în drepturile sale succesorale după M. F. și, subsecvent, M. C. I.. Nulitatea, în cauză, intervine doar dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. Or, atât timp cât notarul a stabilit în mod corect întinderea drepturilor succesorale ale reclamantei și ale celor 4 pârâte, verișoare ale ei, ea nu este vătămată. Prin urmare s-a reținut că este irelevant că la dezbaterea succesiunii după M. C. I., în cadrul dosarului succesoral nr. 101/2011, reclamanta nu a fost citată dacă, în ciuda acestei neregularități, ea nu a fost vătămată. În plus, instanța a constatat că, potrivit chiar susținerilor reclamantei, ea a fost prezentă la dezbaterea succesiunii după autorul susmenționat, fiind citată în aceeași în alt dosar al aceluiași birou, respectiv 92/2011 iar prezența reclamantei a acoperit, conform art. 89 alin. 2 Cod procedură civilă, orice viciu de procedură. Legat tot de acest certificat nr. 82/2011, s-a reținut că că notarul public nu a făcut altceva decât să reproducă constatările instanței din cuprinsul sentinței civile nr. 1274/16.02.2009 a Judecătoriei A., care a stabilit că după defunctul M. C. I. au rămas moștenitoare părțile din acest dosar, care fiind toate în aceeași clasă de succesori, a IV-a, moștenesc în cote egale. Cât privește pretinsa anulare a certificatului nr. 33/2011, consideră că este de observat că acest certificat a fost emis suplimentar la certificatul nr. 55/2007 care, prin sentința civilă nr. 1274/16.02.2009 a Judecătoriei A., a fost anulat, fiind de observat că certificatul nr. 33/2011 este în acord cu dispozițiile instanței din această sentință astfel că reclamanta nu poate obține anularea lui, în lipsa unei vătămări, exclusiv în considerarea faptului că reprezintă un supliment la un certificat deja anulat. Referitor la pretenția reclamantei de a-i fi recunoscut un drept exclusiv asupra sumei de circa_ lei, aflată în masa succesorală după defunctul M. C. I., instanța a constatat că reclamanta nu este titulară a vreunui testament ori alt act de dispoziție care să-i confere un atare drept. Dacă, așa cum pretinde reclamanta, a efectuat cheltuieli legate de înmormântarea defuncților, ori a suportat singură cheltuieli pentru un proces legat de un imobil din moștenire ea poate pretinde celorlalte pârâte să suporte, proporțional cu cotele lor, acest pasiv la moștenirii dar nu are posibilitatea legală ca, în contul acestor pretinse creanțe, nedovedite de altfel, să-și însușească întreaga sumă aflată în masa succesorală. În legătură cu cheltuielile de judecată solicitate de pârâtele B. E. și G. E., instanța a constatat că acestea au depus chitanțe eliberate de avocatul P. A. I. pe numele D. L., neputând să stabilească, în lipsa unei explicații, vreo legătură între această persoană și părțile din proces, instanța nu a acordat cheltuielile de judecată pretinse.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele G. E. și B. E. admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul acordării cheltuielilor de judecată solicitate în primă instanță.
În motivarea cererii sale arată că motivul pentru care prima instanță nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate și dovedite a fost acela că actul doveditor al plății onorariului, respectiv chitanța emisă de avocatul subsemnatelor a fost întocmită pentru D. L., iar prima instanță a considerat că nu există nicio legătură între subsemnatele și persoana pentru care s-a emis chitanța, iar faptul că D. L. este fiica, respectiv nepoata apelantelor și are calitatea legală de mandatar al acestora, așa cum rezultă din cele două înscrisuri denumite "Procură" autentificate la BNP Sică S. Timișoara, astfel că în acest sens, prin chitanțele primite de la D. L. dovedesc faptul că au achitat mandatarului dovedindu-se astfel, prin toate actele pe care înțelege să le depună la dosarul cauzei că reclamanta N. F., căzută în pretenții, poate fi ținută spre a achita cheltuielile dovedite. În cuprinsul chitanțelor reprezentând onorariul avocațial depuse la dosarul cauzei, înainte de data stabilită pentru pronunțare, s-a făcut mențiunea că mandatara a plătit onorariul pentru G. E. și B. E., astfel consideră că neacordarea cheltuielilor de judecată cu ocazia judecății de fond s-a datorat faptului că instanța nu s-a considerat lămurită de legătura dintre apelante și mandatarul lor, iar prin depunerea documentelor antemenționate apreciază că au făcut dovada clară a faptului că prezentul dosar a cauzat acestora cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial precum și faptul că acestea sunt cele care au suportat aceste cheltuieli.
În drept invocă prevederile art. 282 și următoarele din Codul de procedură civilă și art. 274 din Codul de procedură civilă.
Intimata N. F. a solicitat amânarea judecății în vederea pregătirii apărării, cerere ce a fost respinsă. A invocat și excepția lipsei calității de reprezentant al pârâtelor în privința mandatarei acestora.
Intimatele B. S. și T. L., deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat apărări în scris.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Apelul are ca obiect doar cheltuielile de judecată cerute de pârâte în primă instanță, constând în suma de 2.000 lei privitor la care s-au depus următoarele dovezi: copiile chitanțelor nr. 91/10.02.2012 și nr. 86/03.02.2012 eliberate de P. A. I. avocat stagiar pentru onorariul de 200 lei + 300 lei (fila 122 a dosarului judecătoriei) plătit de numita D. L.; copia chitanței nr. 72/07.12.2011 eliberată de P. A. I. avocat stagiar pentru onorariul de 1.500 lei cu precizarea că plata se face de D. L. pentru Gotia E. și B. E. (fila 125). Acest ultim înscris este însoțit de cererea pârâtelor B. E. și G. E. de depunere la dosar, reprezentate de mandatar D. L., prin avocat P. A. I. a dovezii cheltuielilor ocazionate de acest litigiu.
La filele 71, 72 ale dosarului judecătoriei se află copia procurii autentificate prin încheierea nr. 301/24.02.2011 a notarului public Sică S. prin care pârâta G. E. o împuternicea pe numita L. D. E. să o reprezinte în fața notarului public pentru repunerea pe rol a dosarelor succesorale după defuncții M. C. I. și M. F., fiind mandatată să facă orice cereri și declarații, să primească și să îndeplinească acte de procedură, să propună și să administreze probe, să solicite întabularea, să o reprezinte în fața instanțelor judecătorești, iar la nevoie să dea procură de substituire unui avocat.
Acțiunea civilă a fost înregistrată la 09.11.2011 și avea ca obiect anularea certificatelor de moștenitor nr. 33/2011 și nr. 82/2011 emise în urma dezbaterii succesiunii defuncților M. F. și M. C. I..
În apel, a fost depusă de către pârâte și copia procurii (fără încheierea de autentificare, dar cu mențiunea că actul juridic a fost „Tehnoredactat la Biroul Notarului Public Sică S. cu sediul în Timișoara, .. 7, azi data autentificării în 4 (patru) exemplare” și cu ștampila biroului notarial) prin care apelanta G. E. o împuternicea pe d-na L. D. – E. să o reprezinte în fața notarului public pentru repunerea pe rol a dosarelor succesorale după defuncții M. C. I. și M. F., fiind mandatată să facă orice cereri și declarații, să primească și să îndeplinească acte de procedură, să propună și să administreze probe, să solicite întabularea, să o reprezinte în fața instanțelor judecătorești, iar la nevoie să dea procură de substituire unui avocat.
În consecință, pârâtele – apelante au fost reprezentate în procesul de față de mandatara L. D. – E. (fiica pârâtei B. E.), care la rândul ei, în baza mandatelor acordate expres de pârâte, a încheiat contract de asistență juridică cu d-na avocata P. A. – I., plătindu-i acesteia onorariul avocațial în sumă de 2.000 lei.
Tribunalul constată că nu este întemeiată excepția lipsei calității mandatarei L. D. – E. de reprezentantă a pârâtelor – apelante, mandatul acordat de pârâte acesteia prin procurile autentificate de mai sus fiind un mandat expres, de reprezentare, inclusiv în fața autorităților judecătorești acordat în legătură cu dezbaterea succesiunii defuncților M. C. I. și M. F., ce a făcut obiectul litigiului, fiind dat astfel cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de art. 1532 din vechiul cod civil și Secțiunea a II-a din capitolul 5 al Legii nr. 36/1995 Legea notarilor publici și a activității notariale modificată (în forma în vigoare la momentul autentificării procurilor). În consecință, în baza art. 161 din Codul de procedură civilă de la 1865, respinge excepția lipsei calității d-nei L. D. – E. de reprezentantă a pârâtelor – apelante.
De asemenea, apelantele au depus și copiile certificate ale patru înscrisuri sub semnătură privată, prin care mandatara L. D. recunoaște că a primit 1.000 lei de la G. E. și 1.000 lei de la mama ei B. E. reprezentând cheltuieli de judecată, deci, în total 2.000 lei.
Renunțarea reclamantei la judecarea acțiunii civile a intervenit la 23.01.2013, cu mult după comunicarea cererii de chemare în judecată în favoarea pârâtelor la 21.11._ (filele 8 și 120 din dosarul judecătoriei), așa încât devin incidente dispozițiile art. 246 alin. 5 din Codul de procedură civilă de la 1865, ce prevăd obligația reclamantului de a plăti cheltuielile de judecată ale părților adverse în cazul în care renunță la judecată după comunicarea cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente de fapt, văzând că prejudiciul procesual al pârâtelor are valoarea de 2.000 lei, constând în onorariul avocațial ce a fost plătit e mandatara pârâtelor, tribunalul, în baza art. 296 din Codul de procedură civilă de la 1865, va admite apelul și va schimba în parte sentința civilă nr. 793/30.01.2013 a Judecătoriei A., în sensul că, în temeiul art. 246 alin. 3 și art. 274 din același cod, va obligă reclamanta să plătească pârâtelor G. E. și B. E., în solidar, suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul exercitat de apelantele G. E., dom. în Timișoara, Calea Martirilor, nr. 4, . și B. E., dom. în Timișoara, .. A., nr. 1, . în contradictoriu cu intimatele N. F., dom. în loc. Socodor, nr. 354, jud. A., B. S., dom. în A., .. 47, . și T. L., dom. în A., .. 24, ., . împotriva sentinței civile nr. 793/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința civilă, în sensul că obligă reclamanta N. F. să plătească, în solidar, pârâtelor suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2013.
Președinte Judecător Grefier
M. A. T. B. V. L.
Red.M.A./Tehnored.:V.L./ M.A.
7 ex./29.05.2013
5 . comunică:
1. apelanta G. E., dom. în Timișoara, Calea Martirilor, nr. 4, .
2. apelanta B. E., dom. în Timișoara, .. A., nr. 1, ., jud. T.
3. intimata intimatele N. F., dom. în loc. Socodor, nr. 354, jud. A.,
4. intimata B. S., dom. în A., .. 47, .
5. intimata T. L., dom. în A., .. 24, ., .
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 327/2013. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4773/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
