Contestaţie la executare. Sentința nr. 2422/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2422/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 2671/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.801 R
Ședința publică din data de 05 iunie 2013
Președinte M. C.
Judecător O. Ș. S.
Judecător D. C. U.
Grefier L. K.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul-intimat B. E., împotriva sentinței civile nr. 2422 din 25.03.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator G. S. P. și intimatul B. H. P., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentului-intimat, avocat M. Hay din Baroul A. și intimatul-contestator G. S. P., lipsă fiind recurentul-intimat și intimatul B. H. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen, este motivat și timbrat cu 97 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta recurentului-intimat depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Intimatul-contestator G. S. P. depune la dosar întâmpinare, care se comunică reprezentantei recurentului-intimat.
Nefiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța constată încheiată faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului-intimat solicită admiterea recursului și a se lua în considerare că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în sensul că în cazurile în care instanța apreciază că onorariul avocațial este rezonabil în cuantum și valoarea sa este justificată prin contractul de asistență juridică ori un centralizator al activității avocatului, onorariul poate fi acordat și în cazul în care acesta nu a fost efectiv plătit. În speță Curtea a analizat activitatea avocatului și valoarea onorariului stabilită prin contractul de asistență juridică și a decis că acesta poate fi acordat și dacă nu a fost plătit până la data la care instanța a rămas în pronunțare. Reprezentanta recurentului-intimat solicită a se lua în considerare argumentele Curții Europeană a Drepturilor Omului și admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul-contestator G. S. P. solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 2422 din 25.03.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul G. S. P., în contradictoriu cu intimații B. E. și B. H. P..
S-au anulat în parte actele de executare silită întocmite în dosarul execuțional 7/2013 al B. H. P., respectiv somația din data de 25.01.2013, adresele de înființare a popririi, s-au redus cheltuielile de executare silită de la suma de 13.032 lei la 9.312 lei (constând în 8.060 lei - onorar executor judecătoresc, 1.240 lei - cheltuieli de executare silită, 12 lei – taxa de timbru și timbru judiciar), s-a dispus continuarea executării silite în vederea recuperării sumei de 9.959 lei – creanță (cheltuieli de judecată) și a sumei de 9.312 lei - reprezentând cheltuieli de executare silită și s-a respins în rest contestația ca nefondată. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, în fapt, CNADNR - Comisia de Aplicare a Legii 198/2004 – Consiliul Local Ș., a emis hotărârea nr. 68/2 din 15.05.2009 (filele 15-18), prin care a hotărât exproprierea unui teren extravilan situat în localitatea Ș., în suprafață de 2847 mp., stabilind despăgubirea în cuantum de 25.680 euro, însă având în vedere litigiul dintre părți, suma consemnată la CEC, urmând a fi eliberată persoanei care va face dovada dreptului de proprietate.
Prin titlul executoriu - sentința civilă nr. 2257/07.03.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 416/24.10.2011 a Tribunalului A. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 779/15.03.2012 a Curții de Apel Timișoara, investită cu formulă executorie, a fost admisă acțiunea promovată de B. E. (intimat – creditor în cauză), contestatorul G. S. P. fiind obligat să plătească acestuia suma de 25.680 euro, prin echivalent în lei la data plății și 9.959 lei - reprezentând valoarea totală a cheltuielilor de judecată.
În baza cererii de executare silită formulată de creditorul B. E. s-a început executarea silită împotriva debitorului G. S. P., formându-se dosarul execuțional nr. 7/2013 al B.E.J. H. P., executarea silită fiind încuviințată prin încheierea nr. 198/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dos._ .
În cadrul executării silite, s-a întocmit procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită – din data de 25.01.2013, prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită în sumă totală de 13.032 lei, compusă din: 8.060 lei – onorariu executor judecătoresc, 3.720 lei – onorariu avocat – conform facturii nr. 39 emis de SCPA V. și Asociații, 1.240 lei – cheltuieli de executare, 12 lei – taxa de timbru.
Totodată s-a emis somația execuțională din data de 25.01.2013, comunicată la data de 29.01.2013, prin care debitorul a fost somat să plătească suma de 25.680 euro /echivalentul în lei și 22.991 lei – creanță și cheltuieli de executare silită, ulterior fiind emise adrese de înființare a popririi către instituțiile bancare, debitorul formulând în termen legal contestație la executare împotriva acestor acte.
Prin adresa nr. 180/313/12.03.2013 emisă de CNADNR – DRDP Timișoara, se arată că suma de bani reprezentând despăgubirile terenului expropriat în suprafață de 2847 mp., a fost virată în contul B. H. P. în data de 20.02.2013 pentru creditorul B. E. – în temeiul titlului executoriu sentința civilă nr. 2257/07.03.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dos._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 416/24.10.2011 a Tribunalului A., și irevocabilă prin decizia civilă nr. 779/15.03.2012 a Curții de Apel Timișoara, în dosarul execuțional 7/2013.
Analizând actele de executare contestate, prin prisma motivelor invocate de contestator, în ceea ce privește primul motiv invocat - privind posibilitatea creditorului de a incasa direct despăgubirea consemnate la CEC de către CNADNR, fără executare silită, instanța a reținut, că datorită litigiului existent între B. E. și G. S. P., CNADNR – Comisia de Aplicare a Legii 198/2004 prin hotărârea nr. 68/2 din 15.05.2009, hotărând exproprierea terenului extravilan situat în localitatea Ș., în suprafață de 2847 mp., a stabilit despăgubirea în cuantum de 25.680 euro, consemnând-o la CEC, urmând a fi eliberată persoanei care va face dovada dreptului de proprietate asupra terenului. În dosarul nr._ – în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2257/07.03.2011 al Judecătoriei A., rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 416/24.10.2011 a Tribunalului A. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 779/15.03.2012 a Curții de Apel Timișoara, C.N.A.D.N.R. nu era parte, hotărârea pronunțată nefiindu-i opozabilă, datorită principiului relativității efectelor hotărârii judecătorești, titlul executoriu nestabilind nici o obligație în sarcina CNADNR – privind destinația sumei de 25.680 euro, consemnată la CEC, astfel că singura modalitate legală a creditorului de a obține plata acestei sume, era punerea în executare a titlului executoriu arătat, prin intermediul unui executor judecătoresc.
Referitor la al doilea motiv al contestației – privind executarea de bună voie a obligației de plată, instanța a reținut că din analiza titlului executoriu, rezultă că în dos._ – în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2257/07.03.2011 a Judecătoriei A., cel care a declarat apel, respectiv recurs a fost contestatorul G. S. P., acesta având cunoștință despre obligația de plată, încă de la data când hotărârea primei instanțe a devenit irevocabilă - la data de 15.03.2012 (prin respingerea recursului). În cauză, contestatorul nu a făcut dovada că ar fi încercat achitarea debitului către creditor (prin notificarea creditorului, etc.). Mai mult, debitorul nici nu avea posibilitatea remiterii sumei de 25.680 euro către creditor – întrucât suma era consemnată la CEC de către CNADNR, contestatorul neintrând niciodată în posesia efectivă a acestei sume.
În privința încălcării art. 3711 al. 1 Cod procedură civilă, prima instanță a reținut că regula constituie executarea de bună-voie a obligației, însă legea nu obligă creditorul să solicite în mod expres debitorului executarea de bună-voie a obligației (prin notificare, somație, etc.), anterior executării silite, legea nestabilind nici o procedură prealabilă în acest sens. În cauză, după data de 15.03.2012 (data rămânerii irevocabile a hotărârii), debitorul avea la dispoziție aproximativ 9 luni să-și execute obligația de bună voie, deci un termen rezonabil, iar art. 3711 al. 1 nu prevede ca executarea să poată fi demarată doar după refuzul expres al debitorului.
În ceea ce privește art. 1522 NCC, instanța a apreciat că acest text de lege se aplică litigiilor, respectiv procedura prealabilă pe care creditorul trebuie să o urmeze înainte de demararea unui litigiu, art. 1522 alin. 5 NCC reglementând în mod expres situația cererii de chemare în judecată formulată fără îndeplinirea procedurii de punere în întârziere a debitorului.
Prima instanță a reținut în ceea ce privește anularea executării silite însăși, că este nefondată, întrucât executarea silită a fost demarată în mod temeinic și legal, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, având la bază un titlu executoriu valabil - sentința civilă nr. 2257/07.03.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dos._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 416/24.10.2011 a Tribunalului A. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 779/15.03.2012 a Curții de Apel Timișoara.
În ceea ce privește însă actele de executare întocmite în urma formulării cererii de executare silită de către creditor, respectiv proces verbal de stabilire cheltuieli, somație execuțională, acestea sunt lovite parțial de nulitate.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de executare silită, instanța a constatat că prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită – din data de 25.01.2013, în mod corect s-au stabilit cheltuieli de executare silită în sumă 8.060 lei – onorariu executor judecătoresc (TVA inclus), 1.240 lei – cheltuieli de executare, 12 lei – taxa de timbru – ținând cont de dispozițiile art. 39 din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești, și Ordinul M.J. Nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, raportat la valoarea creanței.
În ceea ce privește includerea în cheltuieli de executare a sumei de 3.720 lei – onorariu avocat în faza de executare silită – conform facturii nr. 39 emis de SCPA V. și Asociații – prima instanță a apreciat că această sumă se impune a fi exclusă din cheltuielile de executare, întrucât o factură poate face dovada doar a contractării serviciilor juridice ce urmează a fi prestate, factura constituind un contract într-o formă simplificată (cuprinzând elementele esențiale ale unei convenții – părțile, obiectul, prețul, termen de plată, etc.) având funcția unui document contabil, însă în nici un caz neputând face dovada efectuării plății efective. Având în vedere că la dosarul execuțional nu se regăsește vreun alt înscris (bon fiscal, chitanță, extras de cont bancar, etc.) care să ateste efectuarea unei plăți privind onorarul de avocat în sumă de 3720 lei, instanța a anulat în parte actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 7/2013 al B. H. P., respectiv somația din data de 25.01.2013, adresele de înființare a popririi, cu privire la această sumă.
Împotriva sentinței civile nr. 2422 din 25.03.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, a declarat recurs intimatul B. E. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr. 2422/2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ în sensul respingerii contestației la executare și în ceea ce privește cheltuielile de executare silită.
În motivarea recursului arată că de dată recentă, în cauza F. C. c/a România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în sensul că în cazurile în care instanța apreciază că onorariul avocațial este rezonabil în cuantum și valoarea sa este justificată prin contractul de asistență juridică ori un centralizator al activității avocatului, onorariul poate fi acordat și în cazul în care acesta nu a fost efectiv plătit.
Onorariul avocațial stabilit pentru faza de executare silită nu are un cuantum excesiv raportat la complexitatea unei proceduri de executare silită.
Onorariul perceput de SCPA V. & Asociații a fost stabilit pentru urmărirea demersurilor efectuate de executorul judecătoresc până la recuperarea integrală a debitului și reprezentarea intereselor mele în parcurgerea tuturor formelor de executare silită necesare pentru încasarea întregii creanțe.
Recurentul menționează că SCPA V. & Asociații percepe un onorariu orar de 100 euro + TVA. De comun acord cu avocatul său a anticipat că activitățile menționate ar necesita, minim, timp de lucru de aproximativ 10 ore (total 1.000 Euro + TVA) și ținând cont că știaa că o parte a debitului se va recupera prin poprire, au stabilit onorariul la 3.000 lei + TVA, adică aproximativ 660 euro + TVA.
În drept, invocă art. 304 Cod procedură civilă.
Intimatul G. S. P. depune întâmpinare prin care susține că sentința este corectă și că recursul este nefondat. Bistrean E. nu a plătit suma convenită, și solicită să se respingă recursul ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor dezvoltate de recurent, în baza art. 304 și art. 3041 C. pr. civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Recurentul-pârât solicită modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în parte, respectiv în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, solicitând acordarea acestora și în faza de executare silită.
Prin sentința pronunțată, instanța de fond a admis contestația la executare și a dispus anularea în parte a actelor de executare silită, respectiv somație și adresă de înființare a popririi, dispunând reducerea cheltuielilor de executare de la suma de 13.032 lei la 9.312 lei, diferență rezultată din neacordarea onorariului de avocat în faza de executare silită, dovedite prin factura fiscală nr. AFFAr 39 din 18.01.2013 depusă la fila 19 a dosarului execuțional, pentru suma de 3.720 lei.
Tribunalul constată că se menționează în cuprinsul facturii că suma de 3.720 lei reprezintă onorariul avocațial conform contractului nr. 13AR/2013 și TVA, fiind anexată împuternicirea avocațială cu același număr pentru, ,,reprezentarea clientului în procedura de executare silită a domnului G. S. P.”.
Faza de executare silită a unei hotărâri judecătorești reprezintă o etapă a litigiului dintre părți, conform jurisprudenței CEDO, iar conform disp. art. 274 alin. 1 C. pr. civ., ,,Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”; conform alin. 3 ,,Judecătorii au dreptul însă să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau de munca depusă de avocat”.
Pârâtul-intimat a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată solicitate pentru cuantumul de 3.720 lei, cuantum pe care tribunalul îl apreciază ca rezonabil, având în vedere obiectul litigiului dintre părți, munca efectiv prestată de avocat și faptul că acest onorariu a fost prevăzut pentru întreaga procedură a executării silite, nefiind solicitate alte onorarii în cadrul contestației la executare în fața instanței de fond sau instanței de recurs.
Întrucât cheltuielile de judecată constând în onorariul avocatului au fost necesare și într-un cuantum rezonabil, se apreciază că nu există motive pentru neacordarea acestora. Data plății onorariului către avocat poate fi negociată între acesta și client, contractul de asistență fiind titlu executoriu în cazul nerespectării obligației de plată de către client.
Față de considerentele expuse, se constată că sunt incidente disp. art. 304 pct. 9 C. pr. civ., recursul fiind fondat și urmează, în temeiul disp. art. 312 C. pr. civ., a se admite recursul declarat de recurentul-intimat B. E., împotriva sentinței civile nr. 2422 din 25.03.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, a se modifica în tot sentința recurată, în sensul respingerii contestației la executare formulată de contestatorul G. S. P. în contradictoriu cu intimații B. E. și B. H. P..
În temeiul disp. art. 274 și urm. C. pr. civ., se constată că, recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-intimat B. E., împotriva sentinței civile nr. 2422 din 25.03.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că respinge contestația la executare formulată de contestatorul G. S. P. în contradictoriu cu intimații B. E. și B. H. P..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. O. Ș. S. D. C. U.
Grefier,
L. K.
Red. MC/04.07.2013
Thred. LK/04.07.2013
2ex./Nu se comunică.
Recurentului-intimat B. E. cu domiciliul ales la cabinet av. SCPA V.&Asociații, .. 23, ..
Intimatului-contestator G. S. P. cu domiciliul în localitatea Ș., nr. 636, județ A..
Intimatului B. E. Judecătoresc H. P. cu sediul în A., .. 41, județ A..
Judecător fond: B. I. E...
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 488/2013.... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 371/2013.... → |
|---|
