Contestaţie la executare. Sentința nr. 4551/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4551/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 21-08-2013 în dosarul nr. 5290/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.305/A
Ședința publică din 21 august 2013
Președinte:S. C. Ș.
Judecător:O. S. S.
Grefier:C. S.
S-a luat în examinare apelul declarat de contestatorul M. A. prin primar în contradictoriu cu intimatul C. M., împotriva sentinței civile nr.4551 din 26.06.2013, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantului, consilier juridic S. T. și reprezentantul intimatului, avocat I. A., din Baroul A., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta apelantului depune la dosar delegație.
Reprezentantul intimatului depune la dosar împuternicire avocațială, copia facturii nr._/21.08.2013 și a chitanței nr._/21.08.2013 reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentanții părților declară că nu mai au de formulat alte cereri.
Instanța având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat în scris.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 6.08.2013, constată că prin sentința civilă nr.4551 din 26.06.2013, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ s-a respins contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite formulate de contestatorul M. A. reprezentat prin primar, împotriva intimatului C. M..
A fost obligată contestatoarea să plătească intimatului suma de 1488 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul titlului executoriu constituit prin decizia civilă nr. 6/23.01.2013 a Curții de apel Timișoara, intimatul C. M. a demarat împotriva contestatorului executarea silită pentru o creanță de_ lei reprezentând despăgubiri, sumă la care se adaugă și cheltuielile de executare.
În cadrul dosarului execuțional nr. 51/2013, singurul act emis de executorul judecătoresc este somația prevăzută de art. 667 Cod procedură civilă, prin care contestatorului M. A. i s-a pus în vedere să execute, în termen de 1 zi, obligația stabilită în titlu executoriu, în caz contrar urmând a se face aplicarea dispozițiilor OG nr. 22/2002.
Contrar aprecierilor contestatorului, executarea silită, în această modalitate este legală.
Astfel, cât privește pretinsa nerespectare a OG nr. 22/2002, instanța a constatat că executorul judecătoresc nu a emis niciun act de executare ulterior somației. Atât timp cât executorul judecătoresc respectă termenul de 6 luni, care curge, conform art. 2 din OG nr. 22/2002, de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare și, în acest interval nu efectuează niciun act de executare, nu se poate pune problema nelegalității executării. De altfel, instanța a constatat că, anterior deschiderii acestui dosar execuțional, intimatul a mai trimis contestatorului, la 01.03.2013, prin B. B. C., o somație simplă (f. 15) prin care solicita punerea în executare a dispozițiilor deciziei ce constituie titlu executoriu. La dosar nu există niciun răspuns la contestatorului și, prin urmare, culpa pentru declanșarea executării silite îi aparține exclusiv.
Nu este real nici motivul care vizează nerespectarea de către executorul judecătoresc, a dispozițiilor art. 666 Cod procedură civilă. Din dosarul de executare, f. 19, rezultă că executorul judecătoresc a comunicat debitorului contestator, odată cu somația, și copia încheierii de încuviințare a executării silite, împreună cu o copie a titlului executoriu.
Cât privește cuantumul onorariului de executare, având în vedere valoarea creanței dar și lipsa evidentă de cooperare a debitorului, nu a putut fi apreciat ca disproporționat. Contestatorul poate însă obține reducerea onorariului executorului judecătoresc în condițiile art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă, dacă execută obligația în termenul acordat de lege. În atare situație, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
De asemenea, este irelevant faptul că M. A. a declarat recurs împotriva deciziei Curții de apel Timișoara, ce constituie titlu executoriu. Decizia civilă nr. 6/23.01.2013 a Curții de apel Timișoara este, conform art. 377 alin. 1 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă, sub imperiul căruia a fost pronunțată, una definitivă și, prin urmare, executorie conform art. 665 din noul Cod de procedură civilă. Din acest punct de vedere, nu au putut fi primite susținerile reclamantului care consideră nelegală încheierea de încuviințare a executării silite nr. 1604/21.03.2013 a Judecătoriei A.. De asemenea, această încheiere nu este nelegală nici prin raportare la dispozițiile OG nr. 22/2002. Existența OG nr. 22/2002 nu determină ab initio nulitatea oricărui demers întreprins de creditor pentru a-și realiza creanța. Este perfect legală încuviințarea executării iar ceea ce ar contraveni dispozițiilor OG nr. 22/2002 ar fi doar continuarea executării silite fără respectarea acelui termen de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002. Chiar din cuprinsul acestui articol 2 („Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”) rezultă că, cel puțin până la momentul comunicării somației de executare, deci inclusiv momentul anterior al încuviințării executării silite, nu există impedimente legale la executare.
Ca urmare, constatând că executarea silită în cauză nu este, cel puțin prin prisma celor invocate de contestator, nelegală, instanța, în temeiul textelor de lege anterior menționate, a respins contestația la executare. Cât privește cererea de suspendare a executării silite, aceasta a rămas fără obiect, în condițiile soluționării, prin prezenta, a contestației la executare deoarece, potrivit art. 718 Cod procedură civilă, suspendarea poate fi dispusă doar până la pronunțarea asupra contestației la executare.
Intimatul C. M. a efectuat cheltuieli de judecată de 1488 lei reprezentând onorariul avocatului. În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța a obligat contestatorul, căzut în pretenții, la plata acestei sume.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul M. A. prin primar, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii contestației; admiterea cererii de suspendarea a executării silite până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil cu nr._/55/2011 a Tribunalului A., în condițiile art.413. Cod procedură civilă; iar în condițiile art.718 Cod procedură civilă suspendarea executării silite din dosarul execuțional nr. 51/2013 de către B.E.J. C. B. până la soluționarea definitivă a contestației.
În motivare arată că sentința pronunțată de Judecătoria A. este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond nu numai că nu a analizat cererea prin prisma motivelor contestațiilor dar prin hotărârea pronunțată a încălcat prevederile legale invocate în cuprinsul contestației.
Judecătoria A. în mod greșit și cu nerespectarea prevederilor art.22 din Codul de procedură civilă, reține că M. A. nu a răspuns la somația simplă trimisă prin 01.03.2013 prin B. C. B..
Invederează instanței faptul că în cadrul procesului a făcut referire la faptul că împotriva somației din data de 01.03.2013 M. A. a formulat contestație la executare ce a făcut obiectul dosarului civil nr._ a Judecătoriei A.. Ori instanța de fond cu neluarea în considerare a celor expuse în cadrul dezbaterilor cauzei și cu încălcarea principiilor ce guvernează procesul civil a făcut dovada lipsei rolului activ și a principiului aflării adevărului atunci când deși sesizată cu acest aspect, fără cercetarea acestui aspect îmbrățișează fără temei legal aprecierile intimatului precum că somația trimisă la data de 01.03.2013 a rămas fără răspuns.
Instanța de fond cu încălcarea prevederilor art. 2 din O.U.G. nr.22/2002 a apreciat fără temei că, anterior deschiderii acestui dosar execuțional, intimatul a mai trimis o somație. Ori, notificarea intitulată de către instanță drept somație nu reprezintă un act de executare în condițiile în care nu a fost emisă în cadrul unei executări încuviințate de către instanța de executare și formulată în cadrul unui dosar execuțional, aspect ce rezultă și din considerentele Sentinței civile pronunțate în dosarul cu nr._,
rămasă irevocabilă.
Ori, în situația dată apelantul consideră că instanța de fond a făcut o încadrare greșită a adresei care în speță reprezintă doar o notificare nu un act de executare, atunci când a apreciat că executarea a fost legală prin prisma prevederilor art. 2 din OUG nr. 22/2002, text legal care, însă se referă la somația emisă de un organ competent de executare, în cadrul unei executări silite încuviințate de către instanță nu și în situația în care creditorul face doar o simplă notificare.
Judecătoria A. în mod netemeinic și nelegal a apreciat că nu există nici un motiv care vizează nerespectarea de către executor a dispozițiilor art.666 Cod procedură civilă, aspect ce denotă necercetarea aspectelor învederate de către contestator în cadrul contestației.
Reiterează faptul că, la somația înregistrată la Primăria Municipiului A. sub nr._/29.03.2013 executorul atașează o copie a Deciziei civile nr. 6 pronunțata la 23.01.2013 de Curtea de Apel Timișoara A. în dosarul civil nr._/55/2011 care însă, nu este certificată pe fiecare filă de către executorul C. B. fiind astfel încălcate prevederile art. 666 Cod procedură civilă. În aceste condiții ținând cont de faptul că au fost încălcate prevederile legale antemenționate, apelantul apreciază că se impune anularea actelor de executare emise de B. C. B..
În ceea ce privește critica cu privire la cuantumul onorariului de executare, Judecătoria A. fără analizarea celor susținute în cadrul contestației, în mod nelegal și netemeinic a stabilit că, cuantumul onorariului de executare nu este disproporționat.
În susținerea motivelor cu privire la cuantumul onorariului executoresc, apelantul arată că a arătat că în încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită încheiată la data de 26.03.2013 de B. B. C., cheltuielile de executare însumează valoarea de 9.435,44 lei însă, pe de o parte nu se justifică onorariul de 9.000 lei, atâta timp cât pentru executarea sumei de 354.240 lei de la o instituție publică, raportat la complexitatea demersurilor depuse de executor (executarea unei creanțe bănești nu reprezintă un element de noutate în domeniul executării silite) nu se justifică stabilirea unui onorariu de 9.000 lei, instituția publică având un cont, poprirea acestuia neimplicând demersuri laborioase, de durată sau de efort intelectual ori fizic, utilizându-se modele (devenite tip în breasla executorilor) care presupun doar completarea datelor debitorului, introducerea acestora într-un plic și expedierea.
Cu privire la fondul cauzei Judecătoria A. în mod nelegal a apreciat că actele de executare sunt legale raportat la dispozițiile O.U.G nr. 22/2002 considerând că, contestația nu poate fi primită. Considerentele hotărârii atacate denotă nu numai încălcarea prevederilor legale antemenționate dar și încălcarea prevederilor art.622 alin.(2) și dispozițiilor art.665 alin.(5) din Noul Cod de procedură civilă.
Atitudinea Municipiului A. nu poate fi considerată de rea credință atâta timp cât creditorul prin executor s-a adresat Municipiului A. în vederea acordării sumei de bani stabilite printr-o decizie supusă căii de atac a recursului încă înainte de redactarea acesteia, în baza Minutei deciziei, obținută de la Curtea de Apel Timișoara, ca în termen „de îndată" să achite în contul indicat suma de 354.240 lei, atitudine care denotă mai degrabă reaua credință a intimatului, atâta timp cât prin demersul său intimatul încalcă dreptul debitorului, M. A., de a exercita în condițiile legale prevăzute de art.300 alin.2 Cod Proc. Civilă drepturile conferite prin lege de a suspenda executarea acestei sentințe până la finalizarea irevocabilă a cauzei, cu atât mai mult cât în termenul legal am formulat recursul împotriva Deciziei Civile nr.6/23.01.2013 pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul_/55/2011, decizie care le-a fost legal comunicată după data Notificării 12/2013 realizate de creditor prin B. C. B..
De asemenea, apelantul consideră că Judecătoria A. nu a analizat motivele invocate cu privire la caracterul nelegal al încheierii nr. 1604 din 21 martie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ de Judecătoria A., care așa după cum a arătat încalcă atât prevederile art.622 alin.(2) din Noul Cod de procedură civilă cât și dispozițiile art.665 alin.(5) din Noul Cod de procedură civilă.
Ori, raportat la prevederile art.2, alin.2 din O.G.R. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată prin Legea nr.288/2002, instanța de executare cu încălcarea prevederilor legale antemenționate în mod nelegal a dispus prin încheierea nr.1604 din 21 martie 2013, admiterea cererii B. B. C., încuviințând executarea silită împotriva debitorului M. A. și autorizând creditorii să treacă la executarea silită în vederea punerii în executare a titlului executoriu reprezentat de Decizia Civilă nr. 6/23.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul civil nr._/55/2011.
Referitor la cererea de suspendare, apelantul arată că instanța de fond în mod nelegal a respins cererea, neanalizând-o, lăsând astfel fără eficiență solicitarea atâta timp cât a arătat că titlul în baza căruia se întemeiază executarea respectiv Decizia civilă nr. 6/23.01.2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul civil nr._/55/2011, este pronunțată în apel, decizie care este supusă recursului conform art. 299, alin.l din codul de procedură civilă vechi. Ori atâta timp cât hotărârea Curții de Apel Timișoara a fost atacată cu recurs de către Municipiului A., rămânând a fi analizat de către instanța de recurs legalitatea acestui titlu consideră că pentru a nu fi în prezența unui incertitudini cu privire la caracterul cert și lichid al creanței, arătă că se impune suspendarea executării până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/55/2011 având în vedere și prevederile art. 413 Cod procedură civilă.
Cu privire la cererea de suspendare a executării până la soluționarea definitivă a prezentei contestații, apelantul arată că art.718 Cod procedură civilă prevede că "(1) Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată”. Ori raportat la cele arătate mai sus prin raportare la prevederile art. 2 din O.U.G nr. 22/2002 ce impune un termen de 6 luni de la primirea somației de plată comunicată de organul competent de executare, în condițiile în care doar în data de 29.03.2013 M. A. a fost în prezența unei somații întocmite în conformitate cu prevederile art. 667 Noul Cod procedură civilă, consideră că cererea este întemeiată.
În drept își întemeiază contestația la executare pe prevederile: art. 466 și urm. Cod proc. civilă; art. 480 Cod procedură civilă; art. 711 și următoarele Cod procedură civilă; art. 411 Cod procedură civilă; art. 622, art. 665 Cod procedură civilă; OG nr.22/2002.
Intimatul C. M., nu a depus întâmpinare la dosar, însă prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea apelului și respingerea cererilor de suspendare a executării silite formulate de apelant - până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații respectiv până la soluționarea recursului promovat în dosar_/55/2011, ca fiind neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată în ambele faze procesuale.
Analizând apelul în cadrul dat de art.294-296 C.pr.civ. și prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că acesta nu este fondat.
În ceea ce privește susținerea apelantei ca motiv de apel că nu ar fi respectat prev. art. 2 și 3 ale OG 22/2002, și disp. art. 622 alin. 2 Cod pr. civilă, tribunalul reține că acest motiv nu este fondat întrucât din lucrările dosarului rezultă că M. A. nu a făcut niciun demers pentru executarea benevolă a obligației sale motiv pentru care creditorul era obligat să emită o notificare prin care să solicite executarea benevolă a datoriei oferind toate datele necesare pentru efectuarea acestei operațiuni.
Notificarea a rămas fără niciun fel de răspuns.
Văzând pasivitatea debitoarei tribunalul apreciază că în mod corect creditorul s-a adresat executorului judecătoresc obținându-se încuviințarea executării silite, efectuând și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și emiterea somației din 26.03.2013.
Față de această stare de fapt tribunalul reține că M. A. cu rea credință a refuzat executarea benevolă a obligației.
În ceea ce privește legalitatea emiterii somației, tribunalul apreciază că prin somație nu au fost încălcate disp. art. 2 și 3 ale OG 22/2002, întrucât M. A. are obligația ca în termen de 6 luni de la data somării sale de către organul de executare să facă demersuri pentru îndeplinirea obligației de plată, cu atât mai mult cu cât de la emiterea somației nu s-au efectuat alte acte de executare silită.
Referitor la celelalte aspecte invocate de apelant, sunt la fel de neîntemeiate întrucât din dosarul execuțional rezultă că executorul judecătoresc a respectat prev. art. 666 Cod pr. civilă, certificând pentru conformitate cu originalul copia titlului executoriu comunicată, iar certificarea pe fiecare filă așa cum susține apelanta nu este obligatorie.
La fel, onorariul executorului este stabilit conform normelor în vigoare, în limitele legale, iar simpla invocare a lipsei de noutate a procedurii ca temei a nelegalității stabilirii cuantumului onorariului nu este un motiv fondat.
Față de cele reținute urmează să respingă apelul declarat de contestatorul M. A. prin primar în contradictoriu cu intimatul C. M., împotriva sentinței civile nr. 4551 din 26.06.2013, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
În baza art. 451 alin. 2 Noul Cod de pr. civilă, tribunalul având în vedere valoarea litigiului raportat la complexitatea cauzei și de activitatea desfășurată de avocat, apreciază că suma de 600 lei acoperă toate cheltuielile de judecată și din acest motiv reduce cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocațial de la suma de 1.488 lei la suma de 600 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de contestatorul M. A. prin primar în contradictoriu cu intimatul C. M., împotriva sentinței civile nr. 4551 din 26.06.2013, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
Obligă apelantul M. A. prin primar să plătească intimatului C. M. suma de 600 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 august 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. C. Ș. O. S. S. C. S.
Red.OSS
Thred..
Prima instanță: Judecătoria A., jud.R. A.
Ex.4/2 .
Se comunică:
1.Apelantul: M. A., prin Primarul Municipiului A., A., .
2.Intimatul: C. M., București, A., ., .
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 235/2013. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Hotărâre din 05-06-2013, Tribunalul... → |
|---|
