Obligaţie de a face. Decizia nr. 235/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 235/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 11520/55/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.235
Ședința publică din 26 februarie 2013
Președinte: R. M.
Judecător: A. C.
Judecător: H. O.
Grefier: P. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul M. N., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de A. A. SA, împotriva Sentinței civile nr._/27.11.2012, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentului – av. M. Anișoara din Baroul București și reprezentanta intimatei – c.j. G. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Reprezentanta recurentului depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 231,6 lei + 3 lei timbru judiciar.
Reprezentanta intimatei depune la rândul său delegație de reprezentare însoțită de întâmpinare.
Se comunică un exemplar al întâmpinării cu reprezentanta recurentului, care declară că nu solicită termen pentru studiu.
La interpelarea instanței, reprezentanta recurentului susține că are cunoștință despre dezbaterea succesiunii și despre existența unui alt fiu al defunctului, însă nu deține înscrisuri doveditoare în acest sens.
În replică, reprezentanta intimatei susține că recurentul preia toate sarcinile de la antecesorul debitor.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru achitată în recurs.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
T RI B U N A L U L
Deliberând asupra recursului înregistrat pe rolul acestei instanței la data de 25.01.2013, constată că, prin Sentința civilă nr._/27.11.2012, Judecătoria A. a admis acțiunea în pretenții formulată de reclamantul M. N. împotriva pârâtei . A. SA și astfel a obligat pârâta la încheierea cu reclamantul a unui contract de furnizare a apei potabile și montarea unui contor de apă pentru imobilul din A., .. 34, condiționat de plata de către reclamant a datoriilor restante.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 219,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
A admis acțiunea reconvențională formulată de către pârâtă și a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 4800,96 lei reprezentând contravaloare apă/canal, suma de 1067,81 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data formulării acțiunii, penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, calculate la suma de 4800,96 lei, începând cu data de 01.08.2012 și până la data achitării debitului.
A obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 466,2 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt că reclamantul a devenit proprietarul imobilului situat în .. 34, în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 182/21.05.2010.
Imobilul a fost racordat la rețeaua de apă curentă, iar pentru consumul înregistrat s-au emis facturile din perioada 28.01._11, însă cum aceste facturi nu au fot achitate, imobilul a fost ulterior debranșat.
În acea perioadă în imobil au locuit alte persoane decât reclamantul, care au fost evacuate prin Decizia nr. 727/05.05.2011 a Tribunalului A., pronunțată în doar nr._/55/2010.
În drept, prima instanță a reținut că, potrivit art. 28 din Legea nr.241/2006, „dreptul de acces nediscriminatoriu și de utilizare a serviciului este garantat tuturor utilizatorilor, în condiții contractuale și cu respectarea prevederilor regulamentului serviciului și a programelor de reabilitare, extindere și modernizare a sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare.”, iar conform art. 27 din același act normativ, „(1) Are calitatea de utilizator individual al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare orice persoană fizică sau juridică ce deține, în calitate de proprietar ori cu drept de folosință dat de proprietar, un imobil având branșament propriu de apă potabilă sau racord propriu de canalizare și care beneficiază de serviciile operatorului pe bază de contract de furnizare/prestare încheiat în nume propriu.
(2) Sunt considerați utilizatori individuali ai serviciului de alimentare cu apă și de canalizare și persoanele fizice sau juridice care nu au branșament propriu de apă potabilă, respectiv racord propriu de canalizare, dacă există condiții tehnice pentru delimitarea/separarea instalațiilor între utilizatori, pentru individualizarea consumurilor și pentru încheierea contractului de furnizare/prestare a serviciului în nume propriu.”
S-a reținut astfel că, în temeiul acestor prevederi legale, reclamantul are dreptul de a fi branșat la rețeaua publică de alimentare cu apă, iar susținerea acestuia că nu trebuie să achite contravaloarea apei ce a fost consumată la imobilul proprietatea sa este neîntemeiată, întrucât consumul de apă s-a efectuat după data la care acesta a cumpărat imobilul, astfel că sarcina privind plata utilităților s-a transmis de la vechiul proprietar la noul proprietar, indiferent dacă, în perioada respectivă, în imobil locuiau alte persoane, având în vedere că din prevederile art. 27 alin. 1 și 2 din Legea nr.241/2006 rezultă că obligația de plată a consumului de apă revine proprietarului sau titularului unui drept real de folosință asupra imobilului și nu chiriașului.
Prima instanță a considerat ca neîntemeiată și susținerea reclamantului în sensul că acesta nu datorează plata serviciilor de canalizare pe motiv că nu beneficiază de o astfel de utilitate, în condițiile în care această obligație de plată rezultă din prevederile art. 152 din Ordinul 88/2007.
Pentru aceste considerente și în baza dispozițiilor legale ante-menționate, instanța a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la încheierea cu reclamantul a contractului de furnizare a apei potabile și montarea unui contor de apă pentru imobilul din A., .. 34, condiționat de plata de către reclamant a datoriilor restante.
În baza art.274 alin.1 și 3 C.pr.civ., a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 219,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale, constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat diminuat la suma de 200 lei, apreciind că, față de valoarea litigiului, onorariul pretins de 1200 lei este disproporționat de mare.
De asemenea, a admis acțiunea reconvențională și a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 4800,96 lei reprezentând contravaloare apă/canal, suma de 1067,81 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data formulării acțiunii, penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, calculate la suma de 4800,96 lei începând cu data de 01.08.2012 și până la data achitării debitului, iar în baza art. 274 C.pr.civ., a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 466,2 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva soluției a declarat recurs reclamantul M. N., solicitând modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reconvenționale exercitată de intimat . A. SA și acordarea integrală a cheltuielilor de judecată justificate în primă instanță.
În dezvoltarea motivelor susține că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii și interpretarea eronată a actului dedus judecății, iar motivarea instanței cuprinde elemente contradictoriii și dubitative.
Arată că, potrivit art.969 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege doar între părțile contractante, ori recurentul nu are calitatea de parte în contractul nr.7551/10.03.2004, iar în ceea ce privește debitele rezultate, susține că acestea nu îi sunt imputabile deoarece nu are calitatea de moștenitor acceptant al defunctului M. N. și nu a utilizat niciodată imobilul situat în A., ..34.
Față de aceste împrejurări, consideră că sarcina probei revine reclamantei reconvenționale care însă nu a făcut dovada calității recurentului de succesor al autorului defunct, astfel că instanța de fond nu a avut nici un temei pentru a dispune obligarea sa la plata cheltuielilor ce decurg din raportul contractual față de care recurentul este terț. Mai mult decât atât, susține că motivarea instanței de fond cuprinde aspecte contradictorii și nu prezintă motivele concrete în baza cărora recurentul a fost obligat la plata acelor cheltuieli, în ciuda faptului că, astfel cum a fost stabilit și în doctrina de specialitate, motivarea unei hotărâri trebuie să fie pertinentă, completă și convingătoare, pentru a oferi justițiabililor și instanțelor de control judiciar o înlănțuire logică a faptelor și regulilor de drept în baza cărora s-a ajuns la concluzia respectivă.
Afirmă de asemenea că instanța de fond cu aplicarea greșită a legii a reținut în cauză faptul că recurentul ar avea calitatea de utilizator al imobilului și în mod greșit a constatat că sarcina privind plata utilităților s-a transmis de la vechiul proprietar la noul proprietar, în condițiile în care, la fel cum a arătat mai devreme, recurentul nu este parte în contractul nr.7551/10.03.2004, iar acesta nu produce efecte juridice față de terți. Ori validitatea contractului încheiat între părți presupune mai mult decât o simplă analiză a mecanismului de formare a acordului de voință, respectiv analizarea îndeplinirii condițiilor esențiale pentru validitatea convenției prevăzute de art.948 C.civ.
Nu în ultimul rând, sub aspectul onorariului avocațial, recurentul susține că măsura reducerii acestuia este neîntemeiată și contravine dispozițiilor art.275-276 C.pr.civ., având în vedere că intimata-pârâtă s-a opus acțiunii încă de la prima zi de înfățișare, iar acțiunea a fost în final admisă.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului.
Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă C. de A. A. SA a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, motivând că susținerile recurentului în sensul că nu a fost dovedită calitatea sa de succesor al defunctului M. N. sunt neîntemeiate, atât timp cât recurentul este proprietar al imobilului și, prin Decizia civilă nr.727/05.05.2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._/55/2010, s-a dispus evacuarea persoanelor care ocupau fără titlu locativ proprietatea sa.
Mai mult decât atât, subliniază intimata că trebuie luat în considerare și faptul că recurentul a devenit proprietar al imobilului înainte de emiterea facturilor în discuție, astfel că și din acest punct de vedere este obligat la achitarea sumelor instituite în sarcina sa.
Referitor la raportul obligațional existent între părți, intimata susține că afirmațiile recurentului în acest sens sunt neîntemeiate, în condițiile în care, la fel cum a reținut și instanța de fond, consumul de apă s-a efectuat după data la care acesta a cumpărat imobilul, astfel că sarcina privind plata utilităților s-a transmis de la vechiul proprietar la noul proprietar, chiar dacă în perioada respectivă în imobil locuiau alte persoane, dat fiind că, din prevederile art. 27 alin. 1 și 2 din Legea nr.241/2006 rezultă că obligația de plată a consumului de apă revine proprietarului sau titularului unui drept real de folosință asupra imobilului și nu chiriașului.
Nu în ultimul rând, susține intimata că susținerile recurentului în sensul că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză sunt la rândul lor nesustenabile și nedovedite, având în vedere că nu calitatea de utilizator îl obligă pe acesta la plata facturilor restante, ci calitatea de succesor al defunctului M. N., care a avut contract încheiat cu . SA A. pentru serviciul solicitate în continuare de recurent, în calitate de succesor.
Pentru toate motivele, solicită respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 304 și art. 3041 Cod procedură civilă, instanța constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea reconvențională, reclamanta - reconvenționlă a susținut, fără însă a proba, că recurentul pârât – reconvențional are calitate de succesor al defunctului M. N.. De asemenea, nu s-a probat existența vreunui raport obligațional între părți.
Este adevărat, așa cum susține și prima instanță, că au calitate de utilizatori persoanele indicate în art.27 alin.1 din Legea nr.241/2006, însă în raport de cele reținute mai sus, ținând seama de disp. art.31 alin.1 din același act normativ, potrivit cărora „Furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se realizează numai pe bază de contract de furnizare/prestare, care poate fi individual sau colectiv”, de împrejurarea că reclamanta reconvențională nu a probat existența unui asemenea contract cu recurentul, admiterea acțiunii reconvenționale de către prima instanță se evidențiază a fi lipsită de temei legal, devenind astfel incident motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., astfel încât tribunalul va admite recursul formulat de recurentul M. N. în contradictoriu cu intimata . A. SA, împotriva Sentinței civile nr._ din 27.11.2012, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ și, în consecință, va dispune modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reconvenționale, cu atât mai mult cu cât, din cuprinsul Deciziei civile nr.727/05.05.2011, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._/55/2010, rezultă cu puterea evidenței că recurentul nu a beneficiat de utilitățile furnizate de intimată, nelocuind în imobilul litigios din care s-a dispus evacuarea terților menționați în hotărârea judecătorească precitată.
Ca o consecință a respingerii acțiunii reconvenționale, se dispune modificarea sentinței recurate și în sensul exonerării recurentului de la obligația de plată a cheltuielilor de judecată, dispozițiile art.274 C.pr.civ. nemaifiind incidente.
Hotărârea recurată este criticabilă și din perspectiva diminuării onorariului avocațial ce a fost apreciat ca fiind disproporționat doar prin raportare la valoarea litigiului, fără a se avea în vedere și munca îndeplinită de avocat, termenele acordate, coexistența unei acțiuni principale cu una reconvențională. Contrar opiniei primei instanțe, tribunalul apreciază că nu se impune diminuarea onorariului de avocat, astfel că, acordându-l în integralitate, urmează a obliga intimata la plata către recurent a sumei de 1.219,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată compuse din taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Celelalte dispozițiile ale sentinței recurate urmează a fi menținute.
În temeiul art.274 C.pr.civ., va obliga intimata să plătească reclamantului suma de 234,6 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul M. N. în contradictoriu cu intimata . A. SA împotriva Sentinței civile nr._ din 27.11.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ și în consecință dispune:
- Modificarea în parte a sentinței recurate în sensul obligării intimatei la plata către recurent a sumei de 1.219,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată făcute în primă instanță, respingerii acțiunii reconvenționale și exonerării recurentului de obligația plății cheltuielilor de judecată.
- Menține în rest sentința.
Obligă intimata să plătească recurentului suma de 234,6 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2013.
Președinte Judecător Judecător
R. M. A. C. H. O.
Grefier
P. M.
Red. C.A.
Tred.P.M.
2 ex./22.03.2013
Nu se comunică părților.
RECURENT - RECLAMANT
M. N. - A., ., ., J. A.
INTIMAT - PÂRÂT
C. de A. A. SA - A., .. 2-4, J. A.
Instanța de fond: Judecătoria A. – judecător F. V. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 971/2013. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4551/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
